„Mama mea a murit de ziua mea”. Daniel Hagen, antreprenorul care a creat un supliment revoluționar pentru creier, se dezbracă în exclusivitate de toate rolurile din societate

25 ianuarie, seara. Pe stradă, în centrul orașului Iași, un om puțin neputincios. A fost întrebat trecându-se pe lângă el:„ai nevoie de niște papuci? Ce număr porți?”. Acesta răspunde:„42. da, chiar mă strâng ăștia pe care îi am în picioare.”. Daniel Hagen știe că orice dăruiește cuiva care chiar are nevoie, este bine primit pentru pomenirea sufletului mamei sale. Din mașină aduce perechea promisă, dar și o geaca lungă, neagră, groasă, potrivită de iarnă. Îl îmbracă și pleacă spunând în smerenia sa:„de sufletul mamei mele să fie primit”.

Cu câteva zile în urmă, primise un telefon. Dincolo de fir cineva îi mărturisea chiar de ziua sa, când a împlinit 39 de ani, vestea tristă cum că mama sa a murit. Era în România, nu întâmplător, zic eu, în perioada respectivă. Un drum legat de afaceri îl ducea spre Bacău, ca după acel telefon, să contramandeze totul și să se îndrepte spre orașul natal. Anevoioși i-au mai fost acei km din pricina vremii și nu doar. Sufletul i-a fost încărcat cu cea mai mare durere pe care o poate purta un copil indiferent de vârsta pe care o are, cu moartea singurului părinte pe care-l mai are în viață.

Titlurile multor publicații în care s-a scris despre Daniel Hagen atât cele românești, cât și cele străine ne poartă numai în lumea sa profesională. Adevărat că a revoluționat industria farma conducând un start-up în această zonă. Pe lângă această activitate, dezvoltă un complex imobiliar de proporții, iar numele său este cunoscut și în Elveția, țara care l-a adoptat, și în Germania, dar puțini cunosc cine este dincolo de rolurile sale sociale. Azi vom face cunoștință cu omul din spatele antreprenorului de succes de peste granițele țării noastre, cel care se dezbracă de toate cutumele pe care le-a îmbrățișat în ultimii ani. Este un interviu în exclusivitate. Plin de vibrații, cu declarații oferite în premieră, unde curiozitățile dincolo de cine este Daniel ca om de afaceri au curs. Am înțeles că dincolo de succes, se pot ascunde multe. Îi mulțumesc pentru sinceritate cu acest prilej!

Daniel Hagen:„Nu vreau să mă opresc din cauza decesului mamei”

Daniel, cum arată sufletul tău în perioada aceasta?

Chiar vrei să știi?! Nu îmi dau voie și timp să mă gândesc la asta pentru că am foarte multe de făcut.

Înțeleg, ești un bărbat ocupat căruia îi merg motoarele, dar vestea tristă nu te face să te oprești și să realizezi că timpul cu familia care ți-a rămas este mai prețios?

Familia mea este mai importantă decât mine de aceea îmi continui activitățile. Ei sunt în grija mea. Eu am responsabilități.

De care nu te poți slăbi pentru că le-ai făcut niște promisiuni?

Mi-am făcut mie promisiunea. Trebuie să am grijă de sora mea, am niște copii de care am grijă. Nu vreau să mă opresc din cauza decesului mamei. Life goes on!

Viața merge mai departe! Crezi că asta ți-ar fi spus și mama ta dacă apucai să vorbești cu ea la telefon înainte ca ea să moară?

Fix la asta mă gândeam acum. Fix asta am și postat azi pe social media. Ea ar fi vrut ca noi să fim fericiți și să mergem în continuare fericiți în viață, să facem și mai mult. Ce facem acum?! Ne oprim?! De fiecare dată când ne moare cineva drag, noi, practic, continuăm să facem și mai multe. Trebuie să fim veseli. Ce ar fi vrut, oare, mama să fac?? Să plângem sau să fac ceva în amintirea ei?

Citește și: https://life.ro/madalin-preda-antreprenor-de-succes-la-27-de-ani-nu-stii-niciodata-unde-se-vor-conecta-experientele-tale-bune-sau-rele-toate-au-scopul-de-a-te-forma-ca-om/

Dacă ai fi avut ocazia să ai un ultim apel, ce i-ai fi spus?

„Dacă” este cel mai mare dușman al meu. „Dacă” e trecut. Prezentul e al tău, viitorul e de sus. Sunt un om spiritual, cred în Dumnezeu și nu vreau să mă gândesc la acest „dacă” pentru că îți aduce numai frustrări.

L-ai adus în discuție pe Dumnezeu. Omul Daniel are frici? Oare să fie frica de Dumnezeu cea mai mare?

Da! M-am gândit un pic înainte, pentru că restul le pot face eu.

Și le poți schimba. Și chiar dacă nu îți ies unele lucruri, mai încerci.

Sunt absolut sigur că unele lucruri care nu mi-au ieșit, m-au împins să fac și mai mult. Gândește-te că eu am deschis prima companie în 2010. Eram încă student și eram sigur că nu voi fi un inginer foarte bun chiar dacă diploma mă recomandă. Acum chiar încercam să îi explic mamei mele că eu nu lucrez ca inginer, ci angajez ingineri.

Daniel Hagen:„Mama mea a murit de ziua mea”

Cu ce valori ai plecat însușite de acasă? Te-ai gândit zilele acestea sau n-ai avut răgaz, mai ales că a fost un freamăt mare cu decesul mamei, dar și toate rânduielile tradiționale care se fac?

Familia mea a fost simplă, muncitoare. Au avut venituri modeste, dar eu am căutat mai mult.

Cum privești faptul că ai ajuns în țară cu câteva ore înainte de vestea morții mamei tale? Oare te-a așteptat să vii acasă?

S-au potrivit niște lucruri. Teoretic, nu trebuia să vin în țară. Ar fi trebuit să fi fost la Salzburg pentru un spațiu de birouri la compania unde trebuia să devin CEO pe 22 ianuarie. S-a întârziat din diverse motive. De fapt, toate s-au întârziat, inclusiv eu. Și s-a potrivit ca eu să fiu în România chiar în ziua când a murit mama mea, de ziua mea.

Cum ai primit vestea?

Greu.

Cine a fost prima persoană căreia i-ai exprimat vestea?

Sora mea.

Erai într-un drum, cu treabă. Ne-am auzit la câteva call-uri. Presupun că ai făcut dreapta împrejur, ai întors mașina și ai luat un alt drum. Cum a fost drumul până la mama ta?

Foarte greu. Dar trebuia să mă fac puternic că o aveam pe sora mea în minte. Am împins greu deoparte și am găsit forța. Trebuia să mă mobilizez. Nu cred că e cazul să ne gândim cât de nasoală e viața.

Porți doliul doar în suflet?

Nu, dar nici nu am să stau pe loc, să îmi pun cenușă în cap. Nu mă gândesc nici la tradiții. Eu mă gândesc la ce ar fi vrut mama mea să fac în continuare. Ar fi vrut să fiu și mai de succes.

Vei face 40 de ani la anul. Vei sărbători?

Mama a murit de ziua mea. Da, voi încerca să sărbătoresc. Voi încerca să fiu fericit căci știu sigur că asta și-ar fi dorit și mama mea.

A așteptat să închidă ochii de ziua ta, știind că tu ești plecat peste hotare? Cum vezi lucrurile? Te-a așteptat acasă?

Așa zic și eu. Eu sunt un om spiritual, deși mulți ani n-am crezut. Cred că mă declaram ateu. Era foarte greu să mă contrazici. Tatăl meu a murit cu mulți ani în urmă, eu eram adolescent și m-a întristat foarte tare.

Ai judecat că ți l-a luat foarte devreme?

Da. Mi se întâmplau numai necazuri. În ultimul timp, am început să am altă gândire. El dă războaie celor care poate să le ducă. Și atunci, eu a trebuit să trec prin foarte multe, ca să înțeleg foarte multe despre viață.

Ce înseamnă pentru tine războaie pe care le-ai dus?

Ema, mama mea, a murit de ziua mea.

Daniel Hagen:„Puterea o găsești când n-ai încotro”

Nimic nu se compară cu această durere. Nicio luptă de orgoliu, nicio luptă pentru vreun rol în societate nu se compară cu această durere.

Nu vreau să mă cufund foarte mult pentru că trebuie să am putere să am grijă de alții. Nu pot să mă opresc acum.

Cum a primit sora ta vestea?

Acolo era problema, teama mea.

Unde ai găsit puterea?

Puterea o găsești când n-ai încotro. Toată lumea caută puterea în altă parte. Nu, puterea e în tine. Și atunci, a trebuit să-i spun, să găsesc o formă cumva. Ea e mult mai emotivă decât mine. A acceptat cu durere vestea, dar e mulțumită știind că mama ne știe bine. A fost la noi anul trecut și a văzut traiul pe care-l avem și a fost mulțumită.

Dincolo de omul acesta înalt care-și promite că va răsturna munții orice ar fi, că vibrezi de emoții.

Ema, sunt înconjurat de oameni mulți, dar tu știi că ajung acasă singur? Unii nu mă sună ca să nu mă deranjeze, și eu acasă stau singur.

Ziarele te numesc în titluri „antreprenorul de succes”, „românul de succes”, dar cine ești tu dincolo de hainele sociale pe care le porți zilnic? Porți cu tine temeri, frici?

Asta da intrebare! Am frici.

Ai frică de Dumnezeu, dar ai și frica de eșec?

Am și frica de eșec.

Dar știi că reversul eșecului, e succesul. Îl simți?

Aș zice că da. Eu caut libertatea.

Libertatea se împletetește cu liniștea. Unde o găsești? Oare în carieră, într-o familie?

Nu. Tu trebuie să fii tu cu tine bine, împăcat. Știi că sunt oameni care trăiesc în America de Sud cu câțiva dolari pe zi? Și ei sunt liniștiți. Noi de ce nu suntem în Vestul Europei?

Ai pomenit cuvântul fericire. Am înțeles fricile, dar, totuși, a cunoscut Daniel fericirea?

Hai să îți zic, Ema, de ce am frica de eșec. Am descoperit-o recent. Eu nu am avut niciodată resurse economice. Dacă eu dădeam fail, era fail total. Nu avea cine mă scoate. Și ghici ce? Am și dat! De aceea mi-e frică de eșec, căci nu e foarte ușor să o iei de la zero.

Daniel Hagen:„Au lăsat durere părinții mei că au murit, dar nu mă simt orfan”

Fericirea ai întâlnit-o? Pentru fiecare înseamnă ceva diferit. Pentru unul, fericirea înseamnă sănătate, pentru altul, înseamnă o casă mare. Pentru tine?

Eu sunt fericit când reușesc ceva pentru alții. Nu pentru că sunt un om foarte bun, e departe. Când, totuși, ajut pe cineva, mă bucură. De asta mi-am făcut și un ONG. Nu multă lume știe asta.

Vrei să împrăștii binele?

Da. Atâta resursă cât am, vreau să dau și altora. Nu zic ca să impresionez.

Moartea mamei tale este o motivație de a continua faptele bune sub pălăria ONG-ului?

Eu continuam oricum. Știi ce voi face acum în plus?! Voi face tot posibilul să fiu fericit. Nu se vede că mă bucur de viață, căci am foarte multe probleme de rezolvat, acționez în foarte multe domenii. Eu, de exemplu, când merg în vacanțe, vorbesc foarte mult la telefon. Nu am cum să fac altfel.

Simți că, deși ai 39 de ani și ești pe puterile tale, ai rămas orfan?

Oh! Cred că totuși am depășit vârsta, dar și ipostaza. Sunt în rolul în care am eu grijă de alții. Sunt în postura de a proteja pe cineva. Regret moartea părinților mei, mă doare. A plecat cineva dintre noi și a lăsat durere, în schimb, nu mă simt orfan.

Plecasem de la ideea cine ești tu. O întrebare grea. Ne uităm în oglindă și nu știm exact răspunsul. Știi cine ești? Ce caută Daniel?

Cine ești tu cu adevărat, ți-ar trebui terapie ca să afli.

Ai îmbrățișa-o?

Da!

Încotro de acum? Firescul vieții?

Trebuie să continui ce am început. Acest nefericit eveniment, mă motivează să fac și mai bine. Mă întreb ce ar fi vrut mama mea să fac? Să reușesc.

Titlurile despre tine nu spun despre tine decât că ai fi un antreprenor de succes. Tu simți că ai și un ghiozdan de dus în spate? Poate traume, dar nu le lași să se vadă?

Daniel Hagen:„Sunt liniștit când fac lucruri, nu când nu fac”

Da, așa este! Eu n-am fost niciodată întrebat cine sunt eu. Mi-e ușor să vobesc despre diplomație, antreprenoriat, ong. Și vezi tu, mi-e greu. Am și o altă frică. Frica de a fi descoperit.

Nu vrei să îți arăți vulnerabilitățile?

Exact!

Este un curaj, știai? De ce o vezi ca pe o frică?

Nu am timp să fiu altfel. Alerg zilnic.

Când a plâns ultima oară Daniel? Își dă voie?

Tristețea o simt în suflet.

De ce nu cauți timp liber?

Nu știu ce este acela timp liber. Combin plăcutul cu utilul.

Când ajunge Daniel acasă, pune capul liniștit pe pernă? Ești împăcat.

Nu! Sunt foarte liniștit când fac lucruri, nu când nu fac.

Multe lume s-ar întreba cu cine împarți casa. Pentru unele femei, ești un etalon. Porți și frica că vei întâlni o femeie care te va lua pentru ce ai, nu pentru ce ești?

Mereu! Tot timpul. De asta mi-e și greu să mă apropii de cineva. Toată lumea m-a întrebat de imagine, dar nu cine sunt eu.

Recomand: https://life.ro/secretele-vietii-de-antreprenor-drumul-lui-alin-trusca-de-la-atelierul-de-mobila-din-facultate-la-primul-magazin-online-de-mobila-din-romania-la-faliment-si-apoi-pe-drumul-succesului/

Îți dai jos barierele foarte greu.

Totul vine dintr-o frică de a fi vulnerabil. Am fost vulnerabil și a trebuit să îmi depășesc condiția asta. Legat de partea feminină, nu am nevoie decât de cineva loial și să fie acolo mereu. Vreau un partener de nădejde.

Ce își dorește Daniel de la viață?

Acum câțiva ani, am mai primit întrebarea aceasta. De atunci și până acum, constat că mi s-a îndeplinit mai mult. Acum îmi trebuie țeluri noi. Înainte îmi doream și foarte multe lucruri materiale. Ne ajută, ne plac, dar îmi aduc aminte mai degrabă de fericirea pe care o simțeam când eram mai mic, copilăream într-un oraș mic și mă bucuram de orice lucru minor.

Cum era băiețelul Daniel? Care sunt cele mai dragi amintiri ale tale?

Rău. Norocul meu e că învățam foarte bine la școală. Eram hiper agitat și făceam foarte multe lucruri rele. Notele mă salvau.

Este Elveția țara ta sau îi rămâi fidel țării tale natale?

Din păcate, Elveția este țara mea. Elveția este ca o mamă adoptivă care a avut grijă de mine. Eu, când am plecat din România, nu am plecat din rău. Nu am nimic cu România și îmi place foarte mult, cea de acum din ultimii ani. Există gândul de a investi aici.

Daniel Hagen:„Mă onorează că în țara mea am fost apreciat”

Te-ai gândit să îți transferi încet activitatea la noi?

Da!

Vezi o potențială creștere?

Uită-te la cifre! Trebuie să mă gândesc foarte bine, totuși. Nu îmi ajunge timpul oricât personal assistent aș avea.

De ce nu te oprești din atâta muncă și nu îți mai acorzi timp liber? Pentru tine e un freamăt.

Îmi place asta.

E un cerc vicios. Eu cred asta.

Bineînțeles. Făcând ce-mi place, consider că acesta e timpul meu liber.

Nu simți nevoia de niște brațe?

Ba da! Azi sunt în Iași, peste câteva zile trebuie să fiu în Sudul Germaniei, apoi în Sudul Bavariei și tot așa.

La un 50 vrei să te oprești?

Nu! Nu o să pot să mă opresc. Mă uitam și la mama mea. Ea a ieșit la pensie și tot nu se oprea. Tatăl meu era la fel. Uite, să îți zic ceva! Acest interviu cu tine este un mod frumos de a petrece timpul liber pentru că îmi place foarte mult, deși noi, aparent, lucrăm.

Ai conceput un supliment de creier. Ai primt și un titlu, un rol. Ai fost unul dintre cei 100 de români care fac ceva peste hotare. Ai umblat după aceste titluri?

Nu, evident. Mă onorează că am primit un titlu în România pentru ce am făcut în altă parte. Primisem deja acolo, dar mă onorează că în țara mea am fost apreciat.

Ești înconjurat de oameni din zona politică. Vrei să ajungi acolo?

Nu îmi doresc o carieră politică. Eu am alte activități. Dacă pot să schimb ceva, e bine, dar fără angajamente politice. Am văzut ce e acolo. Îmi doresc un business care să-mi aducă prosperitate și să cresc un ONG ca să fac ceva pentru oameni. Vreau să las ceva în urmă. Noi ne ducem.