Lupta nesfârșită a unei mame pentru copilul ei: cum a transformat Laura Morar dragostea în putere și ce face pentru copiii cu Sindrom Down

Învață la școală după o programă specială?

Nu neapărat a fost nevoie până acum de o programă adaptată. Dar, cu siguranță, învățătoarea are alte așteptări de la el, decât de la ceilalți copii.

Este condamnat un copil cu Sindrom Down la marginalizare? Cum ai simțit tu acești ani? Cum i-a simțit Iosua?

Nicidecum. Încă de la primele ore în grădiniță a fost integrat. Pentru că nu a vorbit până în ultimul an de grădiniță, atât educatoarea, cât și colegii încercau să înțeleagă ce își dorește Iosua, și vorbeau în locul lui. Chiar și atunci când învățau poezii, el era mândru că era singurul copil care era scos în fața clasei, știa perfect poezia. Nu de alta, dar zicea doamna poezia în locul lui. Îi place colectivul școlii, și abia așteaptă fiecare zi de școală.

A venit plângând acasă?

Sincer? Niciodată.

Reușește să-și exprime emoțiile, apropo de ele?

Încă de când era nonverbal, era atât de expresiv încât aproape oricine îl privea știa ce stare are și ce-și dorește. A rămas la fel de expresiv. Nu neapărat reușește să pună emoțiile în cuvinte, dar își comunică destul bine trăirile.

Există un mit legat de persoanele cu sindrom Down. Că ele sunt întotdeauna vesele. Ei bine, persoanele cu sindrom Down, sunt la fel ca și toți oamenii. Cu stări de bucurie, tristețe, dezamăgire sau extaz. Specific este că poate să simtă/exprime emoțiile mai intens decât persoanele tipice. Și într-adevăr, DRAGOSTEA este super-puterea lor.