Olimpiada ca indicator al fericirii

Prestaţia României la Jocurile Olimpice de la Rio este una dintre cele mai slabe din istoria postbelică a sportului românesc şi au fost voci care nu s-au sfiit să îşi arate insatisfacţia şi frustrarea, pe alocuri mânia, în faţa acestei situaţii. Lucrurile au luat o turnură virulentă mai ales faţă de Cătălina Ponor, care nu a adus României nicio medalie, mulţi uitând că gimnasta este singura din lotul feminin românesc care a reuşit să ajungă la Rio şi că duce în spate o carieră remarcabilă, fiind una dintre puţinele triple campioane olimpice ale acestui sport.

Dar România nu este singura ţară unde publicul se simte îndreptăţit să primească mai multă satisfacţie decât este cazul de la propriii sportivi. Chiar ţara organizatoare a JO 2016, Brazilia, a fost criticată pentru felul în care alege să îşi susţină favoriţii – cu huiduieli şi comentarii zgomotoase inclusiv la sporturi cunoscute pentru rigoarea şi liniştea pe care le cer de la public.

Există şi o explicaţie ştiinţifică a comportamentului de acest tip, care leagă nivelul de fericire sau de nefericire de reacţiile pe care le avem în faţa rezultatelor la Olimpiadă.  

Oamenii fericiţi apreciază medaliile de bronz şi de argint mai mult decât o fac cei care sunt nefericiţi. Aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii de la Center for Happiness Studies de la Universitatea din Seul, citaţi de site-ul realsimple.com. Ca urmare, cei mai fericiţi vor lua în considerare un clasament general pe medalii care include întregul podium, iar cei nefericiţi vor prefera sistemul care ia în considerare doar medaliile de aur obţinute de o ţară.

Cercetătorii spun că acest lucru confirmă studiile anterioare care au arătat că oamenii fericiţi tind să aprecieze lucrurile „mărunte” pe care le oferă viaţa. Ceea ce aduce nou acest studiu este că a luat în considerare un eveniment social şi nu personal, aşa cum o făceau cercetările de până acum.

La studiu, cercetătorii au invitat participanţi atât din Statele Unite, cât şi din Coreea de Sud pentru a putea afla dacă există diferenţe culturale în această privinţă. Tuturor li s-a dat iniţial un chestionar care să le măsoare nivelul de fericire/nefericire personală perceput. Apoi, i-au întrebat despre Olimpiadă – întâi un grup a fost întrebat ce sistem de ierarhizare a ţărilor în funcţie de medalii preferă (numai aur versus toate medaliile), şi altul câte medalii de argint, respectiv de bronz, echivalează o medalie de aur.

Persoanele care se simţeau mai fericite au ales sistemul care totalizează medaliile şi au echivalat mai puţine medalii de argint şi de bronz cu o medalie de aur, oferindu-le primelor mai multă greutate decât au făcut-o cei mai puţin fericiţi.  

Rezultatele nu au diferit în funcţie de cultura din care proveneau respondenţii. Studiul nu a determinat şi motivul pentru care oamenii au răspuns astfel, dar cercetătorii au o teorie, bazată pe teste anterioare: oamenii fericiţi tind să îşi grupeze motivele de fericire.

„Descoperirile noastre arată că oamenii fericiţi, spre deosebire de cei nefericiţi, grupează medaliile de aur, argint şi bronz în aceeaşi categorie (realizări) şi le oferă aceeaşi importanţă.”, au spus cercetătorii pentru realsimple.com.

Studiul care va fi complet dat publicităţii în ianuarie 2017 analizează lucrurile din perspectiva spectatorilor. Cercetări anterioare au analizat lucrurile din perspectiva sportivilor participanţi. Modelul revelat a arătat că atleţii care câştigă bronzul sunt mai fericiţi decât cei care primesc argintul. Firesc de altfel, pentru că insatisfacţia şi sentimentul eşecului sunt mai pregnante atunci când ai ratat cu puţin prima poziţie. De pe locul trei, eşti pur şi simplu fericit că ai ajuns pe podium.