Continuăm interviul cu nutriţiologul Mihaela Bilic. Astăzi, despre rolul pe care ar trebui sa îl aibă fructele în viaţa noastră şi despre ce ne trebuie ca să desfiinţăm miturile.
Ce contează cel mai mult în alimentaţia noastră?
Mihaela Bilic: Cantitatea. Totul vine din cantitate. Dar şi ce alegem să mâncăm, fireşte! Până în anii 70, se mânca mai multă grăsime şi mai puţin zahăr… Şi nu ne confruntam cu cazuri de obezitate.
Fructoza este beleaua, nu?
Da, fructoza ne îmbolnăveşte. Fructoza este nocivă! Probabil că într-un viitor mai îndepărtat sau mai apropiat, va trebui să scriem pe pungile de zahăr: „atenţie, dăunează grav sănătăţii”. Atunci vom fi fairplay. Dar asta nu şi-o doreşte nimeni.
Şi fructele? Când le mâncăm??
Rar! Nu suntem proiectaţi să mâncăm în fiecare zi fructe. Nu duce ficatul. Dacă dăm timpul înapoi, acum 10 mii de ani, noi mâncam proteine, rădăcini şi ceva fructe pădureţe. Noi nu mâncam nici produse cu amidon acum 10000 de ani. De aceea avem o capacitate limitată de a digera cereale. Toată lumea zice să mâncăm fibre, fibre, fibre! Greşit!!! Rolul fibrelor este mecanic, exclusiv mecanic. Când îi dăm unui copil care are tubul digestiv incomplet maturizat fibre, atunci agresiunea asupra lui este mare. Noi trebuie să mâncăm fibre dacă suntem sedentari, dacă avem constipaţie şi trebuie să ne mai punem colonul în mişcare, dar altfel de ce am mânca? De ce i-am da unui copil? Confundăm lucrurile! Fibrele nu trebuie date copiilor!
Ne dai lumea peste cap! Cerealele sunt promovate în toate reclame!
Mihaela Bilic: Vezi? Lucrurile nu pot fi extrapolate la toată populaţia! Că nu se potriveşte tuturor. Şi atunci, întorcîndu-ne la cereale, aflăm că oamenii pot digera din ele doar amidonul. Ce este amidonul? Este un şir lung de molecule de glucoză. Este cea mai banală sursă de glucoză. Ce s-a întâmplat acum 10 mii de ani? A apărut agricultura, deci cerealele, deci amidonul, care la om poate fi digerat doar dacă este fiert sau copt. Şi din acel moment s-a mărit populaţia globului pentru că am avut dintr-o dată o sursă de glucoză ieftină şi multă, deci am avut o bază de alimentaţie, pentru că amidonul asta este.
Deci tu nu ai nimic împotriva consumului de carne.
Nu! Dimpotrivă.
Şi dacă alegem să fim vegetarieni?
E în regulă, pentru că atunci când am crescut, am crescut şi gata, de întreţinut ne putem întreţine fără probleme. De fapt, odată cu trecerea timpului, cu înaintarea în vârstă, avem nevoie de din ce în ce mai puţin! O masă pe zi! O masă pe zi a mâncat omenirea asta secole de-a rândul! Mergeau oamenii la munca câmpului şi mâncau seara o ciorbă. Nu vreun mic dejun consistent! Nu plecau la muncă cu burta plină, că nici nu aveau, bieţii cu ce să o umple!
Ciorba e bună?
Da, e bună. Ţine de foame. E un aliment dietetic.
Revenind la fructe… Cum le mâncăm?
Rar. Dacă ne gândim la modul în care suntem construiţi de natură, în paleolitic de exemplu, mâncam carne. Multă. Şi de unde ne luam carbohidraţii? Din fructoză. De unde? Din fructe. Sunt cea mai bună cale de îngrăşare. E o sursă de glucide din care se face grăsime. Fructoza depinde de metabolizarea hepatică. Degeaba se plimbă sângele cu fructoza în el, nicio celulă nu o arde. Doar ficatul o metabolizează, transformând-o în grăsime. Pe când, dacă sângele se plimbă cu moleculele de glucoză, fiecare celulă o foloseşte!
Da, dar fructele au vitamine!
Mihaela Bilic: Da, şi legumele au, şi sunt mai bune, pentru că nu au fructoză. Fructoza este indicată diabeticilor, este adevărat, pentru că ea nu ridică nivelul glicemiei. Dar celor care nu au diabet, neridicând nivelul glicemiei, nici nu apare saţietatea. Şi ne putem trezi că mâncăm şi un kilogram de fructe fără să ne săturăm şi fără să avem nici un sentiment de vinovăţie. Dar fructele îngraşă! Pe acelaşi principiu, alcoolul îngraşă. Fructoza îngraşă! Ce mai înţelegem de aici? Că fructele sunt un desert. Ele nu sunt necesare organismului nostru. Dacă vrem vitamine, mâncăm legume! Mai aud această enormitate: ţin cură de detox cu suc de fructe! Dacă mănânci un măr, iei fructoza dintr-un măr. Dacă bei un pahar de suc de mere, iei fructoza din 4 mere! Fructoza se duce la ficat, el o transformă în grăsime, o depune pe abdomen, chiar dacă pe cîntar, în prima perioadă nu se simt greutatea în plus. Dar apare încă un pliu pe burtă.
De ce se depune grăsimea pe abdomen?
E un loc cu predilecţie pentru grăsimea depusă de ficat. Aceea este grăsimea făcută din fructoză! Grăsimea abdominală se face din alcool, zahăr, miere, suc de fructe presat la rece şi fructe mâncate în exces. În acest context, o calorie nu e o calorie dacă vine din fructoză!
Cartea ta de „ABC de nutriţie” apărută la Curtea Veche Publishing ar putea fi predată la şcoală!
Da, ar putea fi. Dar trebuie să existe şi un interes real pentru alimentaţia copiilor noştri. Cartea mea se adresează şi copiilor şi părinţilor. Pentru că vin la mine şi pacienţi care sunt adulţi, pe care am ajuns să-i întreb – atunci când îmi spun: „nu mai mănânc carbohidraţi”- „dar ce sunt carbohidraţii, ştiţi?”.
Ce înseamnă alimentaţie sănătoasă?
Diversificată şi moderată cantitativ. Ce înseamnă moderată cantitativ? Să mănânci puţin. Mă vei întreba ce înseamnă puţin. Voi răspunde că pentru început fiecare trebuie să recunoască ce şi mai ales cât mănâncă. Apoi să scrie pe hârtie, aşa ca un exerciţiu, ce mănîncă exact în fiecare zi. Şi apoi, să înceapă să mănânce cu 30% mai puţin faţă de cât a mâncat înainte şi va slăbi, garantez.
Ce stimulează mâncarea de fapt?
Toate cele 5 simţuri. Văzul, auzul, mirosul, simţul tactil, gustul… Mâncarea este singurul lucru care stimulează toate acestea o dată. Ne place mâncarea? Ne place! Dar vorba francezului: „ respectaţi-vă plăcerile, dar fiţi exigenţi cu plăcerile voastre”. Numai că noi suntem foarte permisivi şi numai dacă un singur dintre aceste simţuri este satisfăcut. Uneori mâncăm doar pentru că arată bine, sau miroase bine, sau are gust bun. Ca să-ţi foloseşti toate cele 5 simţuri este foarte obositor: să şi mesteci, să şi miroşi, să şi ating, să ai şi ochii la mâncare nu la telefon, de exemplu… Eu am făcut un an de masterat de psihonutriţie în Franţa, pentru a-i învăţa pe oameni să mănânce cu toate cele 5 simţuri.
Cu alte cuvinte trebuie să fim prezenţi în vieţile noastre.
Şi în farfuriile noastre.
Dar spui lucruri care atacă tot ce ştim azi, tot ce ne spun reclamele, nutriţioniştii, raw-veganii, veganii, vegetarienii… Dacă eu voi scrie mâine pe life.ro că fructele îngraşă, o sa-mi sară planeta în cap.
Mihaela Bilic: Probabil, dar ăsta este adevărul. Cel mai onest mi se pare să spui oamenilor că după soare şi fumat, zahărul este al treilea factor care duce la îmbătrânirea organismului prin reacţiile pe care le determină.
Şi ce folosim în loc de zahăr?
Îndulcitori artificiali.
Păi nu sunt cancerigeni? Nu fac rău?
Nu! Păcălesc creierul celui care este dependent de zahăr, pentru că este o dependenţă, să recunoaştem. Da, îndulcitorul este o păcăleală pentru dependent. Am auzit de curând argumentul că nu trebuie să folosim îndulcitori artificiali, pentru că păcălind creierul, nu facem un lucru moral… Moral? Ce argument este acesta? Vă daţi seama că nimeni nu vrea ca industria zahărului să cadă! Realizezi ce înseamnă asta la nivel planetar? În plus, omul trăieşte astăzi într-un mediu care nu îi este favorabil: de supraofertă alimentară. Şi ni se face mereu foame, nu-i aşa? Pe o scară de la 1 la 10, noi mâncăm şi dacă ne e foame de nota 2 sau 3. Ceea ce trebuie să facem, este să ne antrenăm foamea! Să nu mâncăm când vedem reclame, să nu mâncăm când ni se face poftă auzind pe alţii în jurul nostru vorbind despre mâncare. Să amânăm foamea. O putem trăi, nu trebuie să o evităm! Foamea nu este rea.
Citiţi prima parte a interviului:
Mihaela Bilic explică de ce ne putem îngrăşa la infinit şi cum de nu murim de foame (partea I)
Citiţi continuarea interviului:
Mihaela Bilic: „Kilogramele în plus sunt o boală a sufletului” (partea 3)
