Pierce Brown (scriitor): Eşecul nu este o stare permanentă decât dacă îl accepţi ca atare

La sfârşitul lunii aprilie, scriitorul american Pierce Brown (autorul romanelor ”Furia Roşie”, ”Furia Aurie”, ”Furia Dimineţii”) a fost în România, la invitaţia editorului său român, Editura Paladin (parte a Grupului Editorial ART). Nu ştiam mare lucru despre acest scriitor care, înainte de a deveni celebru, şi-a luat diploma în ştiinţe politice şi economie, a fost şoferul personal al senatoruluiu Dino Rossi, a lucrat la un startup on-line. Însă mi-am dorit să-l intervievez imediat ce am citit biografia lui spectaculoasă din care aflii că scrie cu înverşunare încă de la vârsta de 18 ani, că i-au fost refuzate cărţile de 120 de ori, că după mai multe refuzuri, celebra editură Random House i-a cumpărat ”Furia Roşie”, devenită ulterior bestseller internaţional, că Universal Pictures a cumpărat drepturile de ecranizare a cărţii în urma unei licitaţii care a trecut de un milion de dolari. Nu am avut şansa să-l întâlnesc personal, dar am avut bucuria de a accepta să-mi răspundă la câteva întrebări pe email. A ieşit un interviu relaxant, în care ”unul dintre cei mai carismatici tineri scriitori de literatură science-fiction”, cum a mai fost numit Pierce Brown, a vorbit despre provocările unui scriitor, despre ierarhii sociale şi despre forţa literaturii.

Cum e să devii celebru la 26 de ani?

Este, de departe, mult mai satisfăcător ca romanul meu să fie citit şi iubit decât să mi se acorde atenţie mie personal. ”Red Rising” este o proiecţie a atâtor lucruri de care mă bucur. Am putut vorbi despre asta ore în şir, în timp ce despre mine am putut vorbi poate doar un minut, înainte de a mă plictisi îngrozitor.

Ce anume te-a determinat să nu renunţi având în vedere cele 120 de refuzuri din partea editurilor?

Dar am făcut-o. Am renunţat când am scris ”Red Rising” şi nimeni nu a vrut-o. A fost cea de-a şaptea mea carte şi am ajuns să realizez că poate nu pot spune deocamdată suficient de mult prin scris. Trebuia să mă concentrez asupra afacerilor. Pe o slujbă adevărată. Dar apoi un agent mi-a dat o şansă. După aceea, mulţi editori au respins ”Red Rising”. Apoi am găsit pe cineva care a crezut în mine, şi uneori asta e tot ce îţi trebuie. Acum, la opt ani după ce am scris prima carte, am ajuns la conştiinţa că refuzul poate însemna două lucruri: „nu” sau „nu încă”. Care dintre acestea este valabilă, depinde în totalitate de etica muncii tale.

Ai scris dintotdeauna SF sau ai încercat şi alte genuri?

Da, am scris fantasy, thriller şi ficţiune istorică.

În ”Furia Roşie”, oamenii viitorului sunt împăriţi în clase reprezentate de câte o culoare. Crezi că ar putea arăta la fel şi viitorul nostru?

Poate că nu atât de formal, dar există standardul existenţei umane de când ne aflăm pe această planetă. Sclavii au existat în aproape fiecare cultură. Ierarhiile au existat în fiecare cultură şi continuă să existe şi în zile noastre. Noi nu ne împărţim pe culori, ca în ”Red Rising”. Ne împărţim pe rasă, religie, bogăţie, naţionalitate, situaţie socială.

Cât de mult te documentezi pentru o carte?

Mă documentez, pe cât se poate, în  fiecare zi câte puţin.

Universal Pictures a cumpărat drepturile de ecranizare pentru ”Furia Roşie” în urma unei licitaţii. Cum s-a desfăşurat această licitaţie şi câţi licitatori au fost implicaţi?

Au fost mai multe studiouri interesate. Ofertanţii finali au fost Sony şi Universal. Am decis să merg cu Universal, dar după doi ani de dezvoltare lentă, drepturile mi-au revenit mie. Acum, acest proiect este în curs de dezvoltare pentru televiziune.

Ştiu că eşti Vărsător. Crezi în puterea zodiilor?

Nu, eu cred în puterea liberuliui arbitru.

În ce parte a zilei scrii cel mai bine?

Depinde. Timp de ani de zile am scris doar dimineaţa. Acum scriu pe parcursul întregii zile…, scriu a cincea carte a seriei într-un ritm foarte rapid.

Ce tabieturi ai când vine vorba de scris?

Prea multe, mi-e teamă să le împărtăşesc.

Un scriitor clasic pe care-l adori? Dar unul contemporan?

Îl ador pe Alexandre Dumas. Nimeni nu a scris poveşti de aventură ca el. În ceea ce-i priveşte pe moderni, îl apreciez pe Cormac McCarthy. Nici un suflet viu sau mort nu scrie într-un fel atât de biblic.

Care crezi ca e cel mai mare rol al literaturii?

Să ne ajute să înţelegem fiinţele umane. Dacă nu este acesta rolul principal, atunci de ce există fiinţe umane în fiecare carte? Şi dacă cumva crezi că nu sunt fiinţe umane în fiecare carte, atunci te-aş ruga să te uiţi la personajele din cărţi – fie că sunt câini, alieni, furnici – şi vei vedea dacă nu au fost cumva antropomorfizaţi!

Pot salva cărtile lumea?

Nu. Dar oamenii ar putea dacă ar citit mai mult.

Ce sfat i-ai da unui scriitor care nu a fost încă publicat?

Eşecul nu este o stare permanentă decât dacă îl accepţi ca atare. Scrieţi, scrieţi, scrieţi până când reuşiţi! (#Headsome Communication)