OUIJA: Origin of Evil

Absolut surprinzător acest film. Iniţiaţii spun că e vorba de o franciză, că prima parte, OUIJA, a apărut acum câţiva ani şi că Origin of Evil, este cu mult mai bun şi mai bine realizat decât predecesorul. Aţi auzit vreodată o glumă care începe banal, fără să anunţe hohote în cascadă, iar poanta finală să fie briliantă şi să te zguduie de râs? Aţi degustat vreodată un vin roşu care odată ajuns pe limbă să nu simţi decât nişte mici înţepături amare pentru ca mai apoi să se deschidă în arome de prune uscate, fân şi ciocolată, scorţişoară şi iarbă udă? Aţi mirosit vreodată un parfum care să nu-ţi spună absolut nimic în primele minute pentru ca mai apoi să te învăluie în note picante, orientale, puternice olfactiv? Mai are vreun rost să vă spun că la fel se întâmplă şi cu OUIJA nr. 2, sau v-aţi prins şi singuri? Nu am de gând să fac nici cel mai mic spoiler. 
Câteva idei, totuşi: 
– se anunţă o generaţie nouă de tinere actriţe la Hollywood. Nu vor avea gingăşia candidă a Dakotei Fanning („Ally McBeal”), nici privirea ingenuă a lui Haley Joel Osment („Inteligenţă artificială”). Sunt copiii crescuţi în plin avânt al erei digitale.
– filmele de groază nu mai sunt ce-au fost odată şi totuşi sunt aceleaşi. Ce ne sperie este tehnologia GoPro şi unghiurile de filmare. 
– cu toţii credem că hotarul dintre aici şi dincolo este subţire rău. Dar oare, o tăbliţă de joc gen Jumanji poate s-o spargă?
– cine n-a făcut şedinţe de spiritism cu cheia care se bălăngănea la DA şi NU este rugat să facă un pas în faţă. Aşa. Voi staţi acasă. Nu mergeţi la filmul ăsta pentru că nu-l meritaţi.
– dacă ai avea posibilitatea să comunici cu cineva dispărut dintre noi ştiind că există consecinţe pentru asta, ai mai face-o?
„Ouija, Origin of Evil” nu e un film plictisitor şi nu e necesar să-l fi văzut pe primul din serie ca să-l înţelegi. O să îndrăgeşti, în primă fază, aerul vintage şi decorul minunat cu care, mulţi dintre noi am crescut. În rest, primeşti reţeta aproape clasică de film thriller cu accente horror ce poate fi difuzat în cinematografe. Te va zgâlţâi pe alocuri, dar hei, eu acum vorbesc cu tine cel care ai văzut în adolescenţă „Coşmarul de pe Elm Street” pe casetă video, da? Tu eşti cinefilul suprem, uns cu toate alifiile, te bagă pe tine sub masă o fantomă, două, acolo? 
Interesant este că această nişă a filmelor de groază a stagnat în ultimii ani, niciun regizor nu a fost într-atât de inspirat încă să ne pună în faţă un film copleşitor. Slavă Domnului! 
Scepticii spun că realitatea bate pe alocuri filmul de groază şi că ar fi bani aruncaţi să transpui pe peliculă grozăviile lumii moderne. 
Până una alta, mă bucur că generaţia mea s-a jucat Nu te supăra, frate şi Piticot, adunaţi grămadă în jurul unei mese, pentru că astfel, putem să-i privim de sus, cu superioritate chiar, pe americanii ăştia tembeli şi jocurile lor ucigătoare…

OUIJA: Origin of Evil – în cinematografe din 28 octombrie.