Povestea trupei Blink 182, una dintre cele mai populare trupe punk-rock din istorie

Fanii Blink 182 sunt în delir după ce trupa lor preferată a revenit în forţă, în formula originală, cu o piesă nouă şi cel mai mare turneu al acesteia, ce va începe în primăvara anului viitor. Nimeni nu mai credea să-l vadă pe Tom DeLonge din nou, alături de colegii săi, mai ales că povestea Blink 182, deşi presărată cu zeci de milioane de albume vândute şi milioane de fani în întreaga lume, a fost una cu multe suişuri şi coborâşuri.

Blink 182, trupa care a schimbat faţa muzicii punk

Criticii din domeniu spun că Blink 182 este una dintre trupele care au schimbat faţa pop-rock-ului în anii `90 şi care a influenţat pozitiv stilul multor trupe formate ulterior. Drumul lor a pornit în 1992, când chitaristul Tom DeLonge a fost exmatriculat după ce a fost prins băut la un meci de baschet şi a fost obligat să urmeze pentru o lună cursurile unui alt liceu. Acolo s-a înscris într-un concurs muzical, unde l-a cunoscut pe bateristul Scott Raynor şi la scurt timp după l-a cunoscut şi pe basistul Mark Hoppus, abia mutat în zonă, cu care a descoperit rapid că împărtăşea aceleaşi pasiuni şi idei în materie muzicală.

DeLonge şi Hoppus au construit o legătură specială. Stăteau cu orele în garajul primului, cântau şi scriau versuri împreună. Aşa a apărut şi Carousel, una dintre piesele devenite ceva mai târziu preferata fanilor. Vârsta şi dorinţa de a impresiona şi-a spus cuvântul, iar Hoppus, încercând să-şi arate talentele de acrobat, a căzut de pe un stâlp de iluminat şi şi-a fracturat gleznele, fiind pus în ghips pentru câteva săptămâni. Cei 3 au mutat atunci repetiţiile în dormitorul lui Raynor, unde scriau versuri, urmăreau filme şi concerte punk şi îşi sedimentau relaţia de prietenie.

S-au gândit că au nevoie şi de un nume pentru trupa lor şi au tot trecut prin mai multe idei până când DeLonge a decis că cel mai potrivit ar fi Blink. La scurt timp însă Hoppus a fost pus să aleagă, de iubita lui de atunci, între ea şi formaţie, iar trupa a rămas în 2 membri. DeLonge şi Raynor au refuzat să se lase daţi înapoi de piedere şi au împrumutat un aparat cu care să înceapă să înregistreze demo-uri. În acel moment Hoppus s-a răzgândit şi şi-a părăsit iubita ca să revină în trupă. Tot dormitorul lui Reynor i-a adăpostit în mai 1993, când au înregistrat primul material, Flyswatter, un amestec de cântece proprii şi coveruri punk.

Au început apoi să cânte pe diverse scene, în diverse cluburi, având contracte în fiecare weekend. DeLonge şi-a asumat rolul de manager, sunând în continuu la cluburi, licee, orice loc care i-ar fi putut primi să cânte, accentuând mereu faptul că Blink este o „trupă motivaţională cu un puternic mesaj antidrog.” Treptat au devenit o prezenţă constantă în mai toate cluburile din San Diego, iar atunci şeful lui Hoppus, care lucra la un magazin de discuri, le-a oferit banii necesari ca să înregistreze un album în condiţii reale, nu într-un dormitor de adolescent. Aşa a apărut, în 1994, albumul demo Buddha, iar băieţii şi-au stabilizat prezenţa pe scenele principale din regiune. Aşa au ajuns şi să semneze un contract „de încercare”, cum a fost numit, cu Cargo Records şi să lanseze, în februarie 1995, albumul de debut Cheshire Cat. Primul lor single, M+M`s, a ajuns la radio, iar casa de înregistrări a decis să le pună băieţilor la dispoziţie şi un mic buget, pentru a filma un videoclip.

Tot atunci a apărut şi primul hop, când trupa irlandeză Blink i-a somat să renunţe la nume. Nu aveau nici bani, nici dispoziţie pentu un proces, aşa că au ales absolut întâmplător numărul 182, pe care l-au ataşat numelui deja existent. La finalul anului plecau şi în primul lor turneu naţional, pe care au primit ocazia să-l continue în Australia. Nu aveau bani să ajungă acolo, aşa că membrii trupei Pennywise le-au plătit biletele de avion. Chitaristul acestora era convins că puştii vor face istorie şi i-a cerut organizatorului Warped Tour să semneze cu ei. Aşa a ajuns Blink 182 să cânte nu doar în America, ci şi în Canada, Japonia şi Australia, iar nume importante ale industriei erau deja în competiţie ca să încheie un contract cu trupa.

Primul succes, prima dezamăgire şi prima schimbare în trupă

MCA le-a promis libertate deplină în partea de creaţie, aşa că trupa a semnat cu această casă de discuri, ceea ce ar fi trebuit să fie motiv de bucurie pentru toată lumea. Doar că Raynor ar fi preferat să încheie contractul cu Epitaph şi a fost extrem de dezamăgit în momentul în care trupa a ales altceva. A început să simtă că nu contează şi nu este luat în seamă de ceilalţi membri. A început să bea foarte mult, iar până la urmă a fost eliminat din grup.

Erau însă în turneu, aşa că au apelat la bateristul unei alte trupe implicată în acelaşi tur să îi ajute. Aşa a intrat în scenă Travis Barker, care a învăţat 20 de cântece în cele 45 de minute pe care le avea la dispoziţie până să înceapă concertul. Nu le-a luat mult timp să-şi dea seama că vor să continue în formula asta, aşa că în iulie Barker devenea oficial cel de-al treilea membru al Blink 182, iar în acelaşi an înregistrau şi cel de-al treilea album al trupei, Enema of the State. Trei single-uri au scos de pe acest album, toate au devenit hituri la radio, iar cei 3 încă puşti – idolii unei generaţii. All the Small Things a ajuns pe primul loc în topurile de specialitate şi pe locul 6 în Billboard Hot 100.

În timp ce primeau multiple critici pentru stilul lor muzical, erau acuzaţi de lipsă de originalitate şi erau consideraţi o glumă în peisajul muzical, vânzările albumului lor creşteau precum Făt Frumos. 15 milioane de copii au fost vândute în întreaga lume, iar ei erau deja staruri internaţionale. Apariţia în celebrul film American Pie le-a întărit popularitate în rândul tinerilor din întreaga lume, iar cel de-al patrulea album, lansat în 2001, a devenit rapid numărul 1 în SUA, Canada şi Germania.

DeLonge îşi dorea să folosească mai mult chitara, aşa că a început un proiect solo în care l-a atras şi pe Barker. Au şi înregistrat câteva piese în formala de 2 şi deşi au încercat să-l convingă pe Hoppus că nu este lăsat intenţionat pe afară, acesta s-a simţit trădat, iar tensiunile în grup au început să crească. În acelaşi timp Barker îşi satisfăcea pasiunea pentru hip-hop într-o altă colaborare, cu o trupă din această zonă.

Chiar şi în aceste condiţii au înregistrat un nou album, lansat în 2003, unul în care au schimbat puţin stilul, dar şi versurile. Era un album mai matur, în care vorbeau despre experienţele noi din vieţile lor – cu toţii deveniseră taţi între timp – dar şi despre colaborările profesionale alternative. Mare parte din recenzii au fost mai mult decât favorabile, albumul a ajuns pe locul I, însă faptul că o parte din fani nu s-a mai regăsit în muzica lor, tensiunile deja existente, dar şi dorinţa accentuată a lui DeLonge de a petrece mai mult timp cu familia au făcut ca lucrurile să devină de nesuportat în trupă.

Plecările şi întoarcerile lui DeLonge în Blink 182

La începutul lui 2005 DeLonge a cerut o pauză de 6 luni de la turnee ca să poată sta mai mult timp cu familia. Discuţiile au degenerat, iar până la urmă acesta a decis să-şi anunţe plecarea din trupă. După câteva luni a anunţat formarea unei noi trupe, Angels & Airwaves, dar şi că durerile cronice de spate îl făcuseră dependent de calmante şi că încerca să rezolve această problemă. Hoppus şi Barker au format şi ei o altă trupă, +44. În paralel, Barker devenea star tv fiind, alături de soţia sa, fosta miss SUA, Shanna Moakler, vedetele unui reality show difuzat de MTV, lansa o linie de încălţăminte şi continua colaborările în zona de hip-hop. Hoppus a lansat un podcast şi s-a concentrat în zona de producţie a albumelor altor artişti.

O serie de tragedii avea să-i aducă din nou împreună, după 3 ani în care nu şi-au vorbit. Mai întâi fostul lor producător, cel alături de care cunoscuseră succesul, s-a stins din viaţă din cauza unei hemoragii cerebrale. La câteva săptămâni de la acest moment avionul în care se afla Barker s-a prăbuşit, 4 dintre cei 6 oameni aflaţi la bord murind pe loc. Barker a suferit răni grave şi arsuri de gradele 2 şi 3, urmate de sindromul de stres post-traumatic. 16 operaţii a trebuit să suporte şi multiple transfuzii de sânge ca să îi fie salvată viaţa, iar Hoppus şi DeLonge au fost alături de el la fiecare pas. Era ca şi cum totul ar fi fost dat uitării, iar ei puteau forma din nou trupa care i-a făcut celebri, făcând ceea ce iubeau.

Au plecat din nou în turneu, au înregistrat un nou album, dar tensiunile erau tot acolo. Fobia de zbor a lui Barker, venită în urma accidentului, a pus şi ea gaz pe foc, punându-le multe piedici, iar până la urmă, în 2014, DeLonge a părăsit din nou trupa anunţând că vrea să petreacă mai mult timp în activităţi care nu au legătură cu muzica.

De data asta Hoppus şi Barker au decis să continue proiectul Blink 182, aşa că l-au cooptat pe Matt Skiba, vocalist şi chitarist. Iar albumul California, la care au muncit câte 18 ore pe zi, a urcat rapid pe primul loc în topurile din mai multe ţări. A urmat un nou album, dar şi colaborări externe ale tuturor membrilor, pandemia separând şi mai mult lucrurile între Hoppus şi Barker pe de o parte şi Skiba, pe de altă parte.

În 2021 Hoppus a fost dianosticat cu cancer, ceea ce i-a adus din nou pe cei 3 membri vechi ai trupei împreună. În timp ce Hoppus urma tratamentul şi lupta cu boala, au vrut şi să lămurească problemele care au dus la separare, să rezolve lucrurile rămase nerezolvate atâţia ani. Iar anul acesta zvonurile au fost confirmate. DeLonge este din nou parte din trupă, Blink 182 a lansat o nouă piesă, iar anul viitor pleacă în turneu, cel mai mare din istoria grupului.

Citeşte şi: Cum încearcă o trupă timișoreană să revigoreze muzica underground locală? The Different Class: „toți ne-am născut în familii out of the box, rockeri și punkiști, unii artiști, alții ingineri, dar toți mânați de o chemare spre exprimare” – LIFE.ro

Imagini din acest articol ne-au fost furnizate de depositphotos.com.