fbpx

Căutare

Share this article

Marcel Limbășan este un tânăr născut și crescut în București. A terminat Psihologie, a avut câteva job-uri, dar simțea că îi lipsește ceva. Și-a dat seama într-un târziu că depresia lui era cauzată de lipsa de sens din viață, de faptul că nu-și găsea locul într-un oraș care nu rezona cu valorile sale. Și atunci s-a mutat la sat. Într-o poieniță cu mesteceni. 

Doamna Viorica i-a vândut casa pentru 4.000 de lei. Și Marcel Limbășan s-a pus pe treabă – „Am venit cu puțini bani în acest sat, dar cu o personalitate plăcută și o inimă deschisă. M-am integrat ușor în sat, oamenii au fost primitori și m-au simpatizat”.

Nu se dă deloc înlături de la muncă. Iar visul său este să-și găsească un loc lângă mare unde să se ducă să stea când nu este în Apuseni. Așa că iarna pleacă în Spania, Italia, Portugalia sau Grecia prin platforma workaway.org – își găsește gazde care oferă casă și masă în schimbul unui ajutor la treburile zilnice. 

Dar cum arată viața unui om mutat la sat? Cine este Marcel Limbășan și de ce își spune Meșterul Cârpeală?

Cine este Marcel Limbășan?

Un om împăcat cu viața. Mă consider un discipol al naturii, un curios, un explorator al lumii în exterior și al meu în interior. Un încăpățânat care nu acceptă „nu se poate” ca variantă de răspuns până nu i-o demonstrează viața, un căutător al adevărului și al sensului în lucrurile simple. Pe măsură ce înțeleg tot mai mult și îmi schimb percepția despre valori și viață, mă schimb și eu. Pot spune că mă reinventez și mă transform constant. Dincolo de aceste aspecte, am 35 de ani sunt sănătos și cu toate țiglele pe casă (râde).  

De ce își spune Marcel Limbășan Meșterul Cârpeală

Îți spui Meșterul Cârpeală, de ce? 

Mă face să zâmbesc întrebarea. Îmi zic meșterul Cârpeală pentru că mă descurc cu ce am acolo unde sunt și o fac cu măiestrie. Și pentru că mă simt mai mulțumit atunci când refolosesc materiale sau reinventez utilizări pentru ele.

Meșterul Cârpeală
Povestea tânărului care s-a mutat la sat pentru că nu-și găsea locul în București

Unde stai, povestește-ne puțin despre căsuța pe care ți-ai construit-o singur…

Locuiesc într-o poieniță înconjurată de mesteceni. O iubesc! Am acolo o căsuță simplă din lemn de fag, veche cine știe de când și un izvor de apă. Este într-un sat răsfirat de deal/munte în Apuseni. Deși sunt în sat, sunt într-o zonă mai retrasă, mai sălbatică și mai liniștită. Îmi pasc căprioarele în curte și e plin de păsărele. Nu fac rău animalelor, îmi plac și le respect. Poate pe undeva simt și ele asta și îmi umplu curtea. O plimbărică de un sfert de ceas mă aduce în fața magazinului unde e și stația de autobuz.

De ce a ales Marcel Limbășan să se mute la sat

Ce te-a făcut să iei decizia să te retragi la țară? 

Sufletul meu curios și liber se simțea prizonier în București. Mi-am dat seama destul de târziu că depresia mea era de fapt cauzată de lipsa de sens și autenticitate din viața mea. Eram de fapt frustrat că nu mă puteam exprima și nu puteam experimenta lucrurile dragi inimii mele. Asta pe de-o parte, pe de altă parte, valorile societății de consum nu rezonează spre deloc cu ale mele și nici moralitatea scăzută și moravurile orașelor mari. Poluarea mă invada din toate direcțiile. N-am știut încotro s-o apuc, natura mi s-a părut varianta firească. 

Spui că ai reușit cu doar 5.000 de euro să îți găsești locul pe care să îl numește acasă. Cât de greu a fost să îți construiești casă?

De fapt 2.500 de euro și multă muncă din partea mea. Faptul că am reușit să fac totul atât de ieftin ține de șansa mea. Am venit cu puțini bani în acest sat, dar cu o personalitate plăcută și o inimă deschisă. M-am integrat ușor în sat, oamenii au fost primitori și m-au simpatizat. 

Doamna Viorica, cea care mi-a dat căsuța e o scumpă plină de vioiciune. A vrut efectiv să-mi facă un bine și mi-a dat căsuța și terenul cu 4.000 de lei. Era nelocuită de mult, iar terenul sălbaticit complet. Am demontat, înlocuit și remontat tot ce a fost nevoie că să aduc casa la un nivel locuibil, sigură și trainică. Îmi place să meșteresc. A fost destul de provocator și greu, dar să lucrez acolo în sânul naturii în cântec de păsărele a fost o desfătare. 

Aveai experiență în contrucții… cum ai știut să faci toate lucrurile acestea singur 🙂

Sunt plecat de 8 ani din București, timp în care am ajutat la foarte multe construcții de case din lemn, ecologice sau clasice. Am avut contact cu diferite tehnici de construcție. Am luat parte la construcții de casă din baloți, de paie, case tencuite cu argilă, casă construită din saci umpluți cu pământ și tencuită cu lut. Am construit iurtă, tipi, acoperiș cu susținere reciprocă, acoperiș verde, casă de piatră și câte oi mai fi construit și nu mai știu. Multe le-am făcut voluntar ca să ajut și să învăț.

Ce le-ai recomanda celor care se gândesc să se retragă la sat și să-și construiască singuri casă?

Le-aș recomanda călduros să ceară sfatul cuiva cu experiență, să le explice bine ce au de făcut și cum. Nu e greu să faci dacă știi ce și cum ai de făcut. Dar construcția unei case implică foarte multe aspecte. Trebuie ținut cont de sol, umiditate, condiții meteo, seismice, orientare față de soare, materiale, scurgeri, stații de epurare sau fose septice, drenaje, electrică, izolații, condens și câte altele la care nu mă gândesc acum. Îi încurajez să facă singuri dacă se simt în stare și să se documenteze temeinic pe cont propriu, dar bine ar fi să lucreze măcar cu o persoană cu destulă experiență sau să se sfătuiască măcar cu un meșter pentru că e greu să te gândești la toate dacă nu ai experiență și poți gafa destul de grav. 

Citește și: Povestea singurei familii dintr-un sat din Alba: „vorbeau în împrejurimi că suntem fugari din calea legii”

Din ce trăiești?

Sunt terapeut Bowen, terapeut SCIO biorezonanță, licențiat în psihologie, dar cei mai mulți bani îi câștig din construcții ca meșter sau manager de șantier. 

Iau lucrări prin țară, de obicei pe la prieteni, cunoscuți, prietenii prietenilor. Nu îmi fac reclamă de niciun fel, recomandare din gură în gură. Mai lucrez și în afara țării uneori pe diferite joburi, mă adaptez din mers. 

Fac orice am de făcut, lucrez și cu ziua în sat dacă am nevoie de bani extra. Acum învăț să construiesc domuri geodezice cu un specialist în domeniu și sper să am o colaborare lungă și frumoasă cu el. 

Mulți oameni care au ales să se retragă la țară, dintre cei cu care am vorbit, au luat această decizie pentru copiii lor. Au animale. Grădini. La tine cum este?

Eu am părăsit Bucureștiul în căutare de sens și în căutarea cuiva care să mă învețe cum se trăiește pe acest pământ. În cele din urmă am ajuns în natură și acolo am găsit sensul și am devenit acea persoană care își creează ușor, ușor viața pe care și-o dorește. Natura este maestrul meu, acolo îmi găsesc răspunsurile la întrebări despre viață. Nu am animale de niciun fel pentru că mă mișc mult de colo colo, grădini la fel nu am, pentru că sunt mulți alții care au, dar mai ales pentru că nu mă atrage grădinăritul, în schimb îmi plac arborii. Am plantat deja câteva sute peste tot pe unde am umblat.

Marcel Limbășan
Povestea tânărului care s-a mutat la sat pentru că nu-și găsea locul în București

Am plecat în lume în căutare de sens și în căutarea cuiva care să mă inspire și să mă învețe despre viață”

Cum te înțelegi cu vecinii… spuneai că faci schimb de produse, se mai întâmplă asta în 2021?

Oamenii locului sunt de fel liniștiți și de treabă, curioși, generoși. Chiar mă simt bine în toată zona oriunde m-aș duce. N-am avut niciodată evenimente neplăcute. Cu vecinii am o relație chiar mai bună și mai apropiată și mai suntem și câțiva mai tineri mutați de la oraș prin sat. 

Ne-am împrietenit organic, natural. Ne înțelegem bine. Ne bucurăm de compania celuilalt și ne mai ajutăm când și când. Treaba cu trocul e simplă, eu sunt orientat în general spre lucruri mai rare, de exemplu eu merg la pădure mai des și vin încărcat cu hribi, gălbiori, pleurotus, leurdă, afine, muguri de pin, iar vecinii mei mai casnici au multă fasole verde, ouă, castraveți. Plus că mă pricep la reparat și construit, pentru o intervenție rapidă pot să nu-mi dea nimic, o fac și voluntar sau pot să-mi umple sarsanaua. 

În postarea din grupul Mutat la țară ai scris: „am pornit la drum cu rucsacul în spate și sufletul gol, acum merg fluierând cu mâinile în buzunar oriunde m-ai arunca în lume, iar sufletul îmi e bogat și însetat de cunoaștere”. Ce înseamnă pentru tine libertatea?

Libertatea înseamnă asumare în luarea deciziilor. Să iau orice alegere stăpân pe viața mea, trăind astfel fără regrete și constrângeri. Iau asupra mea întreaga responsabilitate a vieții mele și nu dau vina pe nimeni pentru nimic. Viața și oamenii sunt așa cum sunt, cu bune și rele, iar eu trebuie să iau măsuri pentru a înțelege cât mai bine pe ce planetă trăiesc și să găsesc soluții la orice situație îmi iese în cale. 

Ai plecat din Bucureșți în 2012, așa cum spui tu, „cu rucsacul în spate și sufletul gol”. Ce s-a întâmplat atunci? Și unde ai plecat?

Am plecat în lume în căutare de sens și în căutarea cuiva care să mă inspire și să mă învețe despre viață.

Marcel Limbășan
De ce își spune Marcel Limbășan Meșterul Cârpeală

Ce făceai în capitală? Cum arăta viața ta la oraș?

A fost bine și la oraș, am avut o copilărie fericită și plină de acțiune. Eram extrem de mulți copii în cartier. Am urmat cursul firesc al studiilor și apoi am experimentat și am schimbat câteva locuri de muncă. 

Pe măsură ce deveneam tânăr adult eram tot mai nemulțumit. Atunci când mă loveam de viață ochii mi se deschideau. Și înțelegeam încet încet cam cum stă treaba în capitalism. Nu întru în detalii, dar nu e pentru mine și eram copleșit. Nu-mi găseam motivația să merg către nicăieri. Dar am fost și eu ca toată lumea (râde)… joburi, ieșiri în oraș, parcuri, cântări și tot tacâmul. Îmi plac oamenii, cunosc mulți. Preferam artiștii ca grup mai apropiat de prieteni. 

Citește și: Viața la țară: au lăsat agitația de la oraș pentru ca cei mici să crească într-un mediu sănătos, în natură, înconjurați de bunici și de animale. Cum s-a născut Casa de sub Munte cu lucruri adunate de la bunici

Te-ai născut în București? 

Da, sunt născut și crescut în București, la fel și părinții mei. Bunicii vin de la sat, pe unde mi-am petrecut din fericire multe vacanțe.

Povestește-ne puțin despre familia ta și ce părere au ei despre decizia ta de a trăi singur la țară…

Ai mei sunt oameni corecți și muncitori, mama e asistentă medicală, iar tata fost pilot militar, mai apoi a schimbat multe meserii. 

Au fost șocați la început de decizia mea. Îi înțeleg, m-a speriat și pe mine, dar am ales mereu cum am crezut că e mai bine. S-au preocupat în special de viitorul meu și au crezut că am fugit de viață și de responsabilități, dar era de fapt contrariul. 

A fost nevoie de timp și perseverență ca să se contureze mai clar viața mea și cu asta s-au liniștit și ei, deși știm cu toții că în funcție de ce schimbări fac în gândire fac și în viață, iar viața mea poate lua alte întorsături.

Marcel Limbășan
De ce își spune Marcel Limbășan Meșterul Cârpeală

Cum arată o zi din viața ta 🙂

Hai să luăm ziua de azi, e 8:43 dimineață, sunt în Vîntu de Jos unde urmează să mă apuc de lucru, reparăm un excavator care urmează să ne ajute să construim fundația unui dom geodezic. Când sunt acasă, viața e mai tihnită, mă trezesc după ce m-am odihnit complet și îmi fac planul pentru ziua în curs. Dacă sunt entuziasmat de ce vreau să lucrez în ziua cu pricina, mă spăl, pun mâncare și scule în rucsac și o tai direct, n-am răbdare nici să mănânc. Dau drumul la muzică și mă apuc de treaba. Fac totul în ritmul și după bunul meu plac. Și atunci când fac pentru alții mă asigur că ei înțeleg că eu așa lucrez, nu mă omor pentru interesele altora, mai ales dacă nu au impact profund asupra vieții. 

Ce planuri ai pentru vara aceasta?

Vara este moment bun pentru construit. Vreau să îmbunătățesc condițiile de acasă, să pun casa și curtea la punct și după cum permite situația globală aș vrea să fac El Camino de Compostela.

Meșterul Cârpeală
Povestea tânărului care s-a mutat la sat pentru că nu-și găsea locul în București

„Nu am găsit un loc care să mă cheme mai mult decât acasă”

Iarna spui că pleci voluntar prin Spania, Italia, Portugalia, Grecia… ce faci acolo mai exact?

Prospectez terenul, caut să cumpăr o mică proprietate la malul marii, să fac iernile acolo și restul anului în Apuseni. Și ca să nu am cheltuieli mari și ca să mă împrietenesc cu oamenii locului, să înțeleg ce fel de oameni locuiesc acolo și să iau informații utile din zonă, folosesc platforma workaway.org. 

Aleg acolo gazde care oferă casă și masă în schimbul unui ajutor în ceea ce fac. Am ales mereu locuri strategice și oameni interesanți. Fiecare loc în care am fost mi-a rămas în suflet și a fost o aventură. Am rămas prieten cu toate gazdele pe unde am fost. Ne trimitem poze și gânduri bune. 

Te-ai gândit să rămâi în străinătate?

Am trăit în Italia doi ani, dar cel mai bine mă simt unde stau acum, dacă lucrurile se schimbă nu zic nu, dar nu mă gândesc la asta și nu am găsit un loc care să mă cheme mai mult decât acasă. 

Știu că lucrezi la o carte… povestește-ne puțin despre proiectul tău.

Cartea s-a scris aproape singură. M-am așezat într-o primăvară ploioasă la măsuța de lemn din fața ferestrei și am scris-o dintr-o bucată, în aproximativ 5 zile. Apoi s-a „prăfuit uitată pe un raft” timp de câțiva ani. Prăfuit între ghilimele, am scris-o pe laptop. 

Marcel Limbășan carte
Cartea scrisă de Marcel Limbășan: Urmează stația Libertate

Este povestea celor 8 ani de când am plecat din București și până în prezent. Și are menirea să trezească spiritul de aventură, curiozitatea și curajul de a explora această interesantă existență umană, așa cum ni se prezintă ea, cu bune și cu rele.

Citește cartea scrisă de Marcel Limbășan: Urmează stația Libertate!

Ce ai învățat despre tine în perioada această de când te-ai mutat la țară?

Am învățat că aveam dreptate, că eram cum am simțit eu dintotdeauna, că bunătatea și hărnicia sunt valori și trebuiesc respectate. Că sunt puternic și cu tărie de caracter. Că îmi place să iau atitudine și că oamenii se simt inspirați și încurajați în preajma mea. 

Și, la final, Marcel Limbășan, ce îți dorești pentru viitor?

Să întemeiez o familie. Iubesc mult și copiii și aș vrea să le dau un start bun în viață și să-i susțin. Mi-ar face deosebită plăcere să pot oferi un spațiu prielnic unei dezvoltări armonioase și o viață interesantă și plină. 

Îmi doresc să încep un vlog educativ prin care să ajung la cât mai mulți tineri. Mi-ar plăcea să le arăt cum trăiesc și să le vorbesc despre valori, despre virtuți, despre mediul înconjurător, dar și despre emoție și mediul nostru interior. Poate să scot și un album de muzică, îmi place să cânt.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO