Oamenii nu mai așteaptă să vină vremea: ne vom hrăni ca niște zombi

Oamenii nu mai așteaptă să vină vremea. Vremea lalelelor, a crizantemelor, a dovleceilor, a porumbului dulce e aici și acum, când vor ei și nu când vrea natura.

I-au luat naturii voința și-au închis-o în încăperi controlate. Acolo ei decid asupra luminii, temperaturii, umidității, substanțelor nutritive și a modului în care fac față bolilor și dăunătorilor. Acum ei hotărăsc ce să crească și cum să crească, dar mai ales când să crească.

Ce crește? Numai natural nu poate fi numit. Numai sănătos nu poate fi pentru trupul nostru, dar și pentru mintea noastră.

Îs o grămadă de studii care arată cât de nesănătoase sunt fructele și legumele cultivate azi, atât de nesănătoase încât aproape că-mi vine să ling varul de pe pereți pentru a-mi asigura necesarul de calorii. Sau nici varul nu mai este ce-a fost odată?!

Dar nu doar organismul nostru se schimbă, ci și mintea noastră. Emoțiile, așteptarea, bucuria. Cu câtă răbdare și nerăbdare așteptam ca primul boboc de lalea să se deschidă, ce surpriză aveam în prima dimineață când simțeam mirosul zambilelor abia înflorite, cum alergam ca niște mânji cu pumnul plin de sare în grădină pentru a ne bucura de primele zarzăre atât de acre și amare, atât de bune.

Cum sarea ne absorbea emoțiile așteptării din palmă, cum întindeam în ea și praf, și soare și mâncare.

Cum mâncam cartofii copți în grămada de vrejuri uscate și arse, cu tot cu coajă, cu mai puțină coajă, cu mâini murdare de pământ, verzi și uscate, cum niciun microb nu ne îmbolnăvea.

Restul materialului poate fi citit pe catchy.ro!