„Dacă fiecare dintre noi face bine ceea ce face, societatea și țara în care ne aflăm vor fi bine” - lecția anului trecut cu Natalia Chirițescu, Laura Barbu și Angela Galeța, Vodafone

În vâltoarea unei perioade cu provocări personale și profesionale la tot pasul, Natalia Chirițescu, director Corporate and High Corporate, Laura Barbu, director Brand and Marketing Communication și Angela Galeța, director al Fundației Vodafone România împărtășesc din lecțiile învățate, vorbesc despre empatie, grijă și anduranță, despre modele umane și profesionale, strategie și adaptare și oameni care fac lucrurile să se întâmple.  .

Cum a fost pentru voi acest an, în plan organizațional și personal?

Natalia Chirițescu: A fost un an care m-a surprins în toate. În primul rând, nu bănuiam anduranța, viteza și agilitatea pe care am descoperit-o la noi, o corporație care continuă să mă uimească prin rapiditatea cu care s-a desfășurat în schimbările acestui an.

A fost un an de creștere excepțională la care, evident, nu ne-am așteptat. Uitându-mă acum în urmă, fiindcă noi facem bilanțul anului trecut la începutul lunii aprilie, mi-am dat seama că strategia noastră a rămas neschimbată, iar ce am schimbat de fapt a fost o apropiere autentică față de nevoile schimbate ale clienților noștri. Iar dacă, de pildă, înainte ne propuneam să dezvoltăm soluții de digital media signage, am vândut mai degrabă camere termale, care au ajutat companiile să-și țină angajații în siguranță. Dacă ne făcusem planuri să găsim soluții pentru urmărirea transporturilor, ne-am repliat pe soluții care să-i ajute pe oameni să treacă de la telefonul fix din birou la telefonul mobil.

Am vrut să fim alături de clienții noștri, iar asta ne-a adus energie. Cu toții am fost speriați la începutul acestui an, am încercat școala online, am trăit temerile scenariului de distanțare, în care trebuia să găsim soluții pentru a avea grijă de părinții noștri, dar fără să le amenințăm sănătatea și cred că lucrăm într-o industrie care, fundamental, ajută oamenii să se apropie unii de alții.

Am redescoperit că apropierea, comunicarea, contactul sunt ceea ce ne  ține în viață, iar prin ce facem noi, în tehnologie, am dat cea mai bună soluție posibilă pentru apropierea între oameni, iar asta ne-a adus și nouă energie. Iar în acest an cred că am simțit mai mult ca niciodată că ceea ce simțim noi contează.

Laura Barbu: Pentru mine, 2020 a fost despre „împreună” și am simțit și organizațional, și personal, că împreună chiar suntem mai puternici, conectați prin puterea rețelei, prin motivația interioară a fiecăruia dintre noi de a face bine, de a ajuta, fiindcă acela era contextul. Deși izolați, realitatea este că am fost mai împreună decât niciodată, și la muncă, și acasă.

Despre „împreună” la muncă vorbește foarte bine misiunea noastră, de a nu lăsa nicio comunitate în urmă, ca promisiune de business și de brand, în 2020, iar de aici ne-am luat cu toții foarte multă motivație: am muncit mai mult, dar simțeam că facem bine, simțeam că aducem un sprijin real oamenilor în viața de zi cu zi.

În același timp, au fost exemple de ajutor concret, prin proiecte cum este cel de livestream, „Împreună suntem mai puternici”, prin care comunitățile de artiști au putut să aducă scena la noi acasă. Mai mult decât atât, am putut să colectăm donații, care să ajungă la acești artiști în acea perioadă dificilă, de început de izolare. Am avut, de asemenea, proiectul educațional, „Împreună nu lăsăm niciun elev în urmă”, prin care am donat tablete, conexiune la internet, conținut online, un proiect superb care ne-a ținut cu sufletul aproape de elevi și de părinți, adică ceea ce eram și făceam și noi acasă, la școala online a copiilor noștri. Am înțeles atunci cât este de greu să le faci pe toate și am înțeles cât de greu este, de fapt, când nu poți să le faci, gândindu-ma aici la copiii din mediul rural care nu au avut posibilitatea de a urma cursurile online.

Am învățat că ce facem noi contribuie la binele oamenilor, cât și al business-ului, cum spunea Natalia.

În același timp, am fost mai aproape de ai noștri acasă și am văzut ce înseamnă să poți lua prânzul alături de copilul tău, acasă, sau să îți faci timp să-ți suni părinții, să ai grijă de cei din jur, să afli cum se simt. A fost un an în care românii au avut multe de învățat în privința empatiei. Și sper să ne țină pe toți.

Angela Galeța: Acest an a fost despre a descoperi că unde credeai că faci mult, se putea face și mai mult, unde credeai că lucrăm cu viteză, am realizat că se poate face adaptarea și mai rapid și mai eficient. Dar a fost foarte mult despre „împreună”. Am simțit în această perioadă, atât pe plan personal, cât și profesional, cât de mult contează acest „împreună”.

La Fundația Vodafone, evident că primul lucru de făcut a fost să ne uităm la urgențele care apăruseră și toți colegii își amintesc cum alergam să facem rost de echipamente de protecție, de aparate pentru spitale, de teste și așa mai departe. Au fost situații în care am lucrat cu colegi din alte companii, pe care i-am simțit ca și cum ar fi fost din aceeași organizație ca și mine, în care încercam să găsim cele mai bune oferte, să avem cele mai bune achiziții ori furnizori serioși.

„Școala din valiză”, proiectul nostru din educație, a adus o provocare nouă: ne-am dat seama peste noapte că trebuie să găsim o soluție atât pentru copiii care erau în programul nostru, dar și pentru copiii care funcționau în sisteme școală după școală, în mediul rural.

30.000 de beneficiari trebuia să aibă acces la școala online de azi pe mâine, ceea ce a fost provocator. Dar și aici a fost despre „împreună”, fiindcă am lucrat cu colegii din companie, care ne-au ajutat să rezolvăm problema acoperirii rețelei, și au continuat ajutându-ne să derulăm campania de strângere de fonduri, venind apoi și donatorii.

Dacă mă uit în plan personal, cred că în această perioadă am stat de vorbă cu părinții mei mai mult decât înainte și aici m-a ajutat tehnologia să ne vedem chiar dacă de la distanță.

Dacă e ceva foarte sănătos într-o corporație este această predictibilitate, faptul că planurile se fac acum pentru doi sau trei ani. Or, o situație ca cea din 2020, care să dea lumea peste cap, e ceva ce, îmi imaginez, a fost un coșmar pentru voi. Aș vrea să știu cum v-ați repliat strategiile în acel moment și cum ați realizat ceea ce vă propuseserăți pentru misiunea voastră și pentru obiectivele generale ale unei companii comerciale?

Laura Barbu: Atunci când simți că Pământul se oprește în loc, îți rămâne curajul. Iar acesta din urmă vine la pachet cu încredere în misiunea pe care o ai; trebuie să ai curajul să mergi mai departe. Pentru noi, a avea curajul de a merge mai departe pe drumul nostru ca brand, ca business, a însemnat, de fapt, să avem curajul să susținem românii pentru o viață mai bună, pentru o zi de mâine mai bună. Ce putea fi mai relevant în contextul respectiv? Și, deși aveam nenumărate temeri, am fost foarte curajoși cu toții.

Nu ne-am oprit în loc și am făcut lucruri pe care nu cred că ne gândeam să le facem. Mi-amintesc de manifestul „Împreună suntem mai puternici”, pe care l-am lansat la începutul perioadei, tocmai pentru a da o notă de încredere că vom reuși să trecem peste toate, cu toții. A fost un manifesto creat din izolare, cu bucăți de filmare trimise de acasă, de artiști, de oameni obișnuiți, puse laolaltă de un regizor, văzut de noi, și spun văzut și nu aprobat, așa cum am fi făcut în condiții normale, fiindcă nu era nimic de aprobat acolo, era despre suflet, despre a continua cu toții și despre emoție și dorința de a face bine. Iar așa ceva nu necesită aprobare.

A fost despre curaj și despre a duce misiunea mai departe, iar apoi a fost firesc să venim către comunitățile de medici, de artiști, de elevi, de antreprenori.

Natalia Chirițescu: Chiar dacă suntem o corporație, cu planuri pe următorii trei ani, tot acest curaj s-a manifestat în a spune: „cei mai importanți sunt oamenii!”, iar prioritatea numărul unu a fost să avem grijă de ei: angajații noștri, clienții noștri. Iar această grijă a adus mai departe acele rezultate excepționale despre care vorbeam.

Am fost și sunt recunoscătoare pentru ceea ce face Vodafone în a ne oferi spațiu pentru a ne accepta fricile, anxietatea, în a ne oferi ocazia să facem yoga, webinarii despre cum să gestionăm simultan copiii, prioritățile clienților și toate proiectele pe care trebuie să le livrăm, fiindcă ce facem noi face lumea să meargă înainte.

De la ședințele zilnice de urmărire a performanței, am trecut la cafeaua de fiecare dimineață. Suntem fiecare cu echipa lui și vorbim despre ce este astăzi în grija fiecăruia, despre copii, vacanțe în care nu mai mergem, dar și despre un proiect, o oportunitate.

Cred că această transformare, prin care am trecut cu toții, ne-a făcut mai empatici, am început să avem mai multă compasiune, iar asta cred că este esența a tot ceea ce facem, fiindcă lucrurile se fac cu oameni.

Cifrele s-au modificat, iar ce era semnificativ în roaming, de pildă, a devenit relevant în digitalizare. Însă toate aceste schimbări se fac cu oameni, iar noi foarte repede, cu ajutorul grupului, ne-am repliat în a avea grijă de oameni. Mai departe, grija a migrat către clienți, societate, prin tot ce am făcut în acest an. Și am simțit că facem lucruri care contează.

Vorbeau colegele mele mai devreme despre tablete și despre imposibilitatea copiilor de a se conecta la școala online. În octombrie-decembrie, am reușit să  ajutăm sute de mii de copii să aibă tablete și să facă școală online. Lucrul acesta contează și ne dă energia de a afla cum putem face și mai bine ce facem.

Angela Galeța: Cred că toată această perioadă a fost și despre a ne reinventa. Pe noi, pandemia ne-a prins în pregătirea lansării aplicației, Bright Sky.  Evenimentul era planificat,  când am intrat în carantină. Am suspendat evenimentul, desigur, și ne-am repliat. Inițial ne-am propus să amânăm, dar nu știam la acel moment pentru cât timp. Era nevoie de această aplicație, iar rezultatele ulterioare, numărul descărcărilor ne-au dovedit că aveam dreptate. Atunci am lansat o experiență în premieră și am organizat, cu ajutorul colegilor din companie, o conferință de presă pe Zoom, așa cum nu mi-aș fi imaginat vreodată că vom face.

În aceeași perioadă aveam o rundă de finanțare deschisă, eram aproape de jurizarea aplicațiilor online pe care organizațiile ni le trimiseseră, următoarea etapă fiind vizita în teren. Vorbeam despre o rundă de finanțare dedicată serviciilor sociale, în contextul în care acestea erau foarte afectate de anumite modificări legislative, iar multe centre se închiseseră. Eram puși în situația de a ne reinventa sau de a renunța. Desigur, am ales prima opțiune. Vizitele la fața locului nu s-au mai petrecut, dar am făcut ce trebuia făcut online. Am încercat să ne adaptăm și să mergem mai departe.

Ce cred că a exploatat la maximum acest an de zile au fost, probabil, cele mai profunde frici, despre care nu vorbim la tot pasul. Acum însă au apărut în discuțiile obișnuite, acasă sau la job, iar asta creează un soi de anxietate. Cred că ce a fost foarte fain pentru mulți dintre noi a fost că spaima pentru propria siguranță s-a transformat în empatie  și grijă față de celălalt.  Cum a fost pentru voi această experiență: transformarea propriilor frici în grijă pentru oamenii din echipăm din familie sau din preajmă?

Laura Barbu: A fost parte din misiunea de a face bine, de a face ce trebuie, de a simți că ajuți. Am petrecut foarte mult timp cu echipele noastre, cu alte echipe, cu CEO-ul nostru, discutând despre ce simțim, ce ne îngrijorează, ce putem face pentru a ne simți mai în siguranță și mai puțin epuizați de toate lucrurile pe care trebuia să le facem în același timp.

Așa cum spuneam, lucram de acasă, dar în acest timp, mulți dintre noi trebuie să gestionăm și școala online, să intrăm și în ședințe, să și gătim etc. Cu toate fricile în spate. Iar ce s-a întâmplat a fost că ne-am ascultat mult mai mult unii pe ceilalți, ne-am dedicat timp pentru astfel de discuții. A fost foarte bine venită în organizație măsura de a avea pauză o oră la prânz. Niciunul dintre noi nu stabilește ședințe  în acest interval, fiindcă știm că trebuie să alocăm cu toții timp  familiei și să ne așezăm împreună la masa de prânz. Iar măsura este funcțională și acum. Astfel de programe de HR, susținute de CEO-ul nostru au făcut diferența în această perioadă.

Și oricât de straniu ar părea, am simțit că ne-am cunoscut mai bine în această perioadă. Poate că a contat faptul că în ședințele de la muncă apăreau cățelul, știam cum îl cheamă, apăreau copiii, îi cunoșteam pe toți, știam dacă unul din noi și-a schimbat mobila sau ce i-a adus curierul. (râde)

Angela Galeța: Am realizat în această perioadă că e ok să avem perioade de stres sau să spunem că am obosit. E ok să apară un copil dansând în spatele unui coleg în timpul unui video call. Au fost multe astfel de situații și a contat foarte mult să văd că nu sunt singură, că și ceilalți au problemele pe care le am și eu, ca mamă, ca femeie, sau om dintr-o fundație cum este Vodafone.

În plus, am avut și experiența de a trece prin boală, prin infecția cu COVID-19, eu și una dintre colegele mele, iar faptul că am avut cu cine să împărtășesc aceste gânduri, spaime mi-a făcut bine.

Natalia Chirițescu: Cred că acesta a fost laitmotivul acestei perioade. În fapt, suntem toți în aceeași situație, și cu bucurii, cu temeri și cu slăbiciuni. O dată la 6 luni noi chestionăm colegii despre cum se simt în echipă, alături de colegii lor, iar în această perioadă am avut una dintre cele mai mari rate de răspuns. M-am întrebat, desigur, ce am făcut diferit, iar răspunsul a venit firesc atunci când am realizat că în acest timp am împărtășit mai mult despre mine. Preocuparea față de ce avem de făcut, față de rezultatele pe care le obținem era și înainte și nu s-a schimbat, dar mi-am luat timp să apreciez ce avem, mai mult decât făceam în mod obișnuit, ca manager, și anume a schimba lucruri.  E rolul managerului sa construiască, să adapteze, să modifice. Acum am alocat mai mult timp pentru ce avem, inclusiv a aprecia faptul că ne facem jobul de zi cu zi.

Anul trecut a fost un efort să facem ce făceam zi de zi. Eu conduc o mare echipă de vânzători, iar efortul de a comunica permanent cu clienții, și ei speriați de perspective, a fost unul considerabil. Iar toate astea peste școală, peste grija față de părinți, peste spaima de boală.

Mi-am dat seama că suntem toți în aceeași situație, cu bucurii și cu frici, cu puncte tari și cu slăbiciuni, iar asta ne-a făcut să ne simțim fundamental mult mai puternici.

Vreau să aflăm acum cine este omul din spatele funcției? Cine sunteți voi și care sunt deciziile și oamenii care v-au influențat viața în așa manieră încât să ajungeți până aici?

Laura Barbu: Am fost un copil foarte liber și foarte năzdrăvan; foarte mult la bunici, foarte mult pe dealuri și în aer liber. Era greu să mă ții după program sau ca la carte. Eu trebuia să fac tot timpul ceva, fie bine, fie rău, dar trebuia să acționez.

Cred că am vrut să fiu multe lucruri în copilărie, de la comandant de navă, la actriță. Dar asupra deciziei de carieră m-am oprit la începutul liceului; diriginta mea de atunci m-a inspirat, iar acum este rector într-o universitate importantă. Este o femeie extraordinară și credea în puterea fiecăruia dintre noi de a-și depăși potențialul. Și, pentru că atunci marketingul începuse să crească în România, mi-am găsit în primii ani de liceu bibliografia potrivită. Ce mi se părea că-mi va da posibilitatea să fac lucruri noi era exact asta: marketingul. Și am ales: nu ASE, nu altceva, ci marketing. (râde)

Și fiindcă mă întrebai de oamenii care m-au inspirat și ți-am povestit despre diriginta mea, ar trebui să spun aici și despre bunicul meu, omul care mă lăsa să fac absolut tot ce voiam când eram mică. Nu putea nimeni să mă certe, toți trebuia să mă lase liberă și avea o încredere fantastică în mine că fac ce trebuie.

Cât de mult ți-a folosit această libertate în profesia pe care o faci acum?

Laura Barbu: Enorm. Pentru că am curajul să încerc lucruri noi, iar în construcția de brand, în marketing, este foarte mare nevoie de asta. Să poți avea deschiderea de a încerca căi nebătute. În același timp, libertatea pe care am avut-o mi-a dat posibilitatea să cunosc oameni din toate mediile. Eram practic, prietenă cu toată lumea, cunoșteam pe toată lumea de la bloc și de pe străzile din jur, iar asta m-a ajutat să cunosc oamenii, ceea ce mi-a servit drept lecție esențială mai târziu: să înțeleg clientul, colegul, beneficiarul, nevoile fiecăruia.

Angela Galeța: Visul din copilărie a fost să fiu învățătoare, iar în liceu profesoara mea de chimie, pe care am iubit-o enorm, m-a inspirat să îi urmez cariera.

Am intrat la facultatea de chimie, am terminat doar că mă aflam într-o conjunctură în care nu se prea găseau catedre disponibile și am ales să fac, pentru o vreme, muncă într-o organizație non-guvernamentală. Am început cu strângerea de fonduri, la momentul la care nimeni din România nu știa ce înseamnă. Îmi amintesc cum mă întrebau prietenii șocați: „cum, mergi și ceri bani unor oameni pentru copiii de care are grijă organizația, iar ei îți dau?” (râde)

Mi-am dat seama, când făceam strângere de fonduri pentru „SOS Satele Copiilor, că mă motiva enorm să văd rezultatul muncii mele: unde ajungeau banii și cum schimbau ei viața unui copil.

A fost o perioadă foarte frumoasă, cu numeroase provocări, am dezvoltat o primă soluție de telemedicină, eram fascinată de ce făceam, de mediul și rapiditatea cu care se întâmplau lucrurile. Cumva am credința că nimic în viață nu este întâmplător și că unele lucruri se deschid și apar în calea ta oportunități pentru că așa trebuia să fie. Așa am ajuns să trec la Fundația Vodafone, după ce a venit pe lume Eva, fiica mea. A fost o nouă provocare pe care am acceptat-o și mă bucur că am făcut-o fiindcă îmi place ce fac și-mi place că am posibilitatea de a lucra pentru oameni. Mai mult decât orice îmi place că am șansa de a lucra alături de o companie pentru care tehnologia este subiectul prioritar.

Natalia Chirițescu: Eu am fost tot timpul fascinată de tehnologie, chiar dacă atunci nu îi spuneam așa. Eram curioasă cum funcționează un ceas, de pildă, și era plăcerea mea să demontez și să descopăr  mecanismul lui, sau al unui motor, ori al corpului omenesc. Cred că am fost mult influențată de părinții și de bunicii paterni, alături de care am locuit. Toți erau ingineri: bunicul era inginer silvic, părinții erau ingineri în electromecanică, oameni care-și făceau meseria cu multă pasiune. Cred că aș fi luat și eu calea lor, doar că la vremea aceea, în perioada comunistă, părinții mi-au spus clar să aleg altceva.

Atunci am ales matematica, am început studiile universitare, a venit Revoluția și a apărut și secția de informatică și mi-am putut urma pasiunea pentru tehnologie. De fapt, ce mi se părea fascinant era cum tehnologia poate schimba lumea. Am terminat un MBA la INSEAD, care anul acesta este din nou în topul celor mai bune formări de business, iar când am terminat cursurile aveam diverse opțiuni de carieră, în diverse locuri din lume. Locuiam atunci în America de Nord, dar venisem în Franța pentru aceste studii și am ales România, fiindcă am fost convinsă că aici pot face cel mai mult. Veneam după șapte ani de colindat prin America, prin Europa și vedeam de la distanță schimbările care se petreceau aici, multe în bine. Prin urmare, mi-am dorit să fiu parte din ele. Am venit la Vodafone și am început să lucrez în diverse roluri, iar astăzi sunt într-un rol în care pun tehnologia în serviciul oamenilor și al afacerilor.

Pare un parcurs exploratoriu ce mi-ai spus mai devreme. La ce ai renunțat o dată plecată din România?

Natalia Chirițescu: Nu am văzut niciodată lucrurile în termeni de renunțare. Când am plecat din România  lucram la o firmă de software, Softwin, îmi era bine, dar după facultate am vrut să văd și altceva. Am avut norocul să se întâmple toate aceste lucruri în acea perioadă explozivă, a internet bubble, când totul funcționa mai bine decât se întâmplă acum în Silicon Valley. Iar în România vedeam această oportunitate de dezvoltare, motiv pentru care am decis să revin.

Până la urmă, dacă fiecare dintre noi face bine ceea ce face, societatea și țara în care ne aflăm vor fi bine.

Care sunt planurile cu care intrați în acest nou an?

Laura Barbu: Pentru mine, profesional vorbind, pentru brandul Vodafone, este continuarea și consolidarea a ceea ce facem deja: să construim Vodafone ca pe un brand inovator și responsabil social, așa cum suntem acum diferențiați pe piață. Aici avem direcții clare, legate de digitalizare, de responsabilitatea față de comunități, dar și față de Planetă.

Natalia Chirițescu: Cuvântul cheie aici este „continuăm”, fiindcă menirea este aceeași. Vom fi cât mai aproape de clienții noștri, eu conduc o echipă care ține relațiile cu firmele mari, iar ceea ce facem este să continuăm să oferim soluții de digitalizare care să îi ajute pe clienții noștri. Conectăm oameni, zone de pe Planetă, conectăm lucruri și vedem această preocupare a firmelor și a sectorului public pentru automatizare, digitalizare și pentru a oferi serviciile respectivelor firme către clienții lor într-o manieră mai eficientă, mai personalizată.

De asemenea, este important să continuăm să ne crește oamenii, să oferim echipelor noastre grija față de bunăstarea lor și să le oferim posibilitatea de a-și dezvolta competențele pentru a fi mai aproape de clienții noștri.

Angela Galeța: Prin Fundația Vodafone vom continua să investim în proiectele în care investim de atâția ani, în educație, sănătate și servicii sociale. În sănătate urmează să anunțăm curând un nou proiect în domeniul terapiei intensive pentru nou-născuți. În același timp vom continua să investim în comunități și în a pune în valoare oamenii din aceste locuri, fiindcă la fel de important cu a-i ajuta financiar ni se pare să-i învățăm să reușească să atragă fonduri și din alte surse.