O oază romană în inima României: Cum a înfruntat Ana Maria Ardeleanu provocările pentru a-și împlini visul

Ce povești frumoase ai aflat de la oamenii care ți-au trecut pragul?

Unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult la munca mea este chiar faptul că am cunoscut oameni nemaipomeniți. Sunt mulți cei care ne-au călcat pragul ca și clienți și au plecat prieteni. De exemplu, un cuplu care a ieșit la Grădinile Române la prima lor întâlnire, un an mai târziu, când s-au hotărât să se căsătorească, au decis că nunta nu poate avea loc nicăieri în altă parte așa că au făcut-o tot la Grădinile Române. A fost foarte emoționant și pentru noi, mai ales că între timp ne-am împrietenit.

O altă poveste frumoasă este a unor tineri care s-au logodit la noi și se pare că doamna a rămas însărcinată câteva luni mai târziu când au revenit într-un week-end la noi, așa că am fost și noi „însărcinați” să le pregătim petrecerea de botez.

Când Ana nu este soție, mamă, antreprenoare, este femeie. Ce o face fericită pe femeia Ana? Vreau să te îndepărtezi de statutul de mamă, fiică, soție, antreprenoare.

Liniștea, călătoriile, timpul pentru citit, dar mai ales interacțiunea cu oameni de calitate. Discuțiile lungi și profunde la o cafea cu o prietenă dragă… Cred că nu există terapie mai bună.

Ce planuri ai pe viitor?

Am multe planuri. De fapt cred că nu mă pot opri din a face planuri noi. Pentru vara asta, de exemplu, pregătesc deschiderea terasei de la lac. De multe ori stau cu o cafea în mâna, cu o hârtie și un creion pe masă și îmi imaginez diferite amenajări. Soțul meu îmi spune adeseori râzând, că vreau să fac de una singură ce au făcut alții într-un imperiu.