O vizită în Mureş aşa cum ar trebui să fie

Când spui „turism în Mureş”, gândul tuturor fuge către două obiective: Sighişoara şi Sovata.

Sighişoara, mai precis Cetatea Medievală – Perla de pe Târnave, este cunoscută în toată lumea datorită mitului Dracula. În urmă cu 24 de ani, aici a început Festivalul de artă medievală, primul de acest fel din ţara noastră. Evenimentul a adus milioane de turişti în Sighişoara.  Din acest an, este posibil ca festivalul să nu mai aibă loc. Pentru că nu sunt bani, pentru că sunt prea multe orgolii. Posibil ca Dorin, celebrul toboşar al Cetăţii, îmbrăcat în straie de epocă, să aibă ultima replică: „Festivalul s-a închis. Am zis!”

Fără celebrul festival, Cetatea Sighişoarei va rămâne doar un obiectiv vizitat sporadic de turişti în trecere. Pe aici au trecut multe persoane celebre, de la Prinţul Charles, la familia regală a Danemarcei, Nicole Kidman şi mulţi alţii. Nimeni nu s-a gândit să facă ceva pentru ca paşii lor să devină de neuitat. Aşa cum cad bucăţi din zidul medieval, amintiri preţioase se rostogolesc într-o prăpastie a uitării. Pentru că, aşa cum spuneam, există orgolii stupide: care-i mai fălos, care-i mai tare, care are mai mulţi bani, care are mai multă influenţă.

Sovata. Şi în acest caz, faima locului este legată de un nume: Lacul Ursu. Este cel mai mare lac helioterm din lume. Există mai multe teorii în ceea ce priveşte formarea lui. Şi există şi o legendă.

Se spune că, sus în munţii îndepărtaţi acoperiţi de codri locuia o zână fermecătoare. Ea avea o mare putere magică, însă nici ea nu a putut să se ia în luptă cu puterea dragostei. S-a întâmplat odată că a zărit pe o păşune un mândru flăcău de păstor păzind turma. S-a îndrăgostit imediat de el încât nu a avut nici zile nici nopţi. Stătea la pândă şi urmărea flăcăul ascultând cu mare drag cum aceasta cânta la fluier. Pândid astfel după flăcău observă odată cum la malul pârâului Juhod flăcăul îşi îmbrăţişează şi o sărută pe dragostea sa care nu era altcineva decât fata păstorului de la stâna vecină. Zâna s-a mâniat tare şi i-a blestemat pe amândoi. În acest moment turma, stâna fata şi flăcăul de păstor s-au transformat în piatră. Cei care umblă spre acolo pot vedea şi astăzi oile de piatră în valea Juhod. Frumoasa zână însă nu-şi poate uita de dragostea ei.

A cutreierat în lung şi-n lat munţii şi codrii. Nici nu a mâncat, nici nu a băut de te miri că nu a murit. Umblând astfel crengile cu aşchii i-au zdrenţuit frumoasa îmbrăcăminte, i-au smuls vălul, iar în locurile unde au căzut bucăţi din acest văl, s-au format flori de sare, iar dedesubtul acestora, munţi de sare. A ajuns acasă după lungi zile cu mintea tulburată. S-a oprit în faţa casei goale, unde înăuntru jăraticul se încingea încă în vatră. Se uita cu o privire ştearsă la casă pe care a blestemat. În acest moment casa s-a scufundat însoţit de o mare bubuitură. În locul acesteia s-a format un lac a cărui apă este încălzită şi astăzi de vatra casei. Zâna întristată a umblat mai departe, până la vârful muntelui unde tot plânge de atunci în timpul nopţii. Dacă tragi cu urechile poţi asculta cum aceasta suspină şi geme de întristare. Din ochi îi curg lacrimile care se adună jos în vale şi formează lacul.

Nici această legendă nu a fost vândută potenţialilor turişti. Ne-am limitat să promovăm staţiunea cu celebra şi puţin frivola expresie : „mă duc la Sovata să-l cunosc pe tata.” Se ştie că apele din Sovata sunt foarte eficiente în tratarea infertilităţii.

Cu aceste două destinaţii, turiştii ar putea bifa liniştiţi că au văzut ce era de văzut în judeţul Mureş. Desigur, trec şi prin Tîrgu Mureş unde vizitează Sala Oglinzilor de la Palatul Culturii, mănâncă la Laci Csarda, îşi fac nişte fotografii cu florile din centru şi gata. Nimeni nu le spune că ar putea vizita locul unde a fost arsă pe rug ultima vrăjitoare din Europa. Nu există nici măcar un indicator în oraş către acest loc.

Şi cineva ar trebui să spună lumii despre alte şi alte locuri minunate, interesante şi chiar unice ar fi de văzut în această zonă.

Există, lângă Reghin, o localitate, Idiciu de Jos, o microstaţiune balneară cu un ştrand cu apă sărată ale cărei proprietăţi terapeutice se spune că sunt miraculoase. Şi despre împachetările cu nămol se spune că îţi iau boala cu mâna.

Mergem mai departe, într-un  sat, chiar lângă Sighişoara, Şapartoc, în care mai locuiesc 20 de oameni. Este considerată localitatea cea mai puţin poluată din Europa. Aici nu intră nicio maşină,  chiar şi cei de la televiziunile internaţionale care au filmat au mers pe jos câţiva km.

Există apoi, în localitatea Ogra, un castel, Haller, construi în sec XVII.  A fost o ruină. Două surori, Kinga şi Reka, au decis să facă din el un obiectiv turistic după ce l-au cumpărat de la moştenitori. Au adus clădirea la starea iniţială şi au reuşit să păstreze şi atmosfera specifică acelor timpuri (au recuperat piese de mobilier, un pian, picturi, manuscrise, cărţi vechi, fotografii şi o serie de obiecte personale şi au amenajat o mică expoziţie), dar au impregnat locului şi specificul modern. Vând nu doar petreceri, ci romantism, visuri, nostalgii.

Aceeaşi familie, Haller, a mai avut un castel în Sânpaul. A fost reconstruit până acum de trei ori şi tot de atâtea ori a ajuns în ruină. O legendă spune că o vrăjitoare a blestemat familia şi castelul la „pustiire veşnic”. În loc să fie folosit tocmai pe această temă, a destinului bântuit, a fost lăsat de izbelişte.

Nu părăsim lumea mirifică a castelelor, dar ne îndreptăm către altă destinaţie, pe Mureş în sus. Unde găsim o perlă regală, Castelul de la Lăpuşna. A fost şi locul preferat al liderilor comunişti din Europa de Est, pe care Ceauşescu îi aducea la vânătoare şi relaxare. Deşi aparţine Casei Regale, castelul nu a fost revendicat de familia regală, doar de prinţul Paul, care nu a reuşit să pună mâna pe el. Aşezat în mijlocul unei păduri de brad, castelul este inclus în circuitul turistic;  păstrează şi acum nobleţea regală, arhitectura este similară cu cea a castelului Peleş. Este compus din 6 corpuri de clădire cu 23 de camere, o casă de vânătoare cu 12 camere şi teren forestier de peste 4 hectare. A fost râvnit de regentul Ungariei, Horthy Miklos, care ar l-ar fi rugat pe regele Carol să i-l vândă.

Turiştii care vin la Lăpuşna nu au doar ocazia de a petrece într-o atmosferă liniştită şi unică, ci de a păşi în istorie, de a învăţa şi a aprecia trecutul.

La coborâre, putem face un popas la Reghin, să vedem locul unde se fac viorile Gliga, instrumente foarte apreciate în întreaga lume.

Dacă vorbim despre turismul culinar, musai să dăm o tură până la Praid, adică să ieşim un pas din Mureş şi să intrăm în Harghita. Pe lângă celebrul şi apetisantul kurtos kolacs, aici găsim preparate specific secuieşti şi „sută-n mie” naturale, cum spun localnicii.

Facem un salt la Saschiz, unul din locurile preferate ale Prinţului Charles. Gemurile făcute de gospodinele din sat au ajuns la Palatul Buckingham şi sunt servite la micul dejun.

Oricum, de mâncare tradiţională nu se duce lipsa aici. În orice sat, oricât de modest ar fi traiul oamenilor, o mămăligă cu brânză tot ţi se întinde.

Există oferte şi pentru cei care iubesc aventura deoarece relieful permite organizarea unor competiţii pe munte, pe dealuri, pe râu (Mureş) şi în aer. Paraşutism, parapantă, paramotor şi speedflyul (este un sport relativ recent care combină cele trei elemente magice muntele, aerul şi zăpada) –trebuie doar să ajungeţi la echipa MuresFly, iar ei vor avea grijă să trăiţi senzaţii tari.

Dacă vorbim de aventură şi adrenalină, să spunem că în comuna Ibăneşti are loc campionatul de off-road 100Tracks, singurul campionat de off-road auto românesc desfăşurat sub patronajul Federaţiei Internaţionale a Automobilului, FIA.

În acest an, în cadrul evenimentului care se încheie în 30 iulie, este organizată prima întâlnire a proprietarilor de Mercedes-Benz G Class din Europa.

Acestea sunt doar câteva dintre locurile în care pot fi ademeniţi turişti. Natura a fost prea darnică şi a pus multe minuni în această zonă. De-acum rămâne la latitudinea omului dacă ştie să se folosească de darul divin, dacă ştie să fie omenos, nu lacom; dacă va şti şi va vrea să lase ceva în urma lui.