#millennials. Cristina Săvulescu, designer: „Nu am căzut în capcana de a crede că le ştiu pe toate. De aceea lucrez cu cei mai buni”

Am intrat pe la 11 dimineaţa acum câteva zile, într-o casă de pe o stradă cu nume de capitală din nordul Bucureştiului. Uşa roşie de la intrare s-a deschis şi am intrat într-un univers plin de dantele, perle, pene, voaluri şi mătase. Designerul Cristina Săvulescu întârzia puţin, alertată fiind de bronşita celui mic (are un băieţel de 2 ani).

Când a ajuns, a închis telefonul pe care vorbea într-un videocall cu copilul pe care îl părăsise cu doar o jumătate de oră în urmă. Era îmbrăcată în Vetements, brandul care a cucerit acum lumea. Personal nu mă dau în vânt (ştiu, este o impietate ce spun, designerul Gvasalia cred că m-ar şterge din lista de jurnalişti acreditaţi la showurile lui, dacă ar avea o asemenea listă şi dacă eu aş fi invitată la prezentările sale :).

De ce nu mă dau în vânt după Vetements? Simplu: pentru că mă îmbrăcam aşa în liceul comunist, pentru că nu mai fac parte din generaţia care tremură la reinterpretarea unui stil sobru, sec, trist pe alocuri, chiar dacă reinterpretarea aceasta este atinsă de genialitatea unui stilism aparte. Şi îmi aduc eu aminte că în anii ’80 aveam două surori gemene pe scara blocului, surorile Balaban, care i-ar fi dat lecţii azi lui Gvsalia şi care l-ar fi umilit prin ingeniozitatea cu care îmbrăcau hanoracele şi puloverele oversize. Dar asta e… Vremurile se schimbă, simbolurile comuniste se reinterpretează şi artiştii scot la iveală sâmburele de coolness din orice.

Dar îi dau Cezarului ce-i al lui, şi anume recunosc că Demna Gvsalia a cucerit generaţia tânără cu exact acest stil. Cristina Săvulescu este o #millennials pe care stă bine costumul Vetements. Zâmbeşte şi ea când îmi arată încălţările cu tocuri din brichete albastre şi îmi dau seama că are umor şi că o distrează acest brand. O întreb dacă soţul ei, Radu Budeanu, apreciază acest brand şi îmi răspunde râzând „nuuu, nicidecum”. De unde deduc a mia oară că femeile se îmbracă pentru ele, nicidecum pentru ei.

Eşti înconjurată de foarte multe lucruri frumoase. Acolo, în Drăgăneşti, de unde vii, ţi s-a cultivat simţul pentru frumos?

Cristina Săvulescu: Nuuu, nu neapărat… Mai degrabă imaginaţia. Cu cât ai mai puţine, cu atât imaginaţia se dezoltă mai mult. Când spun puţine, nu mă refer la cele necesare vieţii, fireşte, fiindcă vin dintr-o familie în care s-a muncit, mama mea este o femeie de afaceri cu o cifră de afaceri de câteva milioane de euro anual… tatăl meu a murit când eu aveam 14 ani într-un accident de maşina, spune Cristina Săvulescu.

Oh, bănuiesc că nu a fost uşor pentru tine…

Da, ne-a fost greu şi mie şi surorii mele.

Mai ai o soră?

Da, mai mică. Dar ea are acum 2 copii, aşa că a fost mai rapidă decât mine…

Ce făceai în copilărie într-un oraş mic ca Drăgăneştiul? Citeai?

Da, citeam mult, citeam bibliografia de la şcoală cu un an înainte. Dar nu sunt tipul de om care să reţină şi să toarne citate aşa, la comandă… Azi nu mai am timp să citesc. Am de ales între a sta cu Petru şi a face altceva, şi aleg mereu să stau cu el. El este cel mai important.

Sunteţi o generaţie dependentă de aparatele astea: telefon, tabletă, computer, aveţi conturi pe toate social media… Cum stai cu comunicarea faţă în faţă?

O practic destul de rar. Ies foarte rar, stau mai mult în biroul acesta, am foarte puţini prieteni. Şi dacă tot vorbeam despre citate, e unul care îmi place şi care este al lui Andrei Pleşu care zice că viaţa noastră este suma întâlnirilor pe care le avem. Mereu mă gândesc că ar trebui să ies mai mult, să mă întâlnesc cu mai mulţi oameni, fiindcă asta este ceea ce lipseşte din vieţile celor din generaţia noastră.

Când ai venit în Bucureşti?

Cristina Săvulescu: Acum 9 ani, când am dat la facultatea de jurnalism. Am intrat la facultate, dar am renunţat repede, fiindcă m-am vizualizat într-o redacţie şi mi-am dat seama că nu e locul meu acolo, să scriu, de exemplu despre nişte oameni care nu aveau nicio importanţă pentru mine… Aşa că am abandonat acest demers şi m-am înscris la Franceză-Arabă. Mi s-a părut extraordinar de fascinant să învăţ araba, pentru că solicită foarte mult intelectul… Nu ştiu dacă eşti familiarizată cu această scriere, dar în arabă scrii de la dreapta la stânga, iar o literă se scrie într-un fel la începutul cuvântului, în alt fel la mijlocul cuvântului şi în cu totul alt fel dacă e scrisă la final. Pe urmă lucrurile se complică… Este o limbă foarte complexă. Între timp am realizat însă că vreau să fac business şi am depus, singură-singurică, de capul meu, un proiect pentru fondurile europene. Am avut şansa să depun un proiect care s-a aprobat, un proiect de fabrică de confecţii.

Se pare că te-ai adaptat repede cu viaţa in Bucureşti…

Nu prea m-am adaptat. Mi-a fost greu, nu am acceptat oraşul din prima. Primul an am cam stat în casă. Ştiam doar vreo 2 colegi de la facultate. Unul este Mirela Beşliu care astăzi este managerul acestui altelier. Dar încet-încet am început să mă adaptez…

Şi ce s-a întâmplat cu proiectul?

S-a aprobat, dar cum dura foarte mult partea de hârtii şi aprobări şi aşa mai departe, am început pe cont propriu un mic atelier, într-un apartament de 60 de metri pătraţi şi mi-am dat seama că, da, asta este ceea ce vreau să fac. Nici nu a ştiut mama, am anunţat-o mai târziu şi am întrebat-o dacă vrea să mă ajute. Mama este o persoană foarte dură, care ştie valoarea banilor, fiindcă a muncit mult toată viaţa…

Ce business are?

Mama a început acum 15 ani cu magazine cu produse mici. Dacă îţi aduci aminte conceptul, orice produs la 5 lei sau 3 lei, sau aşa ceva, ei bine, pe acest concept a mers şi a deschis multe magazine în multe oraşe din ţară.

Tu cu ce ai început?

Cu colecţia Princess Malade, pe care am lucrat-o împreună cu Marian Pălie. În spotul video al campaniei a fost Alice Peneacă! Cred că a fost printre primele ei joburi… A fost o colecţie foarte senzuală…

Ce vei face la 40 de ani?

Mă văd făcând branduri, punându-le pe picioare pentru ca apoi să le vând. Îmi place ideea asta de start-up…

Ce aduci tu în businessul tău?

Mă ocup de direcţia brandului din toate punctele de vedere, dar cel mai mult mă concentrez pe direcţia de creaţie.

Şi cu cine lucrezi pe această direcţie?

Cu colega mea, Anda, pe zona de accesorii; am lucrat cu Cătălin Vălean pe zona de creaţie şi acum cu Lucian Rusu. Dar acum mă ocup de 3 branduri: Cristina Săvulescu Evening, Bridal şi brandul Seen. Evident că am nevoie de oameni cu care să fac mood boardul, schiţele, dar să şi implementăm ideile, fiindcă putem avea multe idei, dar de la 3 tuşe până la produsul final, e cale lungă…

Ce e cool acum în modă?

Fenomenul Vetements, noua linie Balenciaga… Vetements pe mine m-a cucerit definitv, fiindcă să faci un trening din bumbac comunist care să coste şi 1.000 de euro şi să fie pe coperţile celor mai importante reviste de modă din lume, trebuie să fii genial! Şi Gvasalia este!

Cum l-ai cunoscut pe soţul tău, Radu Budeanu?

Cristina Săvulescu: Nu cred că e important pentru cineva cum am făcut asta, nu-mi place să răspund la întrebări cu tentă personală, dar pentru că mă întrebi tu, răspund: la un restaurant din Herăstrău, la o aniversare. M-a observat, eu nu îl observasem, pentru că nu mă uitam… Mi-a scris un mesaj să ne vedem, eu aveam o perioadă destul de ocupată, ne-am văzut şi de atunci ne-am văzut în fiecare zi şi am rămas împreună. Nu este o poveste foarte complexă, nu mă simt prea confortabil să vorbesc despre relaţia noastră…

De ce nu?

Fiindcă e a noastră.

Revenim la modă: o îmbraci pe Inna, dar şi pe… Andreea Marin? Nu aş fi asociat-o pe Andreea cu brandul Cristina Săvulescu…

Da, Andreea m-a sunat, mi-a vorbit despre o schimbare de stil, ne-am întâlnit şi am pornit o colaborare strict pe emisiunea „Uite cine dansează” şi alte câteva apariţii tv… Mie îmi place ce se întâmpă cu Andreea, mi se pare o persoană foarte mişto.

Ce femei te inspiră?

Femeile foarte în vârstă.

De ce?

Pentru că au ajuns la un tip de relaxare care se observă, se cunosc bine, nu mai au nevoie să demonstreze… Eu oricum mă simt bătrână, am un spirit bătrân, poate şi pentru că am început să am responsabilităţi de mică… Mereu mi-am asumat rezolvarea situaţiilor, responsabilitatea diferitelor proiecte…

Ce strategie ai pentru brandul tău?

Voi îmbrăca vedete de la Hollywood, asta e clar, ştiu că se va întâmpla şi acest lucru. Sunt foarte convinsă, îmi vizualizez creaţiile pe câteva platforme internaţionale de shopping, de fapt prevăd că acest brand va deveni internaţional.

Ce fel de manager eşti?

Eu nu sunt un om autosuficient. Ştiu să mă înconjor de oameni foarte buni ca să-mi acopăr lipsurile. Întotdeauna i-am ales pe cei mai buni în echipa mea. Eu nu cred că ştiu totul şi că pot face totul. Asta e cea mai mare capcană pentru cineva, să creadă că le ştie pe toate. Eu nu am căzut în această capacană. De aceea îi aleg pe cei mai buni cu care să lucrez: de la styling, la fotografie, la colegi. Nu vreau să cad în plasa autosuficienţei.

Unde se va duce moda? Încotro se îndreaptă? Ce urmează după treningul comunist?

Urmează o imagine mai clasică, mai romantică, dar nu siropoasă, a femeii.

Tu cum ai îmbrăca o astfel de femeie?

Eu lucrez mult pe arhive şi sunt pasionată de Bianca Jagger şi tot ce a însemnat Studio 54. Femeile acelea emanau o forţă extraordinară, o libertate care se vedea în toţi porii. Şi ştii ce este paradoxal? Ar fi trebuit să evoluăm în anii care au trecut de atunci, dar noi azi operăm cu mai multe preconcepţii decât operau ei atunci…

Din ce perspectivă vezi o rochie pe care vrei să o faci?

Din perpectiva unui bărbat. Eu nu fac o rochie ca să mă îmbrac eu cu ea… Conturez un personaj, stau de vorbă cu clientele mele… Rezultatul este că o femeie, într-o rochie de seară, vrea să străluceasă, să fie ea. Momentul acela este al ei, clipa în care trebuie să se simtă frumoasă, sexy, strălucitoare! Rochia de seară nu este un produs pe care să experimentez prea mult.

Ai făcut copil devreme… La 24!

Da, deşi nu m-aş fi gândit neapărat. Mă gândeam că îl voi face la 30 pe primul.

Şi mai vrei copii?

Da, sigur! Mai vreau! Eu am crescut cu o soră şi a fost superb!

Ce vârstă are clienta ta?

Porneşte de la 18 ani! Primul eveniment este balul, nu-i aşa? Ei bine pentru acest moment, la această vârstă, fetiţa-femeie vrea să arate a femeie. Şi produsele mele nu sunt neapărat pentru 18 ani, dar înţeleg ce simt ele, pentru că şi eu am simţit asta la 18 ani. Deci începe la 18 şi se opreşte la 50. Am şi cliente de 55 de ani, cu condiţia ca silueta lor să aibă talie… Altfel nu recomand un produs cu orice preţ.

Pentru celelalte, care nu au talie?

Costum deconstruit, bluze de mătase spectaculoase… Şi dacă o femeie şi-a dorit foarte mult un produs de la mine, am stat la masă, am găsit soluţia, i-am schiţat-o, i-am prezentat-o şi am discutat.

Unde vinzi cele mai sexy rochii?

În Middle East. Femeile din Orientul Mijlociu sunt foarte sexy. După ce-şi dau jos hijabul sau chador-ul, sunt mai sexy decât multe femei din Europa, mai dezbrăcate, mai senzuale. Agent Provocateur de pildă vinde cel mai mult acolo, şi colecţii cum să spun, mai mult decât sexy! Noi vindem în 17 locaţii acolo. Şi de ce acolo? Pentru că târgurile la care am fost erau vizitate mai ales de buyerii din Orientul Mijlociu. Vizez şi Europa, fiindcă, desigur, aici se creează notorietatea! Şi brandul Cristina Săvulescu va avea această notorietate.