Andreea are 19 ani. La 16 ani a ajuns la spital după ce a luat un pumn de pastile și a aflat că ceea ce simte se numește depresie. Dar povestea Andreei nu e numai una despre o adolescentă cu depresie. Este o poveste despre o fetiță abandonată de mama plecată la muncă în străinătate, rămasă în grija unui tată alcoolic, care le bătea pe ea și pe surorile ei. Andreea s-a chinuit toată viața. Mai întâi să supraviețuiască abuzurilor, apoi să răzbească pentru a-și depăși condiția. Din cele șase surori, e singura care e mers mai departe de clasa a opta. Dacă-o întrebi ce a fost cel mai dureros în tot ce-a trăit, culmea, nu bătăile sunt primele pe listă, ci singurătatea.
Citește și: Cum treci de atacuri de panică, depresie sau burnout? Cu Simona Nicolaescu despre ce înseamnă un terapeut care își înțelege pacienții tocmai pentru că s-a confruntat cu multe dintre problemele lor
„Ok… deci nu ştiu cum să încep. Îmi este foarte greu să vorbesc despre asta, când vorbesc despre boala mea, de multe ori încep să plâng. Majoritatea spun că sunt doar nişte simple stări, nişte emoții banale, nişte lucruri peste care poți trece uşor. Dar nu este aşa, din păcate pentru mine, dar şi pentru alte persoane. Sufăr de anxietate şi depresie de mic copil, de atunci tot încerc să-mi stăpânesc stăriile, emoțiile, atacurile, crizele de depresie. De multe ori am încercat să-mi fac rău singură, simțeam cum ceva mă împingea de la spate… de multe ori nu mai suportam stările mele”.
Așa începe mesajul pe care Andreea, o tânără de 19 ani din Brăila, ni l-a trimis folosind formularul Spune-ți povestea, unde orice persoană care vrea să se facă auzită ne poate contacta. Am vorbit cu Andreea și am stabilit o întâlnire prin WhatsApp Video. Voia să le povestească și altora despre depresia cu care se luptă de mică, dar, stând de vorbă cu ea, am realizat că, de fapt, povestea ei e mai mult decât o poveste despre o adolescentă cu depresie.
„Scandalul, bătăile și poliția erau la ordinea zilei”
„Suntem șase surori, eu sunt a cincea. Pe la șapte ani, mama a plecat la muncă în Italia și am rămas doar cu tata acasă. Nici siguranță nu aveam, dar problema e că m-am simțit singură. De mic copil, dintotdeauna m-am simțit singură”, începe Andreea să povestească.
Acum, în timp ce vorbim, Andreea are 19 ani. Atunci când mama lor a plecat din țară, ea avea șapte și surorile ei aveau, în ordinea nașterii: 17 ani, 15, 13, 12, iar cea mai mică avea două luni.
La prima vedere, povestea Andreei e povestea generală a multor familii dezbinate de sărăcie, cu părinți plecați la muncă în afară și copii lăsați în grija bunicilor.
În urmă cu 12 ani, o mamă a plecat la muncă în străinătate, pentru un trai mai bun.
„Când a plecat mama la muncă, noi nu știam ce s-a întâmplat (n.r. – între ea și tată) și îi reproșam mereu că de ce-a plecat. Îi reproșam mereu că a plecat și ne-a lăsat pe mâna lui tata și că uite ce ne face și cât plângem. Până când o soră de-a mea mi-a zis: Dar tu știi ce-i făcea tata lui mama când tu de-abia te-ai născut? Sora mea mi-a zis că, atunci când eram eu bebeluș, tata ar fi bătut-o pe mama în așa hal încât a dezbrăcat-o, a bătut-o cu un lanț și efectiv a pus-o pe stradă s-o calce mașina”, mărturisește Andreea.
Așadar, în urmă cu 12 ani o femeie abuzată a plecat din țară ca să se salveze, lăsând în urma ei șase copii lipsiți de apărare în fața unui tată agresiv.
Continuarea articolului, AICI
Pe aceeași temă
Citește mai multe
