Povestea de dragoste născută dintr-un „la mulți ani”: cum au ajuns Andrei și Ana Ikim, cei mai de succes profesori de dans pentru Valsul Mirilor

Andrei și Ana Ikim (de fapt Ichim în buletin) reprezintă un power couple al dansului cu milioane de followers pe social media. 

Andrei si Ana Ikim sunt antreprenori reprezentativi pentru Gen Z. Pasiunea pentru dans și organizarea de evenimente, plus carisma lor și lejeritatea cu care se exprimă în fața camerelor au dat naștere unui brand de succes. Au un studio de dans, cursuri online de organizare de nunți și cursuri de social media. 

Locuiesc în Iași. S-au cunoscut – cum altfel?! – online! Ea i-a scris „la mulți ani” de Sf. Andrei și a doua zi, de Ziua Națonală, i-a scris și el „la mulți ani”, ca să continue conversația. El are 28 de ani, iar ea are 27. Lucrează împreună din 2018 și au ajutat mii de cupluri să danseze cool și instagramabil la nunțile lor, fiind cei mai de succes profesori de dans pentru Valsul Mirilor.

O poveste frumoasă, dar mai ales melodioasă!

Andrei, Ana, ce vârstă aveți? Păreți foarte tineri…

Andrei: Serios? De obicei ni se spune că părem mai în vârstă 😊. Eu am 28 de ani.

Ana: iar eu împlinesc în curând 27 de ani 😊

De când dansați?

Andrei: Eu am început să dansez la vârsta de 9 ani și pot spune că activez în domeniu de vreo 20 de ani, dar m-am retras din cariera competițională de vreo 9 ani. De atunci nu am mai practicat dansul competițional.

Ana: Eu am făcut dans când eram mică la un nivel destul de modest pentru că mereu l-am considerat un hobby. Mai apoi, după ce l-am cunoscut pe Andrei, am început să dansăm împreună mai ales pentru zona de social media, pentru a promova dansul mirilor și restul cursurilor pe care le avem.

Cum au ajuns Andrei și Ana Ikim, cei mai de succes profesori de dans pentru Valsul Mirilor

Andrei, ce înseamnă că te-ai apucat de dans la 9 ani? Te-au trimis părinții sau a fost dorința ta?

Andrei: La început, sincer, îmi doream să joc fotbal. Țin minte că eram la liceu și făceam dans pe holurile școlii, aveam un profesor care după ore ne învăța să dansăm. Nu pot să spun că-mi plăcea să dansez, dar pentru că se duceau mulți colegi, poate mai era și câte o fată cu care voiam să dansez, am zis că merită să încerc acest hobby, dar doar din cauza anturajului. În vara dintre clasa a IX-a și a X-a, pentru că nu mai aveam cursuri la școală, profesorul ne-a zis că cine vrea să încerce dansul mai serios, poate veni la un club sportiv. Eu am zis că mai degrabă aș vrea să joc fotbal în vara aceea, decât să merg să dansez. Dar având în vedere că părinții m-au încurajat, am zis să încerc. După vara aceea, lucrurile au devenit mai serioase, învățam figuri mai dificile, mai participam la câte un spectacol, aveam șansa să mergem în competiții, toate acestea m-au motivat și mi-au deschis apetitul de a face asta în continuare. Dar nu pot să zic că a fost pasiunea mea dansul și că dansam zi și noapte când eram mic.

Iar tu Ana?

Ana: Chiar mi-a plăcut dansul, dansam foarte mult când eram acasă, mi-am exprimat foarte mult dorința de a merge la cursuri. În general, fetele își exprimă mai mult dorința de a merge la dans și pentru că eram în mediul acela al școlii, unde toată lumea avea un hobby pe lângă, am zis că e momentul să-mi dezvolt și eu unul, mai ales într-o zonă care mi-a plăcut întotdeauna. Eu nu am fost neapărat la foarte multe competiții, însă am amintiri clare încă de la prima mea lecție de dans.

Andrei, dar tu până unde ai ajuns cu competițiile?

Andrei: Prima dată am început, ca orice copil, la competițiile locale, am fost legitimat de Federația Națională de Dans Sportiv, pe la 10 ani, când am avut prima mea competiție oficială. La 15 ani am ajuns în lotul național al României și m-am calificat într-o finală de campionat național – atunci era cel mai râvnit lucru pentru orice copil/sportiv – și de atunci m-am calificat la următoarele două categorii de vârstă și m-am menținut în primele șase perechi din România. La 20 de ani, pentru că m-am despărțit de partenera mea de dans, cu care făceam pereche de foarte mulți timp și nu mi-am mai găsit alta, am urmat calea antrenoratului. Să fiu antrenor chiar a fost o pasiune pentru mine.

Încerc să-mi imaginez cum le-aș fi spus eu părinților mei. Mama mi-ar fi zis: ia du-te tu la ASE sau Politehnică, lasă dansul ca un hobby… Ai tăi nu au zis nimic?

Andrei: Au zis asta, dar nu neapărat așa pentru că deja aveam multe performanțe care îmi consolidau imaginea în fața lor. Totuși, pentru că am fost pasionat de psihologie, am făcut și facultatea și masteratul în domeniul acesta. Sunt două arii oarecum conexe pentru că un antrenor are nevoie de psihologie ca să poată avea o înțelegere mai în profunzime.

Iar tu Ana? Care trebuia să fie cariera ta?

Ana: Eu am făcut PR și comunicare la facultate și de când am început business-ul împreună cu Andrei, eu m-am ocupat de promovare și social media, el fiind omul din fața camerei. Mai apoi, pentru că foarte multe lucruri implicau perechea în dans, nu doar un profesor, am început și eu să apar în fața camerei. Dar chemarea asta pentru comunicare și publicitate s-a concretizat în afacerea pe care noi o avem în momentul de față și restul lucrurilor din viața mea.

Știu o poveste legată de începutul relației voastre. Cum v-ați cunoscut voi? Andrei era deja o persoană cunoscută în Iași?

Ana: Nu. Era un băiat normal 😊 Prima dată l-am văzut într-un cu totul alt context. El avea o colaborare pentru o reclamă și eu l-am văzut în Iași, la o cafenea. Eu beam o cafea împreună cu o prietenă de-a mea, el lucra. Ideea este că timp de un an nu am mai interacționat cu el. Atunci nici nu am vorbit.

Andrei: Pentru că filmam, eram și eu mai aranjat și probabil de aceea m-a remarcat 😊

Ana: Ulterior mi-am dat seama că suntem prieteni pe Facebook, dar nu am interacționat în niciun fel până de ziua lui, când instinctul m-a îndemnat să-i scriu „la mulți ani”. Eu sunt genul de fată mai old school, nu fac niciodată primul pas. Iată că așa a fost atunci, după care a preluat el frâiele și eu nu a mai trebuit să fac nimic, pentru că a doua zi, de 1 decembrie, mi-a scris și el  „la mulți ani”.

Acum câți ani se întâmpla asta?

Ana: Acum aproximativ 8 ani.

Cât i-a luat până te-a cerut de nevastă?

Ana: Noi suntem căsătoriți de doi ani și m-a cerut acum cinci ani 😊

I-a luat ceva…

Ana: Da. Păi când l-am cunoscut, eu aveam 19 ani, puțin cam mică pentru căsătorie.

Aș vrea să-mi descrieți puțin business-ul vostru. Ce faceți? Pentru ce vine lumea la voi?

Andrei: Când am început să antrenez, am antrenat tot dans de performanță, nu lucram cu începătorii. După ce am deschis sala de dans, am făcut-o cu aceeași dorință, să antrenez copii care să meargă la competiții organizate de Federație, să intre în lotul național și toate celelalte lucruri. Am făcut asta timp de vreun an și jumătate, după care am început să avem cereri de la adulți care ar fi vrut să știe să danseze dansul mirilor sau câțiva pași de populară. Am acceptat provocarea și mi-a plăcut destul de mult pentru că, deși aveam cunoștințe vaste din domeniul dansului, a fost un challange pentru mine să reușesc ca din ceva complicat să duc în niște pași și termeni simpli. Făcând acest lucru cu succes, când am decis să deschidem sala noastră de dans, am spus că vom face un loc în care oricine își dorește să danseze, să o poată face, indiferent dacă vorbim de copii începători, adulți sau seniori.

Cu cine ați lucrat până acum? V-au trecut pragul și vedete?

Ana: Am lucrat dansul mirilor cu diverși sportivi din Iași. Avem cam 500 de perechi pe an care vin la noi să învețe dansul mirilor și putem spune că încercăm să le tratăm pe toate la fel, indiferent de nivelul de popularitate. Am lucrat și cu influencers, am apărut în filmul lui Mircea Bravo, am mai lucrat cu Mihai Trăistariu, cu Mihai Bănuță, să le arătăm oamenilor că oricine poate să danseze.

Sala noastră de dans a fost mai degrabă un fel de pârghie care ne-a ajutat să ieșim din Iași și să ajungem la cât mai mulți oameni din România. Am făcut asta deschizând platforma dansul mirilor online, unde se regăsesc mai multe cursuri pe mai multe stiluri.

Poți să înveți să dansezi de pe o platformă online?

Andrei: Platforma pentru dansul mirilor făcută de noi, cu siguranță te ajută să înveți tot dansul mirilor de la cap la coadă. Noi avem deja coregrafii înregistrate, cam 200, adică o librărie destul de mare din care poți alege. Mirii știu tot timpul pe ce melodie vor să danseze și dacă își doresc să lucreze cu noi, vor primi coregrafia cap coadă, dar și fiecare pas din coregrafie explicat. Astfel, în acest proces, ei pot exersa în sufrageria lor, fără să fie nevoiți să se deplaseze. Mai mult decât atât, în industria nunților, dansul mirilor e un produs destul de scump, iar platforma oferă cursul la prețul unei ședințe fizice și rezultatele sunt aproape identice. Asta deoarece, lucrând acasă, repetă mult mai mult decât ar face-o la sală.

Și nu e mai ineficient din punct de vedere business pentru voi?

Ana: Nu, având în vedere că putem lucra cu mai multe perechi din țară și asta ne-am dorit. Într-o sală avem un număr limitat de perechi cu care putem lucra, însă, în spațiul virtual putem lucra cu o infinitate de perechi.

Andrei: La început ne-am pus și noi problema asta, mai ales că prețul pentru o coregrafie era destul de mic și chiar am avut multe persoane din Iași care au luat cursul online, însă am luat această decizie îndrăzneață pentru că ne-am dat seama că ne dorim să ajutăm toți oamenii din România să facă dansuri faine.

Citește și: S-au cunoscut cântând, s-au îndrăgostit și își trăiesc viața pe scenă. Povestea Prestige Orchestra, un one band show născut din pasiune

Apropo de asta, stăteam și mă gândeam și am realizat că tu ești o norocoasă Ana că ai cu cine dansa la nunți, pentru că bărbații români nu prea dansează…

Ana: Ai fi surprinsă să afli că mie îmi place mult mai mult să dansez la nunți decât îi place lui Andrei, mai ales că asta și facem tot timpul. Mie mi-a plăcut tot timpul să dansez la nunți și chiar sunt fană să dansez cu tații, unchii, cu toată lumea. Dar da, poți spune că sunt o norocoasă că mai am cu cine dansa sârba și hora.

Cât de important e pentru un băiat să știe să danseze?

Ana: Cu siguranță acum a devenit o nevoie mai mare decât în alți ani pentru că, dacă mergem la o petrecere să nu stăm o seară întreagă lipiți cu fundul de scaun, în plus, fetele se uită cu alți ochi la un băiat care știe să danseze. Am avut foarte mulți băieți care, în primă fază, au venit singuri să învețe să danseze și peste câțiva ani i-am regăsit cu viitoarea soție la cursurile de dansul mirilor.

Andrei: Chiar am avut o pereche care s-au cunoscut la cursurile de dans și apoi s-au căsătorit.

Până când vă vedeți făcând asta? Ce faceți voi e un sport, că așa îi spune și numele: dans sportiv. Sportivii se retrag la un moment dat…

Andrei: eu m-am retras din cariera sportivă, dar mă văd făcând asta atâta timp cât îmi place și o să antrenez și o să clădesc în această direcție ca toată lumea să se bucure de această artă, pe lângă sport.

Ana: Din punctul meu de vedere, mă bucur foarte mult că am popularizat dansul mirilor și evoluția lui, ca în orice domeniu, ne face să ne dorim în continuare să facem parte din acest domeniu. Eu aș face asta până la 80 de ani dacă s-ar putea și dacă voi avea cu cine să dansez, e perfect.

Ai spus că e scump dansul mirilor. Ce înseamnă asta? Dă-mi un ordin de mărime…

Andrei: dansul, în general, este un hobby destul de scump. În România, un pachet mediu este între 700 și 2-3000 de lei. Dansul mirilor online ajunge la noi cam la 300 de lei.

Adică să dai 3000 de lei pentru 2 minute și jumătate cât dansezi la nuntă?

Andrei: Depinde de profesor, de câte ore iei și de nivelul coregrafiei pe care ți-l dorești. Dacă tu ești începător, nu ai dansat deloc, dar viitoarea soție, de exemplu, visează la fel și fel de prize, aia nu o poți învăța în patru ore. Este foarte greu, ai nevoie de mult antrenament.

Ana: În plus, dacă e să vorbim de prețul maxim, menționat de Andrei mai devreme, trebuie să știi că veți fi doar voi și profesorul, iar abilitățile pe care le dobândești la curs, rămân cu tine toată viața, mișcările respective le mai poți adapta.