Michael Bernescu, un nomad în business care a scris povești pe două tărâmuri. Omul din spatele succesului cuantifică fiecare minut din viața lui

Mihai Vernescu versus Michael Bernescu. Soarta v-a schimbat atât numele, cât și prenumele. Credeți că venim pe lume cu un destin predestinat sau alegerile ne conduc pe un drum?

În viață trebuie să-ți faci un nume. Le iau pe rând. Străbunicul Ion, născut în 1840 în „Mahalaua Batiștei din orașul Bucureșci” – am certificatul lui de botez „întru religia pravoslavnică” (ortodoxă) scris în slavonă, a intrat în miliții, trupele paramilitare care au precedat armata română, apoi în armată, a participat la Războiul de Independență, ridicându-se la gradul de maior. Când s-a făcut trecerea de la alfabetul slavon la cel latin, în 1862, un notar incomplet reciclat sau puțin în stare de ebrietate, i-a scris numele cu „B” care în greacă și slavonă se citește „V”, în grafia slavonă și restul numelui în grafie latină. Confuzia Vernescu – Bernescu a continuat până când „Ministerul de Resbelu” i-a pus în vedere să aleagă. Străbunicul a ales să nu mai fie strigat ultimul la catalog, deci a ales B, ca o expresie subliminală de „upward mobility”, să fie mai în față.

Apoi, la primirea cetățeniei americane ai posibilitatea să-ți alegi ce nume vrei. E o procedură de notarizare pe loc, fără taxe suplimentare și am ales varianta engleză a numelui aceluiași personaj biblic, Arhanghelul Mihail. Bunicul matern, după care am fost botezat Mihai era de fapt Mihail. Oricum e o convenție: Michele, Michelle, Miguel, Michael, Mikhail, Mihail sau Mihai nu este nici scrierea, nici pronunția ebraică din Vechiul Testament. E un nume bun, bărbătesc, de lider: Arhanghelul Mihail, căpetenia oștilor Domnului în lupta cu îngerii căzuți pe care îi împinge în Infern, Mihai Viteazul „Malus Dacus”, primul unificator al teritoriilor ocupate de români, care a creat precedentul pentru tot ceea ce suntem astăzi, murind eroic pentru încercarea de a crea o entitate politică nouă la frontiera dintre imperii, ultimul rege al României, care a avut o comportare demnă în exil, față de alți regi descăunați. E un nume care obligă, care setează standarde. Îmi place, în oricare dintre versiunile lui. Ce baza științifică au zodiile stabilite de babilonieni pe baza poziției constelațiilor așa cum se vedeau de la ei? Și totuși considerăm că ne definesc. De exemplu eu sunt Taurus, taur, și consider că mă definește: sunt perseverent, încăpățânat, impulsiv, greu de abătut de la un plan.

Și sunt român, cu bune și cu rele. Cum gândim despre noi, sau cum suntem condiționați să gândim despre noi, sau cum alegem să ne definim este predestinare. Cumva „predestinarea este cum și-o face omul”.

Michael Bernescu: „Dacă străbunicul și-ar fi cunoscut vârful nasului, dacă ar fi fost mai umil și nu așa de ambițios, am fi rămas Vernescu”

Înțeleg. Atunci cine ar fi fost astăzi Mihai Vernescu și cine este Michael Bernescu?

Asta e chiar o întrebare neobișnuită! Dacă străbunicul și-ar fi cunoscut vârful nasului, dacă ar fi fost mai modest și nu așa de ambițios, am fi rămas Vernescu. Dar printre documentele de familie am diferite dovezi ale spiritului său. Am găsit un memoriu pe care îl făcuse către general și cerea să i se dea satisfacție într-o dispută cu un superior. În cursul unor manevre pe “Câmpu Filaretu, străbunicul comanda o companie. S-a produs o învălmășeală și un ofițer superior, dintr-o familie veche, boierească, i-ar fi spus, în fața trupei „pe onoare, nu ești bun oficier”, când greșeala de manevră era datorată companiei vecine condusă de un alt ofițer nu de Ion Vernescu. Ca să ajungă la mediere într-o dispută cu un superior a trebuit să facă arest sever, 3 zile numai cu pâine și apă, pe care le menționează în memoriu. Cu o atitudine ca aceasta nu prea faci carieră într-o ierarhie ca armata. Așa că orice oportunitate trebuia exploatată: greșeala cu B în loc de V, Războiul de Independență. La trecerea în rezervă i s-a oferit să administreze domeniile Prințului Bibescu din Oltenia. Mai târziu tata a avut circumscripție ca medic stagiar prin părțile alea și bătrânii încă îl țineau minte pe Maior pentru corectitudine și severitate.

Bunicul, Eugen Bernescu, primul născut din patru copii, doi băieți și două fete, a făcut școala fiilor de ofițeri întrând practic în armată de la 14 ani. A fost artilerist și a luptat în Războaiele Balcanice, în Primul Război Mondial, a fost capturat pe Valea Jiului, a făcut prizonierat la Soproniek, în Ungaria, a supraviețuit unei epidemii de tifos exantematic, a revenit pe front după un schimb de prizonieri, a participat la ocuparea Budapestei și debarcarea regimului bolșevic al lui Bela Kun. Nu a fost avansat general pentru că a fost supectat de „politică anticarlistă”. În 1930 când Carol al II-lea a revenit în țară detronându-și fiul minor, pe Mihai, care domnea sub regență, bunicul, profund credincios, a discutat într-un cerc de ofițeri că armata ar fi trebuit să fie dezlegată de jurământul depus regenței și să depună un nou jurământ către Carol. Opinia a fost raportată și bunicul trecut în rezervă colonel. A fost reactivat în cel de-al Doilea Război Mondial și a fost comandantul pazei de artilerie a Constanței unde în 1975 avea să facă instrucție printre buncărele dinamitate mai apoi de sovietici de la Movilă Sara, aflate cândva sub comanda lui. Acum zona face parte din extinderea portului Constanța, ruinele au dispărut, dar în 1975 – 1976, erau acolo, amestecuri contorsionate de fier și beton.

Ce aș fi fost dacă străbunicul și bunicul nu ar fi fost atât de „țepoși”? Ce aș fi fost dacă nu ar fi supraviețuit războaielor? Ce aș fi fost dacă nu ar fi venit comunismul? Ce aș fi fost dacă tata ar fi plecat din țară?

Michael Bernescu: „Comunismul a căzut și am inceput să scriu”