Poveste de dragoste printre bombe: Teodor și Anastasia, un român și o ucraineancă s-au logodit în prima zi de război. Doar granița, teama, războiul și refugiații au fost martori

Teodor Chirileanu este un IT-ist român care s-a îndrăgostit în decembrie 2021 de Anastasia Lungu, o tânără din Ucraina care studiază pianul la Conservator. Ei trăiesc o poveste frumoasă de dragoste și vorbesc o singură limbă: iubirea. Probabil așa ar suna preambului unui început de relație, condiționat de acel „va urma…“, însă povestea de astăzi este dincolo de granițe, dincolo de pandemie, dincolo de război, dincolo de mitul relațiilor perfecte care durează ani până la căsătorie. În doar trei luni de zile, tinerii care s-au cunoscut la un concert de colinde și-au dat seama că sunt sorțiți unul altuia, iar în ziua în care vama de la Ucraina era luată cu asalt, ei au făcut drumul pe contrasens. Cozi de mașini veneau spre România, o țară membră NATO care nu era atacată de invazia rușilor, și o singură mașină mergea spre Cernăuți, cea în care era Teodor care mergea să ceară mâna viitoarei soții de la părinții acesteia. Nu așa își propusese tânărul…

Teodor și-a cunoscut socrii în prima zi de război, într-o zi de Dragobete în care nu se auzeau declarații de dragoste, ci bombardamente

Planul lor era să meargă în Ucraina cu un microbuz închiriat, alături de mai mulţi prieteni pe data de 25 februarie și să stea acolo cel puțin 3 zile pentru a cunoaște familia lărgită. Planurile frumoase aveau însă să fie umbrite chiar în dimineaţa zilei plecării de la Iaşi spre Ucraina pentru că războiul a început de Dragobete. „Dragostea noastră e mai puternică decât spaima”, și-a spus Teodor, care s-a mobilizat rapid și a schimbat planul. Cei doi s-au urcat imediat în maşină şi s-au îndreptat spre Vama Siret. De cealaltă parte a graniţei îi aşteptau părinţii Anastasiei, cu documentele necesare pentru oficierea căsătoriei. După ce au trecut graniţa, au mers pe jos trei kilometri, de-a lungul maşinilor care aşteptau să intre în România. Teodor și-a cunoscut socrii în prima zi de război, într-o zi de Dragobete în care nu se auzeau declarații de dragoste, ci bombardamente. Au făcut primele poze împreună, au schimbat câteva cuvinte cu ajutorul unui translator şi s-au separat: copiii spre România, o ţară protejată de NATO; iar părinţii – spre Cernăuţi, într-o ţară aflată în plin război.

Logodnicii s-au întors apoi, pe jos, 3 kilometri până la mașină. Între timp, şirul de ucraineni care aşteptau să treacă vama pe jos se transformase într-o coadă imensă de oameni pe al căror chip citeai teama. Nu se declarau învinși sau poate nu voiau să admită că trăiesc viața unui refugiat. Refugiat…un cuvânt cu atâtea conotații. În vreme ce noi privim ucrainienii ca pe niște refugiați, Teodor a luptat spre a-și refugia iubirea Anastasiei în liniștea lui, iar acum ne invită la nuntă pe toți. Pe 15 mai.

Cine este Teodor și cine este Anastasia?

Teodor este un tânăr român informatician format la Viena și Paris, îndrăgostit de Anastasia, o tânără ucraineană blonda și extraordinar de frumoasă, ce studiază pianul în Iași de 5 ani și predă acest instrument copiilor (pe care îi iubește foarte mult).

Cum v-ați cunoscut?

Ne-am cunoscut cu ocazia unui concert de colinde, în decembrie anul trecut, unde ea era pianista iar eu corist.

Credeți în coincidențe?

Coincidența sau norocul reprezintă momentul în care pregătirea se întâlnește cu oportunitatea. Amândoi am fost pregătiți, a sosit momentul oportun și nu am mai așteptat. Dar da, pe măsură ce ne cunoaștem, descoperim tot mai multe coincidențe.

Teodor Chirileanu: „Dintre numeroasele valori comune pe care le avem menționez altruismul, inteligența muzicală, religia și dorința de a ne lăsa modelați”

Valorile ne țin parcă mai legați, spun studiile. Voi ce valori comune aveți?

Într-adevăr, subscriu acestui principiu la care aderăm noi doi. Pot spune că valorile comune ne-au închegat relația și ne-au condus spre drumul căsătoriei într-un timp relativ scurt de cunoaștere. Dintre numeroasele valori comune pe care le avem menționez altruismul, inteligența muzicală, religia și dorința de a ne lăsa modelați.

Teodor, cum ai știut că Anastasia este „The one”?

Otilia, cred că cu toții avem o listă (sper rezonabilă) de trăsături pe care dorim ca partenerul „ideal” să le aibă. La mine nu numai că Anastasia corespunde din toate punctele de vedere, dar și depășește dorințele mele puse pe hârtie. În plus, este un sentiment aparte să știi că ambii parteneri sunt disponibili emoțional și dispuși să investească într-un viitor comun.

Teodor, ți-ai ales 24 februarie, Dragobetele românesc să faci un pas mare în relația voastră de iubire. Cum ți-ai propus tu să îi ceri mâna Anastasiei de la părinți?

Cererea mâinii viitoarei soții de la părinți este un obicei încă păstrat în zona Ucrainei și am decis să îl respect cu orice preț. Mi-am propus cu ceva timp înainte detaliile exacte, dar în ultimul moment am decis să grăbim lucrurile astfel încât situația să nu se înrăutățească (în prima zi când am fost noi nu era coadă așa mare la intrarea în România pe jos).

Teodor Chirileanu: „M-am temut pentru siguranța viitoarei mele soții și a părinților ei, dar am decis să aleg iubirea mai presus de orice, să îmi păstrez calmul și să tratez situația cu răbdare”

Ce a însemnat să simțiți războiul, dar să vă trăiți iubirea?

Războiul l-am simțit de la primele vești că rachetele au zguduit orașele importante din Ucraina, unul nu foarte departe de Cernăuți. M-am temut pentru siguranța viitoarei mele soții și a părinților ei, dar am decis să aleg iubirea mai presus de orice, să îmi păstrez calmul și să tratez situația cu răbdare. Cea mai bună dragoste se face pe timp de război.

Ce emoții v-a încercat în acele zile?

Groază, deznădejde, singurătate, neputință… Pe alocuri brăzdate de zâmbete forțate și îmbrățișări lungi ca să mai detensioneze atmosfera. Cel mai trist a fost că fratele Anastasiei se afla în Kiev la momentul bombardamentului și cu greu s-a alăturat părinților în Cernăuți.

Teodor, cum a fost drumul către inima Anastasiei, în vreme de război.

Fiind ambii firi artistice, sensibile, pot spune că am pășit cu grijă și atenție pe drumul îngust către inima Anastasiei, mângâindu-i cu tandrețe corzile sufletului său îndurerat. Războiul aduce suferință participanților (direcți sau indirecți), ca atare mereu i-am fost alături cu vorbe dulci de încurajare și cu flori care de care mai frumoase ca să îi distrag atenția de la dezastrul din țara natală.

Teodor Chirileanu: „Îmi făceam tot felul de scenarii la ce voi vedea acolo, oameni triști, săraci, strigând după ajutor într-o limbă pe care nu o cunosc…”

Din direcţia opusă, coada de maşini se întindea deja pe kilometri. Cum te-ai simțit să confrunți necunoscutul?

Da, vreo 3 km când am ajuns noi, vreo 6 când ne-am întors

Nu pot spune că nu cunoșteam drumul fiindcă l-am mai făcut de câteva ori în anii trecuți. Însă într-adevăr, să te duci „printre bombe” nu era tocmai confortabil.

Te-ai oprit să bei o cafea… ce ți-a trecut prin minte?

Îmi făceam tot felul de scenarii la ce voi vedea acolo, oameni triști, săraci, strigând după ajutor într-o limbă pe care nu o cunosc… Dar totodată îmi spuneam că fac ceea ce am de făcut și mă întorc înapoi „în NATO”. Pe sensul de intrare în Ucraina eram doar noi, când am ajuns în Vama Siret.

Teodor Chirileanu: „Am făcut schimb de cadouri, ne-am îmbrățișat, urat de bine și fiecare de unde a plecat. Noi într-o țară protejată de NATO, ei nu”

Și cu toate acestea, nu te-ai gândit să renunți, deși radioul difuza ştiri despre război iar reţelele sociale de asemenea. Ce te mâna să continui?

Într-adevăr, la radio se difuzau numai vești despre război, așa că Anastasia a pus niste Coldplay și am început să cântăm împreună 🙂 și da, a fost foarte straniu să fii singur împotriva „curentului”, dar îmi aminteam clipă de clipă că vreau să-mi petrec restul vieții alături de Anastasia și că acest pas este necesar în îndeplinirea visului nostru.

Cum a fost întâlnirea cu socrii?

Una extrem de caldă și detensionată, aș putea spune. Ei au adus o vecină care știa engleza și astfel ne-am putut înțelege mai bine. Deși scurte, discuțiile au fost productive și cu toții am plecat cu bucurie în suflet. Am făcut schimb de cadouri, ne-am îmbrățișat, urat de bine și fiecare de unde a plecat. Noi într-o țară protejată de NATO, ei nu.

Ei au rămas în Ucraina?

Deși și-au dorit să vină în România, datorită „mobilizării” din Ucraina, socrul nu a putut trece granița, astfel încât s-a decis că este mai bine să rămână la Cernăuți, încă departe de război.

Cum sunt ei acum?

Destul de bine, încearcă să-și trăiască viața normal, dar este greu fiindcă bazarul este închis și aseară s-au auzit și la ei alarmele pentru prima oară.

Ce ai citit pe chipul oamenilor pe care i-ai întâlnit la coada de intrare în România?

Grabă, nesiguranță, neliniște, tristețe, apăsare și deznădejde. Numai copiii erau relativ fericiți, neînțelegând amploarea conflictului.

Teodor Chirileanu: „Urmează o viață plină de aventură și de bucurie, mulți copii și veselie, și nu în ultimul rând o bătrânețe fericită :)”

Teodor, cum se simte războiul?

De când m-am întors urmăresc în fiecare zi situația războiului pe liveuamap.com, iar Anastasia ultimele noutăți din Cernăuți. După harta arătată de Lukașenko, Moldova ar fi următoarea pe listă, ceea ce ne înspăimântă puțin, însă rămânem fermi în decizia de a rămâne împreună indiferent de orice.

Ce urmează pentru Teodor și Anastasia?

Urmează (zicem noi) o viață plină de aventură și de bucurie, mulți copii și veselie, și nu în ultimul rând o bătrânețe fericită 🙂

Mai concret chiar acum suntem în drum spre București pentru a recupera o hârtie de la ambasada Ucrainei în vederea cununiei civile. Vă așteptăm pe 15 mai la foișorul din Gradina Palas!