Când boala nimicitoare năvăleşte în trupul firav al unui copil, toate nemulţumirile tale de viaţă nu mai căpătă înţelegere. Şi cu cât cauţi să-ţi explici, cu cât te răzvrăteşti şi învinovăţeşti, cu atât îţi tulburi ultimele rămăşiţe de încredere.
Povestea începe mereu cu un răspuns ce despică orice inimă de părinte: copilul dumneavoastră are cancer. Şi dacă mai există puterea să întrebe ceva, înşiruirea de gânduri se opreşte la: tratament, ce şanse sunt, cum salvăm copilul, cât mai are de trăit.
Este exact clipa în care ne întrebăm dacă trăim viaţa suficient de bine ca să nu risipim nimic din miracolul existenţei noastre? De multe ori, o experienţă tragică deschide calea conştientizării.
MagiCamp e tabăra copiilor cu afecţiuni oncologice
Pe Melania Medeleanu o cunosc de mai bine de 12 ani. Am fost colege timp de opt ani în prima televiziune de ştiri din România. După ce parcursul vieţii ne-a dus în direcţii diferite, ne-am reîntâlnit pe un teren unde creşte sămânţa carităţii şi recunoştinţei. Pentru că în locul unde a ajuns ea acum, salvează ceea ce noi adulţii am pierdut: bucuria vieţii.
Tu când te-ai jucat ultima dată? Nu virtual. Când ai râs de te-au durut obrajii şi ţi-ai julit genunchii în timp ce te căţărai? Nu-mi răspunde, păstrează senzaţia în minte.
MagiCamp, tabăra copiilor cu afecţiuni oncologice, este despre bucurie.
Să lucrezi cu durerea poate fi traumatizat pentru cel care nu a trăit suferinţa reală. O întreb pe Melania cum a integrat asta în interiorul său? “Noi aici nu lucrăm cu durerea, lucrăm cu bucuria. Pentru că Magicamp este despre pofta de viaţă.”
Motto-ul lor este “Joacă la greu”. Mulţi dintre aceşti copii şi-au petrecut cei câţiva ani pe care îi au prin spitale; au lipsit de la petrecerile cu alţi copii sau nu au mai mers deloc la şcoală. Ori, când ajung în tabără, ei redescoperă ce înseamnă să fii copil, să te bucuri cu tot sufletul. Îşi amintesc de toate lucrurile frumoase pe care le făceau înainte de-a se fi îmbolnăvit.
“Sigur, nu pierdem nici o clipă din vedere că există o traumă. Dar aici, mai degrabă, vedem bucuria,” spune Melania.
Poarta zâmbetelor
“Darius, dacă ai putea să deschizi o poartă către lumea asta, unde s-ar deschide?”, îl întreabă Melania. Darius ştie ce este suferinţa reală şi cum se trăieşte durerea. Dar el e încrezător şi are un geamantan de vise. “La o lume minunată, unde toată lumea să zâmbească,” se entuziasmează copilul care strecoară în cutia poştală a voluntarilor bileţele cu mesaje de mulţumire şi iubire.
Naomi şi Mara sunt prietene apropiate de anul trecut. S-au cunoscut în tabără şi tot aici se revăd. Mi-a fost imposibil să le întreb dacă se reîntâlnesc şi în saloanele secţiilor de oncologie din spitale. Ce întrebare dureroasă! Mai degrabă pentru mine. Fetiţele acestea, de o frumuseţe răpitoare, au forţa să transforme suferinţa în bucuria jocului. Bucuria vieţii.
Le vedeţi seninătatea şi aflaţi povestea aventurii lor în filmuleţul care însoţeşte acest articol.
Tudor este pentru prima dată în MagiCamp. S-a nimerit să fie şi ziua lui de naştere. Aşadar, moment prielnic pentru tort, petrecere mare, veselie, dans şi cei mai mulţi invitaţi.
Francesca şi-a pus anul trecut o dorinţă şi a legat-o bine în balonul cu heliu. Nu ştim dacă s-a împlinit, e secretul ei preţios.
Fragilitatea vieţii
Ideea acestei tabere pentru copiii bolnavi de cancer s-a născut din dorinţa de a le face copilăria frumoasă. După luni de zile imobilizaţi în patul din spital, după şedinţe de citostatice şi tratamente dureroase, bucuria dintr-un parc de aventură, dansul, jocurile, trasul cu arcul, redau entuziasmul ingenuu.
Am petrecut o zi întregă cu aceşti copii şi cu voluntarii care-i însoţesc. Şi am retrăit senzaţii demult amorţite. Cu tot istoricul medical personal, aici nimic nu-i trist, nimic nu-i fără zâmbete, nimic nu-i fără speranţe. Iar povestea fiecărui copil se împleteşte cu povestea din spatele fiecărui voluntar.
“Descoperim în tabără că mulţi dintre voluntarii noştri au trecut la rândul lor printr-o dramă. Unii au învins cancerul sau sunt printre supravieţuitorii de la Colectiv. Sunt persoane care pur şi simplu vor să se joace cu copiii, să-şi amintească cum e copilăria. Sunt artişti, medici, studenţi şi chiar un procuror ne-a fost alături,” povesteşte Melania.
Iubeşte fără să-ţi fie frică
Mă gândesc că o experienţă în tabără te-ar putea afecta emoţional şi mai puternic dacă ai cimentate în adânc anumite traume. Ce poţi să faci ca să detonezi acest balast şi să te eliberezi? M-am aşezat la vorbă cu voluntarii din MagiCamp ca să aflu ce-i determină să se dedice unei asemenea acţiuni. Ce a stat la baza acestei alegeri şi ce amprentă a lăsat asupra lor.
“Ne lipseşte puţin ca să-i facem fericiţi pe cei de lângă noi. E nevoie de un pic de atenţie, să uităm puţin de nevoile noastre. Tot timpul ni se pare că problemele noastre sunt cele mai grave. Dar când eşti un om sănătos e recomandat să te întorci şi spre cei aflaţi în suferinţă şi să-i ajuţi măcar cu timpul tău”, spune Cristina Ailoae aflată la prima experienţă în MagiCamp.
Sorin Buduleanu este voluntar din primul an de tabără şi, cu multă pasiune, îi distrează pe copii în diverse activităţi. Şi-a schimbat percepţia asupra vieţii. De aceea se întoarce.
“Dai afară ce-i mai frumos din tine”, zice Gabriela Barbu, în primul ei voluntariat aici. Ea a găsit cadrul perfect de creare a magiei pentru copii. La plecare, toţi sunt mai bine, mai frumoşi, naturali… lucrează inima.
Mi-au povestit în faţa camerei de filmat despre transformările lor de esenţă. Vă invit să-i priviţi în filmuleţul ataşat articolului.
“Doamna doctor, cum au ieşit analizele?”
Este singurul moment când se discută despre boală şi tratament. Pentru că în MagiCamp nu se vorbeşte despre boală, suferinţă, medicamente, tratamente, chiar dacă unii copii se află în timpul tratamentelor.
Ruxandra Vidlescu este medic oncolog la Spitalul „Marie Curie” din Bucureşti. Unul dintre specialiştii care ştiu cel mai bine ce înseamnă bătălia supravieţuirii. Cabinetul ei din tabără pare un alt spaţiu de joacă, e plin de culoare şi cu desene vesele pe toţi pereţii. Nu-ţi amintesc înţepăturile de injecţie ci, mai degrabă, personajele din cărţile cu poveşti. Aici, ea este doamna “Pastiluţă”. Şi face voluntariat.
“În spital, copilul luptă pentru viaţa lui. Aici, trăieşte cele mai puternice emoţii. E fericit, se bucură de fiecare moment şi încearcă să facă orice nu poate face în spital. E impresionant să vezi copiii care au trecut de momentul de operaţie, de proteză pe un picior, să-i vezi căţărându-se pe panou, cum se joacă în parcul de aventură, cât de bucuroşi sunt în momentul în care ajung în tiroliană. Sau ce satisfacţie au atunci când trag cu arcul,” spune plină de emoţie doamna doctor Vidlescu.
Măestria bucuriei
Mihaela Călinoiu este Directorul MagiCamp. După mulţi ani de presă scrisă a ales o altă cale, cea a ONG-urilor. A fost fascinată de acest proiect care a făcut-o să afle mai multe despre ea. „Lucrurile din viaţa mea nu arată altfel, nu sunt alt om, nu mi-am schimbat scara valorilor. Pur şi simplu ce am învăţat este să le folosesc, să le pun într-o lumină despre care habar nu aveam că poate exista”.
Mihaela este dedicată în totalitate acestei acţiuni. Are planuri mari pentru cei peste 270 de copii care vor veni în mai multe serii de MagiCamp: tabăra copiilor cu afecţiuni oncologice, tabăra copiilor cu arsuri şi cea a copiilor care au pierdut pe cineva apropiat.
Satisfacţia cea mai mare a tuturor celor implicaţi în acest proiect este aceea când copiii se întorc. Unii dintre ei se întorc ca voluntari. Asta înseamnă că sunt bine, s-au vindecat.
Tu mai ştii să te bucuri din tot sufletul? Şi dacă da, unde ţi-e inima?
Citiţi şi:
Melania Medeleanu a creat în 2014 Magicamp, tabăra pentru copiii bolnavi de cancer: „Am avut senzaţia că stă Dumnezeu cu mine pe iarbă”
