Ovidiu Iuliu Moldovan, unul dintre cei mai iubiţi actori s-a născut pe 1 ianuarie 1942, în satul Vişinelu, comuna Sărmaşu şi s-a stins din viaţă pe 12 martie 2008, în urma unui stop cardio-respirator, el suferind de ciroză. Actorul a trăit mereu cu absența tatălui în suflet, după ce bărbatul și-a pierdut viața în război. Firește, actorul a jucat și în nenumărate piese de teatru. Din nefericire, a murit singur și, parcă uitat de toți cei care îi fuseseră odinioară aproape.
Ovidiu Iuliu Moldovan și-a pierdut tatăl în război
Copilăria actorului a fost marcată de lipsa tatălui care și-a pierdut viața în război. Bărbatul a fost luat prizonier și ucis de unul dintre oamenii lui Miklos Horthy, mâna dreaptă a lui Adolf Hitler. Pe atunci, Ovidiu Iuliu Moldovan era doar un copil și nu înțelegea de ce cel pe care îl striga <tata> nu s-a mai întors vreodată acasă. Deși mama sa a încercat să suplinească lipsa figurii paterne, actorul a tot întrebat-o pe cea care i-a dat viață ce s-a întâmplat cu tatăl său. Anii au trecut, dar până în ziua morții, Ovidiu Iuliu Moldovan nu a putut să afle de a fost omorât tatăl său.
Pentru a păstra vie memoria tatălui său, actorul a decis să fie cunoscut și ca „Iuliu”, acesta fiind prenumele părintelui său
În 1995, Ovidiu Iuliu Moldovan trece iar prin momente grele. Actorul și-a pierdut mama, singurul sprijin pe care îl avea. După moartea celei care i-a dat viață, Ovidiu Iuliu Moldovan a luat o decizie radicală. A hotărât să nu mai interpreteze roluri în filme, ci să se dedice exclusiv teatrului.
Actorul s-a născut în Mureș și și-a păstrat accentul. Fratele său, Mircea Moldovan, mărturisea după moartea sa, că adora spectacolele de teatru și poezia.
Actorul a apărut pentru ultima dată pe scenă pe 15 ianuarie 2008, alături de alte nume importante, precum Valeria Seciu și Ion Caramitru. Nu întâmplător apare pe această dată, întrucât Ovidiu Iuliu Moldovan era un mare fan al poeziilor lui Mihai Eminescu.
Actorii alături de care a împărțit scena de-a lungul carierei sale spuneau că Ovidiu Iuliu Moldovan și-a presimțit moartea, căci la doar două luni distanță de la ultima apariție publică, s-a stins din viață.
Iuliu Moldovan s-a mândrit mereu că este român
Într-un interviu acordat în anul 2004, acestuia părea să-i fie destul de greu să zică ce personaj i-a fost mai drag, din toate cele pe care le-a interpretat, de-a lungul timpului, în lunga sa carieră.
„Greu de spus. Personajele astea mi-au fost dragi din diferite motive. Pe unele le-am iubit pentru că ele au reprezentat personalităţi emblematice pentru istoria Transilvaniei. Și când spun asta, mă gândesc la Horea – pe care l-am întruchipat în filmul lui Mircea Mureșan. Dar și la Avram Iancu – cel din piesa lui Lucian Blaga”, răspundea, totuși, Ovidiu Iuliu Moldovan, intervievatorului său.
Dincolo de teatru și film, actorul era un avid pasionat de poezie și, împreună cu Ion Caramitru și Adrian Pintea, nu rata nicio ocazie de a-și expune talentul imens în fața publicului, acela de recitator desăvârșit, capabil să stârnească emoție și celor mai înghețate suflete omenești.
Întâlnirea cu Petre Țuțea
Pe când juca în „Caligula“, Moldovan l-a cunoscut pe filozoful Petre Ţuţea. Într-o seară de iarnă, fusese la spectacol cu scriitorul Marcel Petrişor într-o sală unde era la fel de frig ca afară; după aceea, s-au dus o parte dintre actori şi spectatori la restaurantul „Berlin“. Toate restaurantele se închideau după 23.00, iar odată ce i-au anunţat chelnerii că a sosit momentul să plece, au ieşit. Acolo, în ger, Ţuţea le-a ţinut patru ore un discurs lui Moldovan şi lui Marcel Petrişor despre filozofia lui Camus. Lui Moldovan nu i-a venit să creadă cât era de vioi, în ciuda bătrâneţii şi a bolii. S-au împrietenit.
Moldovan a scris istorie în lumea teatrului și a filmului
Actorul și-a făcut debutul pe scena Teatrului Național din Timișoara. În 1969, și-a făcut intrarea pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, fiind chemat de Radu Penciulescu să-l întruchipeze pe Oswald din „Regele Lear” de William Shakespeare. A rămas aici, convins de marele regizor şi de George Banu, până la sfârşitul carierei, făcând zeci de roluri memorabile.
A jucat de-a lungul vremii în 42 de filme, printre acestea, „Profetul, aurul şi ardelenii”, „Artista, dolarii şi ardelenii”, „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, „Castelul din Carpaţi”, „Misterele Bucureştilor”, „Horea”, „Secretul lui Nemesis” sau „Sosesc păsările călătoare”, dar şi în numeroase spectacole de teatru.
‘Destinul a făcut ca primul şi ultimul rol din Teatrul Naţional să le fi facut în regia lui Radu Penciulescu: in 1970, in “Regele Lear” şi în 2002, în “Celălalt Cioran”.
Pentru cariera sa, dar și pentru rolurile memorabile, Ovidiu Iuliu Moldovan a primit Premiul Uniter, în 2004
În ultima parte a vieții sale, Ovidiu Iuliu Moldovan era măcinat de suferință și își ducea existența dintr-o pensie infimă. Mare parte din bani îi cheltuia pe tratamente. În ziua de luni, 12 martie 2008, inima marelui actor a încetat să mai bată. Conform apropiaților, cea mai mare neîmplinire a sa a fost faptul că nu a avut urmași. A trăit, până la sfârșitul vieții, singuratic.