Noul film al lui Dan Chişu în cinematografe din 10 noiembrie

Cel de-al 7-lea film de lungmetraj în regia lui Dan Chişu, ANIVERSAREA, va avea loc, nu întâmplător pe 10 noiembrie la o zi distanţă de data la care se sărbătoreşte căderea Zidului Berlinului, moment emblematic ce reprezintă sfârşitul regimului comunist în ţările din Europa Centrală şi de Est.
ANIVERSAREA prezintă firul întâmplărilor ce au loc în casa lui Radu Maligan – fost om de bază al regimului de dinainte de ’89, care urmează să-şi serbeze împlinirea celor 94 de ani. Discuţiile celor adunaţi cu această ocazie, rude şi prieteni de familie, generaţii diferite, ajung să tulbure evenimentul, situaţia devenind destul de complicată atunci când jumătate dintre oaspeţi încearcă să îl convingă pe Radu să se spovedească unui preot, în timp ce restul invitaţilor consideră că nu poţi forţa pe cineva să acţioneze contra voinţei sale.
ANIVERSAREA este ultimul film în care a jucat regretatul Mircea Albulescu, alături de care îi veţi recunoaşte în distribuţie pe: Simona Bondoc, Emilia Dobrin, Răzvan Vasilescu, Lucian Ifrim, Dana Voicu, Emanuel Pârvu, Mădălina Constantin, Frederic Fisbach, Dana Dembinski, Coca Bloos, Constantin Cojocaru, Adrian Păduraru, Papil Panduru, Mircea Andreescu, Rodica Lazăr, Mihai Constantin, George Remeş, Marian Râlea, Gheorghe Ifrim şi Dan Hurduc.

Scenariul şi regia sunt semnate de Dan Chişu, care se află la cel de-al 7 lea lungmetraj după WebSite Story (2010), Ursul (2011), Şi caii sunt verzi pe pereţi (2012), Déjà Vu (2013), YouTube Bazaar (2013) şi Bucureşti NonStop (2015). Producătorul filmului este Dan Chişu, coproducatori fiind Adrian Sitaru (4Proof Film) şi Codin Maticiuc (WatchMe Productions) iar imaginea îi aparţine lui Liviu Pojoni Jr.
ANIVERSAREA va avea premiera în cinematografe pe 10 noiembrie şi este produs şi distribuit în România de Dakino Production.

Despre film, Dan Chişu spune: „ Aş spune că am vrut să fac, mai degrabă, un film despre singurătate. Singurătatea în raport cu ceilalţi – familia, prietenii, colegii etc., dar şi în raport cu Dumnezeu (în cazul nostru). În cele mai multe momente din viaţă, suntem înconjuraţi de oameni. Asta ne dorim. Cu toate astea, suntem într-o continuă căutare de nou, de altceva. Cred că sunt rare cazurile – ca să nu spun că nu sunt deloc – în care omul încetează să mai caute în cel de lângă el. În situaţia asta sunt şi personajele mele. Credinţa multora dintre ele nu e o chestiune clară, bătută în cuie. E, mai degrabă, o încercare. ‘Hai să vedem, poate merge treaba asta cu spovedania. Nu credem neapărat în ea, dar dacă aşa funcţionează de fapt lucrurile?’. ‘Nu credem neapărat în familia asta, dar e singura pe care o avem.’ Şi aşa mai departe. Personajele mele sunt într-un continuu ‘Nu cred… Dar dacă…’ Cât despre tabăra în care mă aflu eu ca povestitor/regizor… Nu m-aş arunca să răspund. Sunt atâtea tabere şi liniile de marcaj sunt, de fapt, destul de şterse. Şi cred că e bine că e aşa. Că lumea e, încă, un loc flexibil. Noi în raport cu noi înşine suntem flexibili. Ne ajustăm. Aşa că nu ştiu în ce măsură ne putem poziţiona foarte clar în tabăra X sau tabăra Y. Prin filmul ăsta, n-am încercat să dau definiţia unor concepte. Nu ştiu cum se face asta”.