Peştera Bolii, una dintre puţinele peşteri din România ce poate fi vizitată de la un capăt la altul şi legendele legate de ea

Uneori am impresia că cei mai mulţi dintre noi mergem să vizităm aceleaşi şi aceleaşi lucruri, în condiţiile în care România este o ţară extraordinar de ofertantă pentru turişti. Printre obiectivele mai puţin cunoscute, dar care merită să fie pus pe lista cu locuri de vizitat, se află şi Peştera Bolii, una dintre puţinele din ţară ce poate fi parcursă de la un capăt la altul.

Peştera Bolii, un loc de vizitat

Aflată pe drumul ce leagă Valea Jiului de Ţara Haţegului, la 6 kilometri de Petroşani, Peştera Bolii şi-a primit numele nu de la vreo molimă care i-a lovit pe localnici, ci de la familia Bolia, ce este menţionată în zonă încă din anul 1404, într-un act de donaţie al regelui Sigismund. Documentul respectiv preciza că voievodul Bolia din Ţara Zarandului primea în acest fel pământuri şi păduri în regiune.

Este una dintre puţinele peşteri din România care poate fi străbătută de turişti de la un capăt la celălalt, galeria principală având dimensiuni generoase şi asta şi datorită pârâului Jupâneasa care o străbate până la ieşire, unde primeşte numele de Galbina.

Descoperirile făcute aici – de la mărgele şi vase de lut la unelte din piatră şi os – au scos la iveală faptul că peştera şi întreaga zonă, de altfel, au fost locuite încă din preistoric. Mult mai târziu a fost folosită ca adăpost pentru mărfurile aduse de negustorii ce veneau de la Marea Egee şi din Siria, iar în anii `60 a fost amendajată cu poduri de trecere peste pârâu, pentru a facilita accesul turiştilor.

Acestea au fost distruse de-a lungul anilor, iar reamenajarea a fost reluată abia de câţiva ani, după ce speologi locali ai Asociaţiei PetroAqua, o organizaţie de ecologie şi intervenţii în caz de inundaţii, au primit dreptul de administrare al peşterii. Speologii au montat pasarele noi care asigură vizitarea peşterii în condiţii depline de siguranţă şi au reuşit să reia organizarea de concerte în interior. Acestea erau ţinute frecvent în perioada interbelică, în sala mare a peşterii – denumită acum Sala de concert şi dans – datorită acusticii fantastice de aici şi găzduieşte şi în prezent o mulţime de evenimente culturale, dintre care mai diverse, de la muzică clasică şi rock la concerte ale fanfarei din Petroşani.

Deşi Peştera Bolii nu este la fel de ofertantă din punct de vedere al jocului vizual creat în mod firesc de stalactite şi stalagmite, care lipsesc cu desăvârşire din cauza lipsei curenţilor, grota este absolut spectaculoasă datorită pereţilor ei netezi şi culorilor diverse ce se regăsesc în aceştia. De asemenea, turiştii pot admira aici şi picturile rupestre paleolitice reproduse în 2007 după cele din peşterile Altamira din Spania şi Lascoux din Franţa, pentru filmarea documentarului Codul Zeilor.

Sala Liliecilor este şi ea una generoasă din punct de vedere al spaţiului şi adăposteşte 2 specii de lilieci extrem de rare. Dacă de multe ori aceştia stau agăţaţi de pereţi, există şi momente când fac spectacol şi zboară nestingheriţi printre turişti.

Citeşte şi: Cele mai vechi picturi rupestre din lume – LIFE.ro

Peştera Bolii şi legendele ei

Toate poveştile ţesute în jurul peşterii din apropiere de Petroşani pornesc de la pârâul care o străbate. Jupâneasa ar fi fost o domniţă ce deţinea în vremuri îndepărtate toate pământurile din zonă şi care avea o dorinţă arzătoare, aceea ca iubitul ei să se întoarcă cât mai rapid de la război. Cobora frecvent în peşteră, acolo unde pe pereţii ei apăruse în mod natural o icoană a Fecioarei Maria, şi o ruga pe aceasta să o aducă din nou alături de bărbatul pe care îl iubea. Impresionată, Fecioara Maria a transformat-o pe Jupâneasă într-un pârâu ce curge cu putere şi sapă, în căutarea iubitului, în piatra muntelui şi pereţii peşterii.

Legenda Jupânesei a dat naştere alteia, conform căreia fetele nemăritate veneau aici ca să îşi găsească ursitul. Localnicii vorbesc şi despre comori ascunse prin peşteră de către negustorii şi cei care s-au mai adăpostit aici de-a lungul vremurilor, dar şi despre spirite care bântuie încă prin culoarele acesteia.

Citeşte şi: Unde plecăm în vacanţă în România: 10 destinaţii mai puţin promovate – LIFE.ro