Michael Bernescu, un nomad în business care a scris povești pe două tărâmuri. Omul din spatele succesului cuantifică fiecare minut din viața lui

Ce v-a învățat acest sport?

Este mai mult decât un sport. Este o disciplină a budo, a căii de desăvârșire prin antrenamentul de luptă, ținut la rang înalt în cultura japoneză. Este o introducere în budismul zen și în taoism, într-o altă cultură, într-un sistem riguros de valori. Rădăcinile mele adânci în cultura națională și expunerea prin judo și karate și mai târziu prin kendo la o altă cultură, la un alt sistem de valori, m-au ajutat să mă integrez mai ușor într-o a treia cultură, cea americană.

Dar karatedo, calea mâinii goale, este disciplina supremă. Un karateka este samuraiul modern. El este strategul și sabia însăși. Trupul lui călit, forjat, suplu și armonios este katana. Este un „urban warior”, „an army of one”.

Michael Bernescu: „Mâinile mele sunt mâini care au muncit, care au luptat, care s-au antrenat și care m-au apărat. Sunt mâini care știu să aline, să încălzească, să dea încredere. Sunt mâini care repară, bricolează, gătesc, scriu”

Voi cita din wikipedia și voi spune așa: „În japoneză kara înseamnă gol, te înseamnă mână iar dō înseamnă cale, rezultatul fiind calea mâinii goale. În karate se utilizează lovituri cu mâinile, coatele, palmele, picioarele, genunchi, precum și blocaje, secerări, prize, proiectări, fiind un stil extern de luptă”. Îmi place acest „calea mâinii goale” pentru că-mi facilitează drumul spre următoarea întrebare. Cu mâinile ați ajuns să scrieți în presă. Ce scrie pe mâinile dumneavoastră?

Eram o dată într-un tren. Făceam naveta între Iași, orașul meu de baștină, și Calafat, Județul Dolj, unde primisem repartiția republicană ca proaspăt inginer chimist. În compartiment avusesem o discuție interesantă. Era rapidul București – Timișoara, al doilea tren în care călătoream după Iași – București. Eu călătoream până la Craiova, de unde schimbam cu un personal. Era iarna lui ’83 – ’84, iar frustrările dădeau pe dinafară. Garnitura fusese trasă la peron cu întârziere. Vagoanele erau înghețate. Discuția fusese spontană și găsisem afinități și soluții pentru îmbunătățirea transporturilor, serviciilor și a vieții noastre în general. Apoi se pornise căldura și rând pe rând adormiserăm moleșiți. La un moment dat m-am trezit. Mă simțeam privit. Doamna de vis-a-vis s-a scuzat și mi-a spus: „Domnule vorbiți așa frumos… dar aveți niște mâini… Nu vă supărați, cu ce vă ocupați?” 

Mâinile mele sunt bătătorite, și pe o parte și pe alta. Sunt mâini care au muncit, care au luptat, mâini care s-au antrenat, mâini care m-au apărat. Sunt mâini care știu să aline, să încălzească, să dea încredere. Sunt mâini care repară, bricolează, gătesc, scriu.

Mâna în sine este un mecanism fascinant. Trupul uman este un mecanism fascinant! Puțină anatomie pe care am învățat-o pentru admiterea la medicină care nu s-a mai întâmplat și ani buni de yoga și practică marțială mă ajută să-mi înțeleg corpul și continui să fiu fascinat de acest apogeu al evoluției pe care îl reprezintă ființa umană.

Kara Te, mâna goală, are și o semnificație spirituală, goală de arme, goală de intenții rele. „Karate ni sente nashi”, „nu este tehnică ofensivă în karate” exprimă caracterul de self defense al karate.

Michael Bernescu: „Sunt mulți intelectuali amorfi, care se autofelicită pentru că au capacitatea de a înțelege niște concepte abstracte. Este o aroganță și un narcisism al intelectualilor”