Măriuca Mihăilescu, jurnalist, fondator afostodata.ro: „Suntem cea mai mare platformă din România cu astfel de conținut, avem deja peste 100 de povești traduse în limba semnelor”

Măriuca Mihăilescu este jurnalist, realizează o emisiune la televiziunea publică din România, este mama a două fete și conduce, alături de partenera ei, Andra Cărbunaru, o organizație nonguvernamentală, prin care aduce către adolescenți și profesori conținut educațional: fie povești de altădată, fie profiluri ale unor oameni de cultură sau lecții utile pentru examenele importante din viețile elevilor de gimnaziu și liceu.

De ce ai început notebune.ro?

Măriuca Mihăilescu: Notebune.ro este pasul următor după încercarea pe care am avut-o cu afosodată.ro, când am dat drumul unui program pilot care s-a numit Evaluarea Națională și prin care am încercat să prezentăm materia copiilor de clasa a VIII-a altfel, într-un stil mai Youtube-ish, cu Meme, cu tot felul de glumițe, mult mai relaxat față de ce se întâmplă în sala de clasă.

Am derulat proiectul pilot pe o perioadă de două luni, pentru că așa am prins finanțarea la momentul respectiv, peste noapte ne-am hotărât să-l punem pe picioare, iar două luni mai târziu am încheiat proiectul cu câteva sute de mii de vizualizări pe site și vreo două milioane de reacții pe Tik Tok. Acela a fost momentul când noi ne-am dat seama că acolo există deja o comunitate foarte serioasă, care trebuie susținută și pe care nu trebuie să o pierdem. Așa a apărut notebune.ro, ca o urmare firească a acelei încercări, dar a venit asumat, de data aceasta, într-o platformă cu totul și cu totul separată, dedicată acestui gen de conținut. A fost încă de la început un demers pe care noi l-am calculat pas cu pas, inclusiv felul în care arată platformă – că arată ca un Netflix – am vrut de la început să arate așa, să aibă look-ul ăla de platformă de streaming de movies, în ideea în care copilul care intră pe platformă să se simtă deja relaxat și să aibă deja senzația că e într-un mediu în care știe să umble, să-și caute cursurile, să dea drumul la clipuri, să fie familiarizat cu genul ăla de platformă.

Platforma notebune.ro, în momentul ăsta, are peste 30 de clipuri, e specializat în română și matematică, deocamdată, pentru Bac și pentru Evaluarea Națională. Urmează să revenim în toamnă și cu alte materii și cu alți profesori. Acum suntem în perioada în care facem anumite analize, deși s-a încheiat perioada examenelor și e surprinzător că platforma continuă să crească, deși examenele s-au terminat. Ideea e că după 2 luni și jumătate, trei luni, avem 400 de mii de vizualizări, cu un timp de retenție pe site de 4 minute jumătate, în condițiile în care un site de știri are cel mult 30 de secunde. Iar 4 minute jumătate mie îmi arată foarte clar că acești copii chiar se uită la clipurile alea și învață și descarcă fișele. Sigur că ne-a ajutat foarte mult și faptul că platforma este gratuită în totalitate. Crezul meu este că, în România, educația devine încet, încet un privilegiu. O să fim nevoiți să plătim tot mai mult pentru copiii noștri ca să facă școală bună. Faptul că noi am reușit să oferim conținutul ăsta gratuit sigur că a fost un mate plus, dar și faptul că am reușit, cu genul ăsta de platformă, să mergem și în zone mai puțin acoperite. Noi ne gândim că în București accesul e mai mare la școală, la profesori la meditație, dar sunt zone în țară în care copiii poate nu au nici profesori foarte buni, nici acces la o materie bine structurată și atunci noi credem că genul ăsta de platformă îți dă egalitate de șanse. Poți să ajungi astfel într-un sat pierdut din România, unde copilul va avea acces la un profesor de top și la o materie bine structurată.

De ce ai făcut asta?

Măriuca Mihăilescu: Eu și Andra Cărbunaru, partenera mea, avem o experiență de 4 ani în spate, de la afostodată.ro. Iar în momentul în care vezi că lucrurile îți ies bine, parcă nu mai poți să te oprești. Noi suntem și foarte atașate de proiectele astea ale noastre și râdem mereu că proiectele astea sunt pentru noi al doilea copil pe care îl avem… și o mai facem pentru că realmente ne place ce facem. Sunt foarte mulți oameni care deja ne trag de mânecă să punem niște abonamente, să începem să producem din munca noastră mai serios. Noi încă ne încăpățânăm, pentru că avem convingerea că încă se mai pot face în mod gratuit  lucruri de calitate de care să profite foarte mulți copii și de care să se bucure. Adică conținuturile astea ale noastre sunt exclusiv gratuite și încercăm să menținem lucrurile așa, dar prin lupta noastră. Adică încercând să punem mâna pe tot felul de granturi, de proiecte, de finanțări, scris de proiecte, respins de proiecte, luate de la capăt și așa mai departe.

De ce ai intrat tu în zona ONG-istică?

Măriuca Mihăilescu: Am intrat prin afostodată.ro, dar am intrat în ideea în care am doi copii acasă… s-a născut dintr-un impuls. Eu le-am pus fetelor mele gemene, care atunci aveau 6 ani, pickup-ul în funcțiune. Am zis că vor sta cuminți, că le impresionez, că vor asculta povești și că nu am treabă cu ele 2 ore. Au fost fascinate de proces, dar când au început poveștile, au dispărut. Și am rămas eu singură în sufragerie,  ascultând povești, dar bucurându-mă de ele, pentru că erau poveștile de pe vremea mea. Și mi-am dat seama că nu e ce trebuie și m-am gândit să fac o platformă de povești, să scot arhaisme și regionalisme, să fac poveștile mai scurte. Și așa a început drumul, cu această platformă de povești. Apoi mi-am dat seama că e foarte mult loc pe piață de conținut original, de faptul că la clase foarte multe învățătoare sunt lipsite de niște resurse interesante pe care să le folosească la oră și a mai venit și celălalt diferențiator al nostru – conținutul pentru copiii cu deficiențe de auz. Suntem cea mai mare platformă din România cu astfel de conținut pentru că avem deja peste 100 de povești traduse în limba semnelor. Noi ținem legătura cu toate școlile speciale din România și știm cât au fost de folositoare, mai ales în timpul pandemiei. Pentru copiii tipici, a fost cum a fost în pandemie, dar pentru cei cu deficiențe de auz a fost crâncen. Foarte greu și-au găsit resurse în perioada respectivă. Acum conținuturile pe care le avem deja sunt folosite de învățătoare, de profesoare. Dar e un drum construit bătând la fiecare ușă, vorbind cu fiecare om, cărămidă cu cărămidă… nu vine așa ușor. Acum facem Români de Poveste. Ce facem aici? De exemplu, spunem altfel povestea lui Eminescu. Am pornit de la ideea că pentru copiii din ziua de astăzi, Eminescu e o statuie într-un parc. Și am scris povești foarte frumoase. De exemplu, poți că afli că Creangă avea vreo 20 de pisici acasă sau că Eminescu era un mare cafegiu și că bea cafele de dimineața până seara. Încercăm să dăm viață scriitorilor despre care ei învață la școală și în felul ăsta învățătorii apreciază că fac o altfel de legătură cu copiii la clasă. Asta ne-au spus și despre notebune.ro. Când am dat drumul la proiect, am avut un stres. Cu copiii nu aveam emoții, știam că o să le placă modul de abordare modern, relaxat, liniștit, dar ce ne facem cu profesorii, care s-ar putea să nu aprecieze libertatea noastră de exprimare. Și am stat cu emoții, că o să avem feedback negativ. Nu a venit. Cei mai mulți ne mulțumesc pentru conținut și ne spun că îl folosesc drept cârlig la clasă. Întâi clipurile și apoi dezvoltă materia. Iar ăsta e cel mai bun compliment pe care putem să-l primim. Eu vin dintr-o generație în care învățam comentarii cu rigurozitate. Și eu am fost puțin reticentă. Youtube, Tik Tok… sună superficial. Dar nu e așa. Mai ales că am avut noroc de profesorii ăștia doi pe care i-am găsit, și de Română, și de Mate, care au reușit să ne ofere esență de materie, dar bine structurată. Eu am încredere până în pânzele albe în conținutul ăla pe care l-am pus. Noi ne-am uitat la concurență, care are mult mai multe fonduri și, deci, mai mult conținut, și am zis că noi trebuie să venim cu o variantă altfel: profii au făcut subiectele de Bac ca la matematică, adică dacă treci prin clipurile alea de la Română și de la Mate, tu de fapt înțelegi mecanismul de rezolvare a celor trei subiecte pe care le ai pe foaia de examen. Și poți să faci niște corelări și să iei o notă bună de examen. Noi așa ne-am gândit, mai ales că nu aveam cum să aducem toată materia, că nu poți să compari patru ani de predare la clasă cu niște clipuri online. Dar a funcționat mecanismul.

La ce ai renunțat tu când ai intrat în lumea ONG-istică și cum te-a schimbat această experiență?

Măriuca Mihăilescu: Am mai renunțat la naivități. Aveam impresia că lumea e plină de oameni buni care vor să facă lucruri minunate, dar am avut niște surprize pe parcurs. Pe de altă parte, există oameni care realmente mișcă munții din loc. Nu ține neapărat de pile și de conexiuni, ține mult de perseverență. Sunt zile în care vrei să renunți, dar de fapt totul ține de trezitul de dimineață, în care îți spui: ”ok, nu am câștigat ieri finanțarea aia de care aveam super mare nevoie, dar asta nu înseamnă nimic. Următoarea la rând!”. E o luptă pe care o duci mai ales cu tine, nu cu sistemul. Tu trebuie să fii suficient de încăpățânat și să crezi în ceea ce faci și să o iei de la capăt în fiecare dimineață.

Tu lucrezi în presă…

Măriuca Mihăilescu: Da. Prezint o emisiune de sănătate pe TVR Internațional.

Unde e mai bine?

Măriuca Mihăilescu: La vârsta asta, acum, aici. La 20 de ani îmi doream să mă văd la televizor. Acum am depășit faza asta și îmi place aici pentru că pot să schimb lucrurile și e mult mai palpabil efortul pe care îl faci. În momentul în care mai primești și un mesaj dimineața, care spune ”Wow. Mersi. M-ați ajutat să trec examenul” e suficient cât să treci la next step. Am primit un mesaj de la un părinte care spunea că se uită pe platformă și că e primul pas spre școala modernă care trebuie făcut în România. E fix ce îți trebuie.

De ce mai păstrezi colaborarea cu televiziunea Română?

Măriuca Mihăilescu: E prima dragoste și mă simt bine pe ecran. Îmi place statul pe sticlă și chiar dacă nu aș mai lucra în tv, probabil că tot aș face ceva în zona asta de video, de podcast. E totuși o experiență de 20 și ceva de ani. Nu pot să-i dau cu piciorul.

Cum te-au schimbat fetele, copiii tăi?

Măriuca Mihăilescu: Radical. Ceasul meu biologic nu a sunat. Nu îmi propusesem să fac copii. Și au mai venit și două. Îmi aduc aminte și acum când a anunțat doctorul că avem gemeni. Am plâns. A fost extrem de greu și eu am o vorbă: ”mamele de gemeni nu au nevoie de sfaturi, au nevoie de ajutor”. Am câțiva ani din care eu nu mai am amintiri, pentru că eram foarte obosită. Dar acum e minunat. Ele au deja lumea lor, sunt una cu alta mereu și mai sunt și cobai la platformă. Am o poveste frumoasă cu numele lor. Eu fiind MM, am vrut să le pun copiilor nume cu M, și cu atât am rămas, că în rest seamănă perfect cu tatăl lor. Și m-am gândit la niște nume cu M care îmi plac și întâmplător – ele sunt Mălina și Miruna – ambele înseamnă PACE. Dar copiii te schimbă. În primul rând că niciodată nu vei mai avea libertatea de până atunci. Îmi aduc aminte că prima plecare după ce am născut a fost, când ele aveau 6 luni, la un seminar la Budapesta. Nici bine nu am ieșit pe ușă că mi-a zis mama că una are febră. Acum eu am din ce în ce mai mulți prieteni care decid să nu facă copii. Își asumă chestia asta și e perfect în regulă. Respect faptul că au înțeles că nu sunt pregătiți să aibă copii mai degrabă decât pe cei care fac și îi lasă. Eu am stat 3 ani acasă și aveam impresia să ce întâmplă o grămadă de lucruri și că eu le ratez. Nu a fost așa. A fost cea mai bună decizie că am stat cu ele. Și lucrurile le-am găsit așa cum le-am lăsat, după 3 ani.

Planuri de viitor?

Măriuca Mihăilescu: Multe. Avem o toamnă plină. Vom avea o expoziție offline și un proiect inedit despre egalitatea de gen pentru că tocmai citeam un extrem de interesant raport făcut în România. Și vă spun un singur lucru despre cum ne raportăm la femei: în literatura de școală, și vorbesc de Limba Română, există doar două autoare de gen feminin. Asta e o simplă statistică ce spune foarte multe despre felul în care stăm acum și încercăm, pornind chiar de la grupuri de vârstă mică, de la copii, să creștem și să le aducem în vizor niște personalități feminine, pentru că clar nu știm foarte multe lucruri și e important să creștem publicul ăsta de foarte mic. Vom mai avea, imediat ce începe școala, o caravană prin școlile din București prin care promovăm eduboost.ro, acel podcast de bună creștere pe care îl avem noi pe site, în care le explicăm copiilor teme de sustenabilitate, de reciclare, de educație civică pe limba lor  –  e un proiect care a prins foarte bine. Vom aveam un proiect foarte mare, de data aceasta internațional, tot prin toamnă. Ahhh, și notebune.ro, care vine cu alte materii și cu alți profesori, pentru că e clar că acolo chiar e o nevoie reală pe care vrem să o susținem în continuare, pentru că din experiența noastră, notebune  nu e o platformă care se folosește doar în perioada de examene. Se face o grămadă de trafic și în timpul anului, pentru că genul acela de lecții pe care noi le avem pe platformă sunt foarte bune de folosit și în procesul de predare din timpul anului.