„Maramureșeanca anului”, Anișoara Mârza, a transformat accidentul de mașină pe care l-a avut la 16 ani într-un succes. Model, voluntar, călătoare de profesie în scaun rulant

Mârza Anișoara de mai bine de un deceniu și jumătate depinde de un scaun cu rotile. Totuși, nu a împiedicat-o să facă mai multe lucruri pe care le fac oamenii care se deplasează pe picioare.  A sărit cu parapanta, a înotat cu rechinii, a mers cu balonul cu aer cald, a călătorit pe alt continent, și culmea, nu se oprește aici. Până și traseul profesional i s-a schimbat față de ce visa să devină în copilărie, dar este mult mai mulțumită de ceea ce înfăptuiește în prezent pentru că se dedică foarte mult pentru binele societății.

Anișoara, pe când era adolescentă, mai exact la 16 ani, a suferit un accident de mașină. Nu vobește mult despre cum s-a întâmplat pentru că a găsit resurse în interiorul său să depășească acea dramă, iar eșecul vieții sale să fie combustibil pentru succesul pe care-l trăiește și simte azi. Nu a lăsat să se depună praful pe visele ei. Și-a acceptat condiția, chiar mai mult de atât, nu stă locului. Este model Atipic Beauty, este voluntar în cadrul acestui proiect, este președinte Rotaract Sighetu Marmației, iar anul acesta a fost numită „Maramureșanul anului”. Mai multe, în rândurile de mai jos!

Cum te găsim în momentul prezent, Anișoara? Am văzut recent niște poze frumoase de ale tale. Erai îmbrăcată într-o rochie fucsia superbă. Unde ai fost?

Acea rochie am purtat-o în cadrul proiectului Atipic Beauty unde am fost model. A fost, într-adevăr, o rochie superbă în care m-am simțit foarte bine. Încă simt energia pe care mi-a dat-o. 

Mârza Anișoara: „Sunt una dintre cele mai vechi modele Atipic Beauty”

De când faci parte din acest proiect al Magdăi Coman? De când te-ai alăturat crezului acestui proiect?

Sunt una dintre cele mai vechi modele care a reușit să se mențină cât de cât constant. Din cele peste 30 de ediții ale Atipic Beauty am participat la peste 20 de prezentări. 

Și nu ai fost doar în Oradea, nu?

Eu sunt din Sighetu Marmației, dar am participat și am făcut tot posibilul să fiu și la cele din București, din Iași, din Cluj, Târgu Mureș, Timișoara. 

La fiecare prezentare te-ai simțit la fel sau la fiecare ediție ți-ai hrănit sufletul cu diferite emoții?

Proiectul Magdăi Coman este un proiect de suflet pentru mine. Am reușit să înțeleg conceptul acestui proiect pentru care fac orice efort ca să ajung la fiecare eveniment. 

În ce constă efortul și în ce constă acest proiect?

Sunt eforturi atât din partea mea, dar și din partea membrilor familiei care vin și se deplasează cu mine în diferite părți ale țării. Am făcut pentru ultimul proiect în așa fel încât să mă organizez și să vin chiar din Marea Britanie. Încă un efort pe care l-am făcut în cadrul acestui proiect a fost să particip la Palatul Parlamentului la un eveniment chiar cu două zile înainte de nunta mea. Joi era evenimentul, vineri eram pe drum, iar sâmbătă eram mireasă. Mă așteptau oameni de peste tot, din Giurgiu, din Oradea, din Marea Britanie și toți mă așteptau pe mine să ajung în Sighetu Marmației. 

Cât de specială te-ai simțit în ziua cea mai mare din viața ta?

Pentru orice femeie, ziua nunții este foarte importantă. Am avut mari emoții, un sentiment de mare bucurie și eu zic că ziua nunții mele a fost perfectă, deși a plouat. A fost o zi de neuitat. 

Mârza Anișoara: „Cu soțul meu m-am cunoscut la nunta unei prietene”

Cum te-ai cunoscut cu soțul tău?

M-am cunoscut la nunta unei prietene. Ulterior, am început să ținem legătura. Încet, ne-am cunoscut, ne-am vizitat. El a venit în România, eu în Marea Britanie și astfel sentimentele s-au aprofundat. 

Ulterior, v-ați mutat împreună în Marea Britanie? Ai pomenit mai devreme că te-ai întors de acolo. 

Parțial. Eu, momentan, sunt mai mult în țară, soțul mai mult stă în Marea Britanie. 

Și când pleci acolo, pleci singură? Cum îți este drumul?

Ai punctat o întrebare extraordinar de bună. În urmă cu două luni de zile a fost prima mea experiență în care am mers singură în ultimii mei 15 ani de când sunt în scaun cu rotile. A fost prima dată când am zburat singură, fără însoțitor, adică fără mama, sora, fratele sau soț. Am zburat singură spre Londra și eu zic că e o mare realizare pentru că era o chestie de autodepășire și am reușit. E prima dată când am și stat departe de casă, adică două luni de zile, în care am încercat să mă autodepășesc și a fost o provocare pentru mine să stau doar eu cu soțul fără mama, ceea ce mi-a dat un pic de curaj, o altă perspectivă și o anumită independență pe care nu credeam să o pot avea . 

Să fie unul dintre lucrurile cele mai curajoase pe care l-ai înfăptuit în ultimul timp?

Cu siguranță, nu. Poate fi unul dintre cele înfăptuite în ultimul timp, dar alta ar fi zborul cu balonul cu aer cald. Am mers cu parapanta, am schiat, am înotat cu rechinii, am zburat cu avionul ultraușor. Am făcut multe activități care, zic eu, sunt de apreciat. 

Ce-ți aduci aminte despre accident? Sunt 15 ani de la întâmplare. Și de unde nu te poți mișca?

De undeva de la talie în jos. Am suferit un accident de mașină, am ieșit cu o leziune de coloană cervicală. 

Ce vârstă aveai?

16 ani. 

Mârza Anișoara: „Încerci să fii cât mai prezent și să accepți situația”

Cum ai reușit să depășești acea perioadă?

Spre surprinderea mea și a altora, am trecut cu bine. Nu știam care e starea mea de sănătate. Totul a mers progresiv și pas cu pas, deoarece eu așteptam fiecare etapă. Prima etapă a fost operația, iar apoi recuperarea, iar eu știam că după multe recuperări o să-mi revin iar și o să umblu. Evident că timpul își spune cuvântul. Aștepți rezultate, alte progrese și vezi că nu apar și începi să îți pui semne de întrebare. Evident că în toată această perioadă începi și să te maturizezi, pentru că la vârsta de 16 ani ești necopt la minte și nu realizezi, dar trecând anii deja ajungi la o maturitate în care te documentezi mai mult, ești mult mai realist și încerci să fii cât mai prezent astfel încât să accepți orice situație. 

Ai acceptat 100% în inima ta?

Eu aș zice că da, căci țin și de obișnuință și de cum iubești viața. Am reușit să trec peste această perioadă și să-mi umplu acum golul călătorind. Fac diverse activități. Fac activități sportive, sunt implicată și în activități de voluntariat, sunt președinte Rotaract Sighetu Marmației. Eu zic că am o activitate destul de intensă și de ce nu, oricând am ocazia să mă implic în ceva, o fac cu inima largă. Sunt acolo și sunt prezentă. 

Citește și: https://life.ro/un-destin-de-invingatoare-magda-coman-model-si-mama-in-scaun-cu-rotile/

 Arată bine sufletul tău și acel accident nu-l mai privești ca o dramă, ci ca pe un lucru firesc. Indiferent de el, ai știut să fructifici fiecare zi. 

Mergem mai departe. Încercăm să avem o viață frumoasă și acel lucru numai Dumnezeu îl poate schimba. Prefer să am o viață frumoasă, fericită, de care să mă bucur decât să stau să-mi plâng de milă, să tânjesc după ceva ce am pierdut și eu zic că orice persoană cu dizabilități ar trebui să urmeze acest sfat. Avem o viață frumoasă, cu oportunități, nu trebuie să ratăm ocazii și șanse.  

Ai îmbrățișat fiecare zi așa cum este. Ai activități diverse și ai făcut lucruri pe care nu le-au făcut nici oamenii care nu poartă această dizabilitate. Ești un model, fără să vorbesc clișeic. 

Nu vor fi singurele activități. Îmi doresc să merg cu caiacul, să zbor cu planorul. La un moment dat, poate o să reușesc și un salt cu parașuta sau să mă plimb cu tiroliana.

Cui îi mulțumești pentru ceea ce ești astăzi?

Eu aș zice că-i mulțumesc lui Dumnezeu, apoi familiei care mă susține și mă încurajează, soțului pentru marele sprijin, dar și mie pentru gândire și modul meu de a fi, optimist. 

Așa e, emani energie foarte faină. 

Sper să fiu un exemplu pozitiv pentru toată lumea, pentru cei care se simt doborâți. 

Ce proiecte vrei să ticluiești în perioada următoare?

Am o perioadă foarte aglomerată. Eu nu aș enumera proiectele și nu aș dori să vorbesc despre ele încă, ci la momentul oportun. Încă lucrez la câteva proiecte și nu mă pronunț. 

Mârza Anișoara: „Și România face progrese la tot ce ține de accesibilizare”

Drept urmare, nu stai locului. 

Și o să profit de fiecare oportunitate care îmi apare în cale, de fiecare invitație în cadrul unor proiecte. Aș putea să mă implic în proiecte ce țin de accesibilizare, de viața socială, educațională. Săptămâna trecută am fost invitată pentru săptămâna următoare la o conferință ce ține de accesibilizare pe parte de turism. 

Apropo de accesibilizare, unde suntem noi față de Anglia?

Aș putea să fac o comparație, deși e destul de greu. Eu zic că și în România se fac progrese. Adevărat, cu pași mici, dar în comparație cu 15 ani în urmă, eu zic că lucrurile se îndreaptă spre bine. Evident, ne dorim să se accesibilizeze atât în instituțiile publice, cât și private. Încă avem un handicap, dar sunt optimistă. E foarte accesibilă Marea Britanie, dar sunt lacune și acolo. 

Dar tu te descurci oriunde. Anișoara, porți regrete în viață?

Nu aș putea să zic că aș avea un regret. Nu știu, dacă ar fi să mă gândesc acum, ar fi faptul că n-am avut o leziune de coloană toracală. Ăsta e singurul meu regret. Pe parte cervicală, îmi afectează și mâinile. Cred că eram mult mai independentă, mă ajutam mult mai mult pe mine însumi dacă aveam mai multă independență. În general, nu am alt regret. 

Ce se visa fetița Anișoara când era mică și ce a ajuns ea să facă?

Nu știu care erau visele mele, mai ales că visele noastre când suntem mici ni se schimbă pe parcurs, dar tot ce vreau să spun e faptul că niciodată nu mi-am imaginat că o să fiu model. Nu mă vedeam că o să defilez în ținutele marilor designeri din România pe podiumuri sau că o să particip la show-uri de modă. Nu credeam că o să ajung să fiu voluntară, că o să câștig premiul de „Maramureșeanul anului” și că o să fac activitățile acestea inedite. Cu siguranță, am făcut lucruri mult mai valoroase și mai de impact de când sunt în scaun rulant decât dacă eram pe picioare. Dacă aș fi umblat pe picioarele mele, n-aș fi realizat aceste lucruri. Poate m-aș fi orientat spre altceva, spre o viață normală și anume o școlarizare, o familie și copii. 

Din nevoia ta ai simțit să zici „da” nevoilor altora. 

Am încercat să-mi pun în valoare capacitățile mele și să pun umărul pentru societate.