O conversație sinceră, asumată și amuzantă între o mamă și fiul ei adolescent despre bani și... viață

„Când o să fii tu pe banii tăi, atunci să decizi! Stai în casa mea, faci ce spun eu! Să-ți iei când o să fii tu pe salariu!”. Câtor dintre voi vă sună cunoscute aceste replici? Din păcate, suntem câteva generații ce am beneficiat de o astfel de „educație financiară” în copilăriei și tot din păcate nu putem spune cu exactitate dacă ne-a prins bine sau rău. De ceea ce suntem siguri, însă, este felul în care alegem să le vorbim propriilor copii despre bani, de cum ne raportăm la ei în fața lor și de comportamentele pe care ne-ar plăcea ca ei să le adopte mai târziu, în viață.

Educația financiară nu este doar o abilitate utilă, ci o necesitate vitală care formează adulții responsabili de mâine. Un studiu recent realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) dezvăluie că peste 60% dintre părinții din România evită complet acest subiect cu copiii lor. Mulți consideră că educația financiară ar trebui să fie responsabilitatea școlii sau să fie învățată prin experiențe de viață.

Mai mult decât atât, datele Băncii Naționale a României (BNR) spun că doar 25% dintre tinerii români au cunoștințe financiare de bază, cum ar fi înțelegerea dobânzilor și a economiilor. Această lipsă de cunoștințe poate conduce la dificultăți în gestionarea bugetului personal și în luarea deciziilor financiare informate. Pe de altă parte, un studiu recent realizat de Banca Comercială Română (BCR) în colaborare cu compania Cult Market Research arată că 70% dintre părinți consideră că discuțiile despre bani sunt importante, dar doar 30% dintre aceștia își fac timp să abordeze acest subiect cu copiii lor. Aceasta evidențiază o diferență semnificativă între recunoașterea importanței și acțiunea efectivă. Conform datelor reieșite din acest ultim studiu:

• 46% dintre părinți consideră că prima discuție despre bani cu copiii ar trebui să aibă loc între 7 și 10 ani.
• 66% dintre părinții care au copii cu vârste cuprinse între 12 și 14 ani le oferă acestora cel mai adesea un buget lunar mai mic de 300 de lei
• 37% dintre adolescenți consideră că părinții nu vor să le cumpere tot ce își doresc
• Principalele cheltuieli ale adolescenților constău în „ieșiri în oraș” (51%), îmbrăcăminte și încălțăminte (47%)

Descoperă întregul studiu aici.

Pe scurt este important să vorbim despre bani la fel ca celelalte discuții importante de avut în familie și este important să vorbim sincer.

Până atunci, am tras cu ochiul să vedem cum o fac alții, motiv pentru care deschidem azi o serie de interviuri între părinți și copii pe tema banilor, prieteni LIFE.ro, influencers sau oameni de business. Noi am fost doar spectatori și recunosc că, deși s-a simțit ciudat să nu pot adresa întrebări, a fost extrem de util, interesant și cu multe lecții să privesc părinții și copii intervievându-se.

Azi îi avem în față pe Raluca Dimoftache, manager HR într-o companie multinațională și pe fiul ei, Matei, în vârstă de 16 ani. Iată o conversație mai mult decât inspirațională din care eu mi-am luat deja temele de discuție cu proprii copii.

Conversația (și) despre bani dintre Raluca Dimoftache și fiul ei, Matei:

Raluca: Matei, dacă ar fi să ai toți banii din lume, ce ți-au cumpăra?

Matei: Sincer, cred că mi-aș cumpăra o casă mare, foarte mare. Dar nu în România, probabil undeva unde e foarte cald, probabil în Spania. Cu o piscină, neapărat. Următorul lucru: o mașină, 100% o mașină. Nu știu de ce fel, poate una exotică, una super… După, nu știu… păi dacă am toți banii din lume, nu mai are sens să-i mai investesc, nu?

Raluca: Presupun că nu.

Matei: Nu știu ce alte chestii mai mici, dar acestea ar fi lucrurile mari.

Raluca: Crezi că e important să economisești?

Matei: Da. E important să economisești pentru că dacă la un moment dat ai o sumă un pic mai mare de bani, asta nu înseamnă că o s-o ai mereu. Și când ai acei bani trebuie să înveți să economisești ca să ai și alte dăți, să nu ai numai în acel moment. Vreo 30-40%, poate 50%… depinde câți bani ai în momentul acela și ce vrei să faci cu ei.

Matei: Câți bani primeai tu de la părinți la vârsta mea?

Raluca: Nu-mi aduc aminte exact. Oricum și banii erau altfel, era înainte de denominarea leului, erau milioane atunci, dar nu mai știu să-ți spun exact. Undeva cred echivalentul a 50-100 de lei.

Matei: Odată la cât timp?

Raluca: Cam la o săptămână, două. Dar nu pot să-mi aduc aminte exact.

Matei: Și ce făceai de banii ăia?

Raluca: Cumpăram, în general, chestii.. McDonalds… prostii de genul. Nu făceam ceva în mod special de banii ăia. Cheltuieli mărunte. Ieșeam cu colegii…

Matei: Din banii pe care îi primeai reușeai să pui ceva de-o parte?

Raluca: Nu.

Matei: Deloc?

Raluca: Deloc. Niciun leu.

Matei: Nu te-ai gândit să pui bani de-o parte sau efectiv atunci nu știai care sunt avantajele?

Raluca: Nu mă gândeam la momentul respectiv la economisire, mă bazam foarte tare pe banii proveniți de la ei, nu-mi puneam problema de ceea ce vreau să fac pe viitor, nu era ceva ce-mi doream în mod special să-mi cumpăr, așa că nu economiseam. Nu eram învățată în modul ăsta, nu am fost pregătită în felul ăsta. Eram învățată că odată ce se cheltuie, vin alți bani.

Matei: Ți s-a întâmplat vreodată să rămâi fără bani sau să nu-ți mai vină alții?

Raluca: Copil fiind, nu. Ca adult, da.

Matei: Și ce ai făcut atunci?

Raluca: Am găsit soluții, nu foarte fericite, dar am găsit soluții cu ajutorul job-ului. Meseria pe care o am îmi permite și o parte de free lancing, adică să fac lucruri separat și să fiu remunerată fix pentru proiectul respectiv. Pentru că sunt senior în meseria mea, îmi vin lucrurile foarte ușor și recunosc că pot avea întotdeauna o sursă externă prin care să mai fac extra bani dacă sunt dispusă să muncesc mai mult.

Matei: Ce alte surse de venit mai aveai în copilărie?

Raluca: Nu mai aveam alte surse de venit. Am mai avut în perioada facultății, dar nu în perioada liceului.

Raluca: Ești dispus să depui un efort pentru o remunerație lunară? Adică pentru o plată lunară?

Matei: Da.

Raluca: Care ar fi treaba pe care ai fi dispus să o prestezi?

Matei: Aici este vorba și de bani. Nu știu exact câți bani pe lună pentru ce muncă…

Raluca: Am înțeles. Adică, depinzând de felul muncii, cauți să fie o remunerație echitabilă pentru ceea ce faci.

Matei: Da.

Raluca: Atunci definește tu o sumă pentru care ai face un anume job. Găsește singur job-ul și suma.

Matei: Nu știu… îmi place munca de birou că mi se pare liniștitor să stai la calculator, să nu ai nicio treabă…

Raluca: Așa ți se pare ție munca de birou?

Matei: Știu că nu e așa, dar așa e în capul meu. Pentru ce sumă? Dacă sunt foarte bun la ceea ce fac, 8000 – 9000 de lei… cam așa.

Raluca: Dar dacă te-aș angaja la o muncă necalificată pentru că, spre exemplu,  în prezent nu ești calificat la nimic, adică dacă te-aș angaja să faci curățenie, care crezi că ar fi suma de bani cu care ar trebui plătită o persoană care face curățenie?

Matei: Păi depinde și în ce loc face curățenie, pentru cât timp, cât de mare e spațiul în care face și cât de rapid poate să facă curățenie și dacă se pricepe foarte bine la lucrul acesta, undeva la 3-4000. Dacă are și o anumită vechime…

Raluca: Tu ai văzut locul în care lucrez eu, ai văzut cât este de mare. Care crezi că ar fi suma?

Matei: Și să fie o singură persoană care să facă curat?

Raluca: Să zicem că sunt două persoane că lucrează pe două ture. Care crezi că ar fi suma pe care ar trebui să o câștige o persoană care lucrează de la 6.30 dimineața până la ora 3 făcând curățenie în toate acele birouri?

Matei: 4000.

Raluca: 4000 de lei bani în mână?

Matei: Da, da.

Raluca: Dacă ar trebui să faci curat acasă, săptămânal, cât ai cere pe munca asta? Nu zilnic, ci o dată pe săptămână.

Matei: O dată pe săptămână în toată casa?

Raluca: Da.

Matei: Cât aș cere în fiecare săptămână? Aș cere 250 de lei, sincer.

Raluca: 250 de lei pe săptămână? Facem un business.

Matei: Cât ești dispusă să plătești pentru treburile domestice pe care le-aș face eu și care ar fi acelea?

Raluca: Mai mult decât ai cerut tu, dar având în vedere că tu ai pus primul prețul, este problema ta.

Matei: Pfoa! Așa, ca idee, cât ar fi?

Raluca: Depinde de treburile domestice și depinde cât de serios le faci..

Matei: Să zicem că fac curat în toată casa…

Raluca: Sunt dispusă să-ți dau 500 de lei.

Matei: Pfoa!

Raluca: Dar tu ai cerut 250, așa că-ți voi da doar 250 😊

Matei: Mă mai gândesc!

Raluca: Hai să facem un calcul al banilor pe care îi câștigi tu lunar. Pentru că nu ai toți banii din lume, cum vezi posibil să-ți cumperi ceea ce-ți dorești?

Matei: Păi, cum văd posibil să-mi cumpăr tot ceea ce-mi doresc. În momentul ăsta?

Raluca: Pe viitor.

Matei: Pe viitor… Să-mi cumpăr tot ceea ce-mi doresc… să țin de bani, să strâng banii pe care-i am și să folosesc banii să-mi cumpăr lucrul pe care îl vreau la momentul potrivit, să nu dau banii pe prostii.

Raluca: Dar revenind la întrebarea de dinainte: dacă ai avea toți banii din lume, ți-ai dori o casă cu piscină în Spania. Cât crezi că ai putea să economisești ca să ajungi să-ți cumperi casa aia? Planul de economisire se întinde pe următorii 300 de ani?

Matei: Nu, dar i-aș investi. Dacă chiar acolo vreau să ajung. Altfel nu prea am mari speranțe, însă dacă chiar vreau neapărat să ajung la asta, aș investi banii.

Matei: Când ți-ai cumpărat ceva din banii tăi și ce a fost acel lucru?

Raluca: Mi-am cumpărat din primii bani câștigați… Cred că mi-am cumpărat niște haine. Îmi doream eu neapărat o anumită pereche de pantofi și m-am dus și mi-am cumpărat-o și deși am dat mai mult de jumătate din salariu, nu m-a interesat foarte tare pentru că la momentul acela nu locuiam singură în casă, venitul din casă nu era venitul adus de mine. Venitul adus de mine erau banii mei, adică ce câștigam eu erau banii mei de cheltuială și atunci îmi permiteam să-mi cumpăr tot felul de prostii.

Matei: Și mai ții minte ce ai făcut cu pantofii ăia?

Raluca: Bineînțeles că i-am aruncat la un moment dat.

Matei: Noi suntem bogați sau săraci?

Raluca: Nu suntem nici bogați, nici săraci, suntem, aș zice într-o clasă medie. Din păcate, diferențele între bogați și săraci sunt din ce în ce mai mari și clasa medie e pe cale de dispariție. Nu suntem în situația în care să nu avem bunuri sau să nu avem o sursă de venit ca să putem fi considerați săraci, nu suntem nici în situația în care să ne permitem orice excentricitate fără să ne uităm la costuri.

Raluca: Consideră că ești în locul meu și ai un venit mediu de 10 mii de lei pe lună. Cum îi cheltui, cum îi împarți?

Matei: Primul lucru aș economisi, o bună parte. Să zicem că sunt singur, am casa mea și sunt singur.

Raluca: Nu, să zicem în familie.

Matei: În familie? Tot 2500 economisesc și ar mai rămâne 7500. 2500 probabil se duc la mâncare, utilități, facturi, combustibil…

Raluca: Se duc mult mai mult.

Matei: 5000? Să zicem așa: 5000. Și cu ceilalți 2500 aș cumpăra chestii care mă fac fericit și pe mine, dar și pe familia mea. Nu știu, să mergem în mall, să merg la un film, de exemplu, să cumpărăm haine, să cumpărăm anumite lucruri care ne aduc fericire și confort.

Raluca: Care crezi că e cel mai important lucru pe care banii nu-l pot cumpăra?

Matei: Sănătatea. Pot cumpăra multe lucruri, pot cumpăra și tratament, dar sănătatea în sine nu o pot cumpăra.

Matei: Dar tu care crezi că e cel mai important lucru pe care banii nu-l pot cumpăra?

Raluca: Aș zice că liniștea mai mult decât sănătatea, că sănătatea se mai repară, dar dacă nu ai liniște când ajungi acasă că ești prea încărcat de la muncă sau că nu ai o situație bună acasă care te împiedică să-ți găsești liniștea, e foarte greu de cumpărat. Din cauza asta pot apărea și problemele de sănătate, că tu ai menționat că sănătatea ar fi cea mai importantă. Eu consider că liniștea și capacitatea de a te detașa de lucrurile care-ți provoacă stres.

Matei: Hai să zicem că lucrurile care îți provoacă stres, sunt legate de job. Tu dacă ai deja bani, dacă ai foarte mulți, nu prea mai ai nevoie să te mai îngrijorezi de lucrurile astea..

Raluca: Ca să ai acei foarte mulți bani, trebuie să muncești foarte mult. Cu cât ai o funcție mai mare, odată cu funcția vine și stresul, vine și încărcătura că vine și responsabilitatea. Odată ce vine responsabilitatea, trebuie să ai capacitatea, când ajungi acasă, să te gândești că trebuie să iei o pauză, să te întrerupi pentru că responsabilitatea odată cu funcția apare și datorită faptului că nu mai ești responsabil doar pentru tine, ci și pentru oamenii din jurul tău. Și trebuie să te poți detașa câteodată de lucrurile astea, să poți să dormi noaptea.

Raluca: Dacă ai moșteni mâine un milion de euro, ce ai face cu banii?

Matei: Ce aș face cu banii? Păi cam ce aș face și la prima întrebare: o casă în Spania și o mașină și o parte din ei – pentru că nu sunt totuși toți banii din lume, i-aș păstra și o mică parte care îmi mai rămâne aș investi-o în ceva.

Raluca: Dar evaluezi că ar costa o casă în Spania cu piscină și cu…?

Matei: Nu chiar… Poate nu în Spania, poate în centru și poate nu cu piscină…

Raluca: În centrul Bucureștiului? Nu-ți ajung banii. Mai ușor e în Spania.

Matei: Ai dreptate. Poate în cazul ăsta nu ar fi o casă, poate ar fi un apartament și poate nu să aibă propria piscină, ci poate ar fi într-un complex rezidențial care are și el o piscină și poate mașina nu ar fi chiar cea mai scumpă, ar fi o mașină… o mașină bună…

Raluca: Deci trecem de la o vilă în Spania cu piscină la apartament în mijlocul Bucureștiului și de la Ferrari la Logan 😊

Matei: Nu Logan.

Raluca: Măcar o Skoda 😊

Matei: Un Mercedes.

Matei: Dar dacă ai moșteni tu mâine 1 milion de euro, ce ai face cu ei? Mi-ai da și mie?

Raluca: Ți-aș da și ție, cu siguranță, dar nu în măsura în care te-ai aștepta tu să-ți dau.

Matei: Cât?

Raluca: Doi la mână, nu aș spune nimănui. Mi-aș cumpăra o casă de vacanță în Spania, la mare – nu cu piscină că dacă am marea aproape, nu-mi trebuie piscină – mi-aș schimba mașina, dar nu cu mult mai scumpă, mi-aș cumpăra o mașină practică, nu o mașină pe care dacă o zgârii să mă ia palpitațiile că mă costă nu știu cât reparația, dar în rest nu s-ar schimba foarte multe în viața mea. Nu mi-aș da demisia, nu aș abandona job-ul, poate aș face niște vacanțe mai excentrice..

Matei: Cât din banii ăia mi-ai da și mie?

Raluca: Probabil că nu mai mult de 10 sau 20 de mii de euro 😊

Matei: Pfoa! Nasol!

Raluca: Ți-aș cumpăra ce ai avea nevoie, dar bani să-i gestionezi nu ți-aș da o sumă mare pentru că odată cu sumele mari pot veni și alte tentații.

Matei: Ce meserie m-ai sfătui să aleg, ca să fac mulți bani pe viitor?

Raluca: Să fiu sinceră, te-aș sfătui să alegi o meserie… ceva practic, ceva care nu va putea fi înlocuit de această inteligență artificială, ceva în care să existe interacțiune umană. Dacă până la un punct și medicina poate fi în momentul de față înlocuită, sunt foarte multe job-uri care vor dispărea în curând. Dar, întotdeauna există job-uri în care omul va trebui să aibă o interacțiune. Chiar dacă va avea o interacțiune mică, tot el va fi factorul de decizie asupra mașinii.

Ți-aș recomanda să încerci ceva care să-ți placă, în primul rând, undeva unde să te regăsești, să nu-ți fie urât să faci treaba aia pentru că dacă îți e urât, nu o să poți niciodată să o faci foarte bine. Te-aș sfătui ca orice faci, să cauți să faci foarte bine. Nu este o supărare dacă nu te decizi la 18 sau la 19 ani, începi într-o direcție și după un an spui că nu e pentru tine. Eu m-am răzgândit la 27, nu e nicio traumă. O poți lua de la zero într-o altă direcție dacă simți că nu e ce ți se potrivește ție. Dar să încerci tot timpul ca ceea ce faci să faci foarte bine, să faci mai bine decât ceilalți, să fii mai bun.

Raluca: Legat așa de investiții, cum crezi că ai putea să-ți multiplici banii? Crezi că e o modalitate prin care ai putea să faci asta?

Matei: Da, clar sunt modalități prin care aș putea să fac asta, dar modalitatea la care m-am mai gândit ar fi vanding machines. Adică, am găsit pe mai multe site-uri care vând astea puțin folosite, aș putea să le alimentez, să le duc într-un loc unde pot să fac rost de autorizație și să iau probabil produsele pe care vreau să le vând puțin mai ieftin din alte părți și după care să scot un profit.

Raluca: Ce te face să crezi că astea generează automat un profit. Te-ai gândit că în tot ceea ce ține de alimentație există riscul de expirare? Adică alimentezi cu un tip de sendvișuri și nu se vinde decât unul. Adică tu ai alimentat cu zece și se vinde 1, restul de nouă expiră. Alea sunt pierderea.

Matei: Tocmai de aia nu trebuie să cumperi lucruri la care există riscul să expire, eu personal aș cumpăra sucuri, lucruri care au perioada de valabilitate prelungită, cu ar fi napolitane sau ciocolată.

Raluca: Dacă eu ți-aș oferi un spațiu în care să pui un vanding machine de genul acesta, ai face mișcarea, ai face investiția asta?

Matei: Aș face-o dacă aș vedea că acolo e zonă de trafic, că sunt foarte multe persoane care trec pe acolo pentru că dacă nu trece aproape nimeni, nu merită investiția asta.

Raluca: Cum definești tu „mulți bani”?

Matei: Mulți bani… Ce sumă definesc eu „mulți bani”?

Raluca: Da.

Matei: Ca venit: 8000 de lei pe lună pe lună mi se par mulți bani. Si ai bani: păi când ai o casă frumoasă și mare și o mașină și efectiv ai bani pe care poți să-i cheltui fără să stai să te îngrijorezi că trebuie să-mi mai ajungă și acolo, și acolo, și acolo…

Raluca: Ce consideri tu a fi un copil de bani gata?

Matei: Eu consider că un copil de bani gata nu va trebui niciodată să se îngrijoreze. De exemplu, părinții lui îi dau o anumită sumă de bani și el nu ar trebui să se gândească: „eu cum fac să țin banii ăștia până când o să primesc următorii bani și poate să mai am și după”.

Raluca: Crezi că și un copil de bani gata economisește?

Matei: Nu. El se bazează pe părinți.

Raluca: Ce consideri tu a fi o meserie bănoasă, o meserie care să-ți aducă venitul pe care tu îl consideri mare?

Matei: Asta chiar nu știu. Trebuie să mă gândesc puțin. O meserie bănoasă ar fi în primul rând o meserie care ori te stresează foarte mult, ori pentru care trebuie să lucrezi foarte mult sau, efectiv ai petrecut foarte mult timp, ai o anumită vechime și poți să obții foarte mulți bani. Altfel… nu știu, cred că tot o muncă de birou.

Raluca: Eu consider că există munci fizice… există persoane care câștigă cu o muncă fizică, spre exemplu un mecanic auto, mai mult decât mine. Și eu am o muncă eleganta de birou.

Matei: Doar că nu mă descurc să fac muncă fizică pentru că nu știu… sunt neîndemânatic.