Melania Medeleanu: De ieri mai avem un copil curcubeu şi dimineaţa ne-a început cu ochii spre cer. Chiar dacă nu mai sunt, ştim că ei trag cu ochiul la ce se întâmplă prin tabără şi, când un curcubeu mai apare pe cer, ştim că fiecare culoare are un nume. - LIFE.ro
Prima pagină » Melania Medeleanu: De ieri mai avem un copil curcubeu şi dimineaţa ne-a început cu ochii spre cer. Chiar dacă nu mai sunt, ştim că ei trag cu ochiul la ce se întâmplă prin tabără şi, când un curcubeu mai apare pe cer, ştim că fiecare culoare are un nume.
Melania Medeleanu: De ieri mai avem un copil curcubeu şi dimineaţa ne-a început cu ochii spre cer. Chiar dacă nu mai sunt, ştim că ei trag cu ochiul la ce se întâmplă prin tabără şi, când un curcubeu mai apare pe cer, ştim că fiecare culoare are un nume.
Melania Medeleanu, realizator de televiziune, co-fondator Magicamp, împreună cu Vlad Voiculescu, creatoarea unui afterschool social la Clinceni, voluntar în timpul zilei, iar în timpul liber trainer de dicţie şi public speaking povesteşte despre ultimele pregătiri din tabăra de la Brăneşti.
Cine vă urmăreşte activitatea a văzut că sunteţi pe ultima sută de metri cu organizarea taberei din acest an. Când începeţi, cine vă este alături?
Începem pe 17 iunie, aşteptăm în jur de 250 de copii şi aproape 200 de voluntari, medici, asistente medicale, psihologi, sponsori, oameni care ne-au fost şi ne sunt alături de la începuturi până azi. Înscrierile pentru voluntariat în tabăra din vara aceasta şi toate interviurile au avut deja loc, dar cei care vor să se implice în ce facem noi la Brăneşti se pot înscrie în continuare pe site, se poate întâmpla ca pe ultima sută de metri un voluntar să nu poate ajunge şi atunci apelăm la voluntarii pe care îi avem în baza de date.
Pe de altă parte, dacă miza nu este obligatoriu tabăra, ci oricare dintre proiectele Magicamp, îi aşteptăm alături de noi pe cei care vor şi pot să adopte un MagicBOX, adică un pachet lunar care pleacă spre 150 de familii din toată ţara. Valoarea unui pachet este în jur de 200 de lei şi oricine doreşte se poate implica fie în alcătuirea lui, în baza unei liste bine alcătuite de doamna Polonic sau îl poate transporta către familia pentru care un astfel de pachet înseamnă să aibă ce pune pe masă câteva zile bune.
Oricine vrea să fie voluntar, găseşte pe site (www.magicamp.ro) toate posibilităţile de implicare.
Pe de altă parte, dacă oamenii vor totuşi să vină în tabără, chiar dacă nu sunt voluntari, pot să vină?
Din păcate nu. Ţinem foarte mult la relaţia care se creează între copii şi voluntari. O astfel de conexiune se construieşte cu fiecare zi, e o relaţie de încredere la care se munceşte clipă de clipă şi, dacă apar chipuri noi care îi debusolează pe copii, riscăm să periclităm această relaţie.
Aveţi foarte mulţi voluntari. Aproape fiecare copil are adultul său. De ce aşa?
Pentru că fiecare copil are particularităţile sale, pentru că vrei să acorzi fiecăruia atenţia cuvenită, vrei să fie în siguranţă în fiecare secundă de tabără. Uneori, în mijlocul unei activităţi un copil se poate retrage, pentru că nu se simte bine sau pentru că pur şi simplu nu simte nevoia să se implice în momentul respectiv. Atunci un voluntar va merge cu el şi se va asigura că acel copil are parte de grijă, de atenţie, de dragoste, aşa cum beneficiază toţi ceilalţi.
Copiii de anul ăsta cine sunt? Ce nevoi au?
Sunt trei categorii, trei tabere: este vorba despre MagiCAMP, tabăra copiilor cu afecţiuni oncologice, ConnectivCAMP, tabăra copiilor cu arsuri grave şi BlueCAMP, tabăra copiilor care au pierdut pe cineva drag. Numărul copiilor a crescut de la an la an, de la 32 în 2014, la aproape 250 cinci ani mai târziu.
Ce s-a schimbat anul acesta?
Adăugăm ceva, nu neapărat schimbăm ceva, în sensul că avem o piscină acoperită, avem o pivniţă, putem să depozităm toate alimentele pe care le primim de la sponsori pe parcursul taberelor, o să putem găti într-o bucătărie amenajată professional. Am creat activităţi noi pe deal. În plus, tocmai m-am întors de la o întâlnire cu cei de la Global Records şi vom putea în fiecare săptămână să le facem cunoştinţă copiilor cu artişti pe care ei îi iubesc. Ina, Antonia deja au promis că vor veni.
Tu de ce faci voluntariat în acest proiect?
Pentru că nu pot altfel. Pentru că este cel mai plin de sens lucru pe care l-am făcut vreodată şi pentru că îmi umple viaţa.
Cum va fi tabăra de anul acesta fără Marinuş Gălbenuş (copilul care a inspirat proiectul MagicHOME, refugiul părinţilor)
N-o să fie niciodată fără el. Şi nu o să fie niciodată fără vreunul dintre copiii care nu mai sunt. De ieri mai avem un copil curcubeu şi dimineaţa ne-a început cu ochii spre cer. Chiar dacă nu mai sunt însă, noi ştim că ei trag cu ochiul la ce se întâmplă prin tabără şi, când un curcubeu mai apare pe cer, ştim că fiecare culoare are un nume.
Tatăl lui Marinuş va fi în tabără, cu voi?
Tatăl lui este deja în tabără şi repară ce mai e de reparat, ce s-a mai stricat din anii trecuţi, e deja parte din echipa noastră şi va rămâne alături de noi şi pe parcursul taberelor, dar cel mai probabil, după ce taberele se vor încheia, va fi parte din proiectul MagicHOME. De ce? Pentru că el e cel mai potrivit să fie acolo, pentru că, mai bine ca oricare altă persoană din echipa noastră, el înţelege perfect prin ce trec copii asemenea lui Marinuş, ştie prin ce trece un părinte într-o asemenea situaţie. Oameni ca el şi ca Marinuş ne inspiră, ne învaţă despre curaj şi ne motivează să mergem mai departe.
Campania MagicHOME a a beneficiat de o vizibilitate şi o implicare fără precedent. Cum a schimbat ea proiectul MagiCAMP?
E evident că tot mai multă lume ştie de noi şi ce mi se pare mie foarte fain e că nu doar că mai multă lume ştie de noi, ci că foarte multă lume vrea să se implice. Cred că oamenii înţeleg din ce în ce mai bine că să faci voluntariat, să ieşi din căsuţa personală e cea mai frumoasă formă de a creşte ca fiinţă. Şi noi vedem asta întâmplându-se tot mai mult. Unul dintre puţinele lucruri care ne mai dau speranţă.
Când se va termina tabăra de anul acesta?
La finalul primei săptămâni din septembrie.
Şi proiectul MagiCAMP nu se va termina niciodată.
Noi am vrea ca el să se termine cât mai curând, asta ar presupune însă că nu mai există niciun copil bolnav de cancer în România. Ceea ce, din păcate, e puţin probabil, aşa că, deşi am vrea să fie o tabără obişnuită, pentru copiii sănătoşi, MagiCAMP rămâne locul de evadare al copiilor a căror copilărie a fost brutal întreruptă.
Către cine merge recunoştinţa ta anul acesta?
Către echipa care şi-a pus fiecare picătură de energie în proiectele acestea. Către medici, asistente şi psihologi, pentru că o astfel de tabără nu poate să existe fără ei, cei denumiţi de copii Doamna Pastiluţă, Doamna Siropel şi Doamna Sufleţel. Către voluntarii care renunţă la o săptămână de vacanţă la mare ca să le fie alături copiilor, către sponsorii care fac posibile proiectele şi către toţi susţinătorii noştri care, atunci când ne e mai greu, ştim că sunt acolo şi ne încurajează.
De ce sunteţi în căutare de manager în MagiCAMP?
Vine un moment în care e bine să-ţi laşi puiul să zboare, să nu fie dependent de tine. Şi eu şi Vlad credem asta şi nu ne dorim să fim acei nuci la umbra cărora nu creşte nimic. Dimpotrivă. Sigur că o să fim pe aproape şi sigur că, atunci când MagiCAMP va avea nevoie de noi vom fi acolo. Dar puiul nostru e destul de mare şi de isteţ încât să se descurce de-acum fără noi.
Un manager cu suflet mare, experienţă şi înţelepciune va putea, alături de echipa noastră aşa de frumoasă şi de unită să ducă lucrurile la un alt nivel pentru care credem că MagiCAMP e pregătit.
De când faceţi schimbarea? De anul ăsta?
Vrem să găsim omul potrivit întâi, vom rămâne cu el până când vom considera că ştie tot ce e necesar să ştie ca să fie liderul de care MagiCAMP are nevoie. N-avem grabă.
Cum îţi mai găseşti timp pentru ale tale?
În weekend-uri şi seara. Sunt voluntar în timpul zilei şi ţin cursuri seara şi la sfârşit de săptămână. Întrebarea asta o primesc frecvent: când mai ai timp pentru tine? Şi singurul răspuns pe care pot să îl dau este că toate astea sunt pentru mine. Ce e greu în momentul ăsta este să renunţ la oricare dintre lucrurile pe care le fac, pentru că fiecare dintre ele îmi curge prin vene, mă defineşte şi aş simţi că sunt incompletă în absenţa lor. Dar rezoluţia lui 2018 este să reuşesc să-mi fac mai mult timp pentru familie, prieteni, pasiuni care n-au mai încăput în ultimii ani. Cred că o să îmi petrec mai multe ceasuri uitându-mă la flori.