Obiceiuri şi superstiţii în duminica Floriilor. Ce e bine să faci şi ce nu trebuie să faci în această zi

Aşteptarea Învierii Domnului este caracterizată de cel mai greu post de peste an, de pregătiri de toate felurile, dar şi de o sărbătoare plină de semnificaţii. Ziua de Florii este cea mai mare sărbătoare din Postul Mare şi precede Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor. Ca la orice eveniment religios important, avem de-a face cu obiceiuri şi superstiţii în duminica Floriilor, iar mulţi dintre credincioşi sunt extrem de atenţi la ce trebuie să facă şi ce nu în această zi.

Obiceiuri şi superstiţii în duminica Floriilor

Floriile semnifică intrarea Domnului în cetatea Ierusalimului, în a doua zi după ce l-a înviat pe Lazăr. Mântuitorul a fost întâmpinat atunci de către localnici cu ramuri de finic, iar sărbătoarea acestui moment îi pregăteşte pe credincioşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Iisus asupra morţii, din următoarea duminică, cea a Învierii.

Din seara de Florii încep, în toate bisericile, slujbele speciale denumite Denii, care amintesc de momente din viaţa Mântuitorului, de la intrarea în Ierusalim până la învierea din morţi. Credincioşii îl petrec astfel pe acesta pe drumul Crucii.

Ziua de Florii vine şi cu dezlegare la peşte, a doua din postul Paştelui, după Buna Vestire, în care credincioşii au voie să mănânce acest tip de aliment.

Şi tot azi se sfinţesc de către preoţi ramurile de salcie duse de credincioşi dimineaţa, la biserică. După ce slujba de dimineaţă s-a încheiat aceştia iau crenguțele acasă şi le aşează lângă icoane, considerându-se că acestea au puterea de a proteja în caz de boală şi de a feri de necazuri. În unele zone ramurile de salcie sunt aşezate la mormintele rudelor, iar în altele credincioşii le leagă în jurul taliei ca să scape de dureri şi să poată munci cu spor la câmp în lunile ce urmează. Sunt locuri în care ramurile de salcie sunt puse la pomii fructiferi şi în vie pentru ca să rodească mai mult şi lângă stupi, pentru ca albinele să fie protejate de boli.

Legendele vorbesc despre drumul Maicii Domnului, plecată să-şi vadă Fiul răstignit şi despre apa mare ce i s-a ivit în cale, împiedicând-o să meargă mai departe. A rugat toate plantele să o ajute, dar salcia a fost singura care a ajutat-o şi şi-a aşezat ramurile ca să poată traversa. De aceea Maica Domnului a binecuvântat-o. Ramurile de salcie amintesc însă şi de cele de finic cu care a fost întâmpinat Hristos la intrarea în Ierusalim şi sunt privite drept un simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, salcia având o putere mare de regenerare.

Ca fiecare mare sărbătoare şi Floriile sunt reprezentate de o mulţime de obiceiuri, în funcţie de zona în care trăiesc credincioşii. Sunt regiuni în care aceştia coc câte o pâine pentru fiecare membru al familiei, forma şi mărimea lor ţinând însă cont de vârsta acestora. Se fac din făină de grâu, se împletesc şi deasupra lor se aşează, înainte de copt, cruci făcute din acelaşi aluat. După slujba de dimineaţă pâinile se dau de pomană oamenilor săraci, ca să îi protejeze de necazuri.

Fetele tinere au şi ele obiceiurile lor de Florii. În noaptea de dinainte acestea trebuie să fiarbă apă cu busuioc, iar a doua zi să o folosească ca să îşi spele părul, care va deveni puternic şi strălucitor. O toarnă apoi la rădăcina unui păr înflorit cerând să fie la fel de frumoase şi să atragă privirile precum o face pomul când este plin de flori. Tot sub păr, dar sub unul altoit, fetele nemăritate din Transilvania şi Banat aşează în seara de dinainte o oglindă şi o cămaşă albă pe care le folosesc dimineaţa în descântece pentru sănătate şi dragoste.

În alte zone ale ţării gospodinele scot hainele şi lenjeriile în curte, la aerisit. Le scutură de praf, dar şi de rău şi de urât, conform tradiţiei.

Se spune că vremea de Florii este un indicator bun şi pentru vremea de Paşte şi vara ce va veni. Dacă de Florii e vremea însorită, aşa va fi şi de Paşte. Dacă va ploua, în schimb, se spune că ziua de Paşte va fi şi ea ploioasă. Vara va fi frumoasă dacă până în ziua de Florii se vor auzi deja broaştele cântând.

Superstiţiile legate de această sărbătoare şi zilele din preajma ei sunt însă mult mai multe. De exemplu, se spune că nu e bine să plantăm pomi fructiferi în săptămâna ce precede Floriile pentru că aceştia vor face doar flori, nu şi fructe. În opoziţie cu îndemnul, pentru tinerele fete, mulţi dintre credincioşi consideră că nu trebuie sub nicio formă să se spele pe cap în această zi pentru că altfel vor albi înainte de vreme.

Mărţişorul purtat până în această zi se scoate de pe haine şi se leagă de ramurile unui pom înflorit sau pe cele de măceş, ca să aducă noroc.

Departe de superstiţii însă ziua de Florii e prilej de sărbătoare pentru toţi cei care poartă nume de flori. Intrarea Domnului în Ierusalim s-a suprapus peste sărbătoarea zeiţei romane a florilor, de aici venind denumirea populară a acestei zile. Florin, Florina, Violeta, Viorica, Viorel, Brânduşa, Lăcrămioara şi toţi cei cu nume de flori au onomastica în această zi, în total, 1,4 milioane de români.

Citeşte şi: Mădălina Pavăl, fata care pune dorul la loc de cinste şi ne aduce tot ce are mai bun folclorul românesc într-o reinterpretare unică – LIFE.ro