Moda masculină şi... democraţia

Tocmai s-a încheiat săptămâna modei masculine. Propunerile designerilor pentru primăvara 2017 sunt o adevărată încântare, mai ales dacă ţinem cont de faptul că în ultimii ani moda masculină a fost într-un vizibil şi permanent declin. Designerii marilor case de modă au revitalizat Săptămâna Modei Masculine care părea – după zvonurile din ultimele luni – să se dizolve într-un show compact (masculin, feminin) unde „discriminările” de gen să nu mai aibă loc. Se pare că acel moment a fost „amânat” sau pus între paranteze. Până atunci trebuie să notăm că sezonul cald din 2017 se anunţă fascinant, cel puţin din punct de vedere al ofertei.

Diversitatea materialelor, diversitatea motivelor, diversitatea structurilor şi a direcţiilor anunţă, cu adevărat de data aceasta, o super-democratizare, o super-liberalizare a ideii de modă masculină. Vederile unilaterale s-au topit într-un ocean de oferte care au ca scop ca orice tip de consumator să se regăsească. Nimeni nu mai este exclus, iar moda masculină nu mai reprezintă un deziderat (doar) politic, de consum, de gen sau rasă, social sau religios. Se pare că bărbatul a reuşit să convieţuiască cu el însuşi, dar mai ales să accepte ideea că diversitatea nu este o dogmă a religiei „political correctness”.

Un bărbat atletic, de tip greco-roman (vezi Givenchy) nu anulează existenţa şi egalitatea unui bărbat de tip boy-dream (vezi Ann Demeulemeester), aşa cum un bărbat sălbatic-rural (vezi Yohji Yamamoto) poate avea un corespondent perfect într-un bărbat sălbatic-urban (Rick Owens). Bărbatul pedant desprins din picturile începutului de secol XX (vezi Gucci) nu mai este o bizarerie şi poate convieţui şi în 2017 în maximă securitate lângă bărbatul care nu mai vede sensul războiului (vezi Valentino). Bărbatului din 2015 nu-i este frică de latura lui feminină (vezi J. W. Anderson), de bărbatul gay (vezi Raf Simons), dar nici de latura lui perfect masculină (vezi Paul Smith, Louis Vuitton). Umorul, spiritul ludic, dorinţa de experiment (vezi Thom Browne, Walter Van Beirendonck, Comme des Garçons) sunt calităţi pe care moda masculină nu vrea si nu are de gând să le abandoneze. Bărbatul care „locuieşte” în 2017 ştie ce înseamnă să îşi redeseneze ţinuta de birou (vezi Balenciaga), dar şi să evadeze într-o formă contemporană de nomadism (vezi Prada, Lanvin).

În 2017 „modă” înseamnă libertate, diversitate şi mai ales democratizarea alegerilor. Tendinţele & trendurile sunt o ruşine şi mai ales o formă de comunism – aflat în inima capitalismului occidental – la care moda, dar şi orice om inteligent trebuie să renunţe. Rapid.

Adevărata libertate în modă stă în diversitatea vocilor care se aud, dar care au grijă de a nu se acoperi unele pe altele. Moda din 2017 include şi niciodată nu exclude: nici prostul gust, nici multiculturalismul (atât de criticat azi în 2016), nici diversitatea (de opinii), nici culturile periferice şi mai ales nu exclude, paradoxal nimic din ce „nu mai e la modă”.