Lupta nesfârșită a unei mame pentru copilul ei: cum a transformat Laura Morar dragostea în putere și ce face pentru copiii cu Sindrom Down

Cum arată o zi de a lui?

Probabil, ca a oricărui alt copil de 7 ani, cu mici particularități. Dimineață are școală, apoi acasă încercăm să reluăm materia învățată la clasă pentru o mai bună înțelegere/asimilare. Are întotdeauna timp de joacă și „citit” sau răsfoit multele lui cărți. În funcție de zi, merge la terapii sau se întâlnește cu alți copii – prieteni ai lor, acasă sau la biserică. Ziua se termină de obicei cu rugăciune, poveste și muzică instrumentală.

Ce activități obișnuiți să faceți cu el?

Citit, joacă indoor sau outdoor. Ca familie ne place mult să ieșim în natură, la munte, la picnic sau pescuit.

Să înțeleg că este într-o formă de învățământ la stat Iosua, nu?

Iosua este în clasa pregătitoare, la școala de masă la care este arondat. Frecventează cursurile singur, fără însoțitor.

Primește la ore profesori de sprijin așa cum ar fi legal? Sunt curioasă. 

Teoretic, ar trebui să fie asistat de către profesorul de sprijin, dar cu toții știm cât de ocupați sunt acești profesori, și cât de puțin timp ar avea pentru fiecare copil.

Dar suntem binecuvântați să aibă o doamnă învățătoare tare dedicată, care se ocupă foarte frumos de el. Și cum ziceam, reluăm oricum materia acasă. Deocamdată ne descurcăm destul de bine.

Laura Morar: „Persoanele cu Sindrom Down nu vorbesc foarte clar”

Cum se descurcă în conformitate cu particularitatea lui de vârstă?

Pentru primul an de școală ne-am propus să fie un an de acomodare. Să învețe să se descurce singur, să învețe să respecte regulile clasei, și să participe cât de mult poate la activitățile clasei. În această etapă, independența și însușirea normelor sociale sunt prioritare în fața achizițiilor. Desigur, are responsabilități și cerințe asemănătoare cu cele ale colegilor săi. Învață să scrie și să identifice litere/numere. Încet și cu răbdare evoluăm și acolo. 

Cum stă la nivelul de comunicare? Ce-mi poți spune?

După cum știi, persoanele cu Sindrom Down nu vorbesc foarte clar. 

De asta și întrebasem. 

Totuși, Iosua comunică destul de inteligibil, poate discuta cu oricine. Vorbește în fraze, deși nu cel mai corect.

Când ai intervenit logopedic? Când a început să spună primele cuvinte? I-a fost greu să pronunțe consoanele? Știu că vocalele sunt mai ușor de pronunțat. 

Hm…Cu vorbitul avem o poveste interesantă. Pe la vârsta de 11 luni a început să zică primele 4-6 cuvinte. În timp, a renunțat să le mai zică și pe acelea. Iar până la vârsta de 5 ani nu a mai spus niciun cuvânt. Vorbea doar „pe limba lui”, dar fără să pronunțe cuvinte. Pe la 5 ani, când a început să vorbească, am fost uimiți să aflăm că el avea tot limbajul integrat, dar probabil din cauza unui blocaj emoțional, nu a mai spus nimic timp de 4 ani. Așadar, de când a început să vorbească, într-un timp relativ scurt, a început să vorbească în propoziții, respectiv fraze. Sunt și acum sunete pe care nu le aude/pronunță, dar asta și din cauza unei suspiciuni de hipoacuzie. Suntem încă în testări, urmează să vedem ce e de făcut.

A fost acceptat ușor în sistem sau România încă este în urmă, să zicem așa, și se lasă condusă de prejudecăți?

Deși a frecventat grădinița și acum școala într-o școală de masă din mediul rural, a avut parte de o integrare exemplară. A avut patru educatoare în 4 ani, iar anul acesta o nouă învățătoare. Dar e atât de fain să văd cât de bine e integrat, și asta în primul rând pentru că educatoarele/învățătoarea au știut cum să îl integreze. Iar copiii îl iubesc și au grijă de el în mod aproape instinctiv. Are prieteni atât în clasa lui, cât și în generațiile mai mari.

Laura Morar: „Încă de la primele ore în grădiniță a fost integrat”