Michael Bernescu, un nomad în business care a scris povești pe două tărâmuri. Omul din spatele succesului cuantifică fiecare minut din viața lui

La cât timp ați adus și familia?

Am fost sub deportare timp de 3 ani până când am avut un ultim recurs, șansa de a mă reprezenta într-un proces de oprire a deportării. După două zile de judecată mi s-a aprobat cererea de imigrație și am început procedurile de aducere a familiei. Am așteptat să termine copiii anul școlar în România, după care ne-am reunit, la 4 ani fară 5 zile de când plecasem. Irina avea 16 ani, iar Laura avea să împlinească 10 ani la scurt timp după venirea în SUA. 

Procesul a fost una dintre cele mai frumoase experiențe de viață pe care le-am avut. Extenuantă din punct de vedere nervos si emotional, dar Dreptatea, echitatea, umanitatea cu care am fost tratat m-au facut un om mai bun, la rândul meu mai generos și mai încrezător. Două zile procurorul desemnat a încercat să-mi demonteze fiecare argument, mi-a pus sub semnul întrebării buna credință și intențiile, m-a suspectat de anarhism, dar la sfârșit mi-a întins mâna și mi-a spus că America are nevoie de oameni ca mine și că America are nevoie de idealiști, (ceea ce era un fel de stigmat în România „suprarealistă” din care plecasem).

Michael Bernescu: „În toți anii în care fusesem doar o voce la telefon pentru ele, nu încetasem să ne motivăm reciproc, să tragem în direcția corectă” 

Cum s-a adaptat familia?

„The girls hit the ground running” (au atins pământul alergând). Suntem competitivi. În toți anii în care fusesem doar o voce la telefon pentru ele, nu încetasem să ne motivăm reciproc, să tragem în direcția corectă. Le trimiteam cărți și manuale ca să se familiarizeze cu nivelul de dificultate. Învățau și făceau sport ca să fie cât mai pregătite pentru marea aventură a vieții, pasul în necunoscut, făurirea propriului destin departe de tot ce cunoșteau. Au venit în iulie și școala acolo începe după Labor Day care este prima luni din luna septembrie. Am început procesul de înscriere și echivalare. Obiecții peste obiecții, că vin dintr-un sistem diferit de educație, că au primit educația într-o altă limbă decât engleză, dar cel mai insurmontabil, în aparență, era faptul că Irina, care terminase în România clasa a X-a, nu ar fi avut timp în ultimii doi ani de liceu să acumuleze destule credite de limba engleză și istorie a SUA ca să poată absolvi. Voiau să o înscrie în clasa a X-a. Mă chemau mereu la școală ca să mă convingă să accept, directorul, directoarea adjunctă, șefa biroului de consiliere a elevilor. La începutul clasei a XI-a se dădea un test standardizat, HSPT, High School Proficiency Test, o simulare de bacalureat cam la o lună de la începerea anului școlar. Dacă Irina ar fi fost înscrisă într-a X-a ar fi putut da examenul în mai și apoi din nou în octombrie. Ne-am opus și Irina a început clasa a XI-a cu 9 ore pe zi ca să poată acumula creditele pentru absolvire. Un orar inuman după standardele locului, dar nu și pentru Irina. A dat testul, iar când au venit rezultatele: surpriză! Se plasase în primii 2%, înainte a 98% dintre elevii americani, intrând automat în US Merit Society. A primit și o scrisoare de felicitări de la Președintele Bush. Primul trimestru: „A” pe linie și a intrat în echipa de atletism a liceului, la proba de garduri. Trimestrul următor a intrat și în echipa de înot a asociației sportive din oraș, iar în trimestrul următor s-a reapucat de karate și peste vară a lucrat ca instructor. Avea 16 ani, și-a luat carnet de conducere și și-a câștigat primul nivel de autonomie: joburi și mobilitate.

Laura a intrat în clasa a IV-a la școala primară, trecând cu brio examenul de limbă. Ea s-a americanizat cel mai ușor, are cel mai bun accent și zâmbește mereu. E născută in august. E copilul solar. A făcut înot și atletism, a lucrat ca „life guard” la diferite piscine, și-a luat licență de EMT, Emergency Medical Technician și pe timpul liceului a lucrat pe serviciul de ambulanță din localitate. La 14 ani și-a luat și ea centura neagră în karate la un stagiu internațional la Washington, DC. Împreună am câștigat mai multe campionate de karate locale și regionale eu, la categoria maeștri, Laura la copii și Irina, fosta campioană națională a României și vicecampioană europeană, ridica tribunele în picioare. De unde dimineața nu ne puteau pronunța numele, la sfârșitul campionaltului eram atracția evenimentului. Părinții mă întrebau unde predau ca să-și aducă copiii, dar pe vremea aia mă antrenam dimineața la 5:30 cu Laura.

Irina Bernescu este chirurg cu două specialități în Baltimore, iar Laura Bernescu este avocat în Chicago” 

Ce fac acum fetele, Irina și Laura?

Irina Bernescu, MD, a absolvit Magna cum laude liceul și a fost admisă la Columbia University unde a terminat colegiul cum laude cu un major în „neuroscience” (științe neurologice). A urmat medicina la New York University. Rotația de urgențe din timpul facultății a făcut-o la Smurd, la Târgu Mureș, cu încă doi colegi americani. Este chirurg cu două specialități, chirurgie colorectală și chirurgie generală și este pionier în chirurgia robotică. A fost voluntar în Africa. A văzut o bună parte din lume. Aleargă triatloane, sare cu parașuta și face scuba diving, ski, snowbording și tot felul de chestii interesante. Are un băiețel, Victor Bernescu.

Laura, astăzi Laura Bernescu Vitale, Juris Doctor, după ce toată copilăria s-a disputat cu maică-să și cu soră-sa, a urmat colegiul la Tufts University în Massachusetts absolvind cum laude cu un dublu major în political science și internațional relationship și un minor în spaniolă. A urmat dreptul la University of Chicago, universitatea cu cei mai mulți premiați Nobel, unde a început „Manhattan Project”, proiectul primei bombe atomice, și unde un alt român, Mircea Eliade a rămas în anale, iar discipolul sau, Ioan Petru Culianu a fost asasinat în mod misterios. Este avocat la una dintre cele mai mari firme de avocatură din SUA, biroul din Chicago. S-a măritat cu Michael Vitale, care a urmat Tufts University cu o bursă sportivă ca hocheist profesionist. El este analist fiananciar. Au o fetiță, Amelia Maria Vitale, prima mea nepoată care a împlinit 2 ani, și așteaptă un al doilea copil, un băiat. Când nu este însărcinată, aleargă maratoane și a vizitat aproape toate cele 50 de state, fie în interes de serviciu, fie ca turist.

Michael Bernescu: „America este ultimul țărm pământesc, țara în care te poți realiza dincolo de așteptările tale cele mai optimiste, țara în care poți visa și țara în care visele devin realitate”