Povestea trupei Rolling Stones: Muzică, rebeliune și longevitate în istoria rock-ului
The Rolling Stones au fost de mult timp un element de bază rock and roll în întreaga lume. Chiar și în țările mici din lumea a treia care tocmai descoperă internetul, ei știu cine sunt Rolling Stones. Dar există atât de mult timp încât mulți nici măcar nu știu cum a început această trupă infamă.
Începuturi umile
The Rolling Stones este de fapt o poveste care începe cu începuturi umile în Anglia, în anii 1950, când Keith Richards și Mick Jagger s-au împrietenit. Ambii băieți aveau doar șapte ani la acea vreme. Prietenia lor a fost întreruptă puțin când familia Jagger s-a mutat din zona imediată în 1954.
Mick Jagger a fost întotdeauna destinat să fie muzician și, cândva, în anii adolescenței, a creat o trupă împreună cu prietenul său Dick Taylor. Cei doi au cântat în mare parte cover-uri ale altor piese celebre, în special cele ale lui Muddy Waters și Chuck Berry.
Dar Jagger și Richards erau destinați să lucreze împreună, deoarece s-au întâlnit în 1961 într-o gară și a urmat rapid un acord muzical între cei trei tineri. Acest trio s-a numit Blues Boys și s-au concentrat pe muzică rhythm and blues.
Nu mai târziu, trio-ul a auzit de un club de jazz din apropiere care avea o trupă pe care băieții o admirau. Au trimis o casetă cu cele mai bune melodii ale lor, iar liderul trupei, Alexis Korner, a fost imediat impresionat.
În timp ce trio-ul avea să cânte cu membrii trupei lui Alexis Korner pentru o perioadă scurtă, în cele din urmă au plecat din nou pentru a-și forma propriul grup împreună cu fostul chitarist al Korner’s Blues Incorporated, Brian Jones și fostul baterist al aceleiași trupe, Ian Stewart.
Această trupă se numea Jones și Stewart și a fost nevoie de câteva încercări pentru a găsi un baterist care să se potrivească bine pentru sunetul lor. În cele din urmă, au dat peste Tony Chapman, care a devenit oficial parte a trupei în 1962.
Pe la jumătatea acestui an, trupa a devenit oficial cunoscută sub numele de Rollin’ Stone, după ce Jones a văzut LP-ul Muddy Waters întins pe podea în timpul unui apel telefonic cu un jurnalist. Aceasta s-a transformat ulterior în numele Rolling Stones.
Rețineți că trupa a înlocuit în mod obișnuit membrii pentru perioade lungi de timp și a avut invitații să li se alăture în turnee. În aceste perioade, Mick Taylor și Darryl Jones au ajuns la faimă datorită colaborărilor lor cu Rolling Stones.
Citește și: Istoria muzicii rock, de la începuturi până azi
The Rolling Stones se ridică la faimă
Într-o lume perfectă, restul ar fi istorie și trupa ar câștiga faimă instantanee peste noapte. Dar acest lucru este puțin nerealist într-o perioadă care nu includea internetul.
The Rolling Stones au jucat primul lor spectacol pe 12 iulie 1962 la Marquee Club din Londra. La scurt timp după această performanță, grupul l-a adăugat pe Bill Wyman ca chitarist bas după audiția sa remarcabilă la Chelsea. În 1963, bateristul Charlie Watts avea să devină și el membru permanent al trupei.
Destul de nebun, după ce l-a angajat pe Charlie Watts ca toboșar permanent, popularitatea trupei a început să înflorească. Au plecat în primul lor turneu în 1963, care a atins apogeul cu un spectacol la Crawdaddy Club din Richmond, Londra, în același an.
În acest moment, trupa încă cânta melodii cover ale altor trupe populare. Abia după ce l-au angajat pe Andrew Loog Oldham în 1963 (fostul manager al trupei Beatles), au început să experimenteze compozițiile și să cânte propriile compoziții.
Acestea fiind spuse, primele lor cinci single-uri au fost de fapt scrise de alții și abia în 1965 reputația trupei de a scrie muzică a luat-o cu adevărat. Multe dintre melodiile scrise de toți membrii trupei vor fi creditate lui Nanker Phelge, care era pseudonimul colectiv al trupei.
Controversa Beatles și Rolling Stones
În același timp, Rolling Stones devenea populară, la fel și o altă trupă numită The Beatles. Și când managerul celui din urmă a devenit managerul celui dintâi, a început să încerce să facă Rolling Stones după imaginea Beatles.
A descoperit rapid că acest lucru nu va funcționa și, în schimb, a decis să meargă exact în direcția opusă, făcând din Rolling Stones un grup rebel și neîngrijit de băieți răi, în timp ce Beatles au continuat să fie copiii afișului rockului pozitiv.
Acest lucru a dus la căi mult diferite pentru fiecare trupă. În timp ce Beatles au fost invitați la Palatul Buckingham pentru a cânta pentru Queen, Rolling Stones au petrecut la fel de mult timp în presă ca urmare a consumului lor flagrant de droguri. Wyman, într-un interviu ulterior, a mărturisit că nu crede că Oldham a făcut-o intenționat, ci mai degrabă că Rolling Stones pur și simplu nu s-a încadrat niciodată în tipul pe care societatea îl avea în minte pentru trupe la acea vreme.
În ciuda a ceea ce poate suna a animozitate, Beatles și Rolling Stones erau de fapt prieteni buni, iar cel de-al doilea single lansat de trupă, „I Wanna Be Your Man”, a fost scris de nimeni alții decât John Lennon și Paul McCartney și dăruit lui Pietre în timpul unei vizite în studio.
Până în 1964, datorită acestui single și a primului lor single, melodiile Rolling Stones au fost pentru prima dată pe primul loc în topurile din Marea Britanie și au obținut primul lor contract cu Decca Records în același an.
Primul turneu american al The Rolling Stones
Deși se aflau în fruntea topurilor din SUA, Rolling Stones a durat ceva mai mult pentru a ajunge la nivel internațional decât speraseră, iar turneul lor în America din 1964 a fost o explozie. Ei au devenit deodată celebritățile de pretutindeni.
Ca să nu mai vorbim de faptul că Stewart a renunțat oficial de la a cânta cu trupa în acest moment, deși a continuat să rămână ca manager al trupei pentru anii următori.
Dar, în ciuda lipsei de respect pe ecran și în public, turneul lor din SUA a avut succes în sensul că trupa l-a întâlnit pe Muddy Waters și se presupune că a scris mai multe melodii proprii în timpul sesiunilor cu celebra trupă din orașul Chicago.
Vârful faimei Rolling Stones
Între anii 1965 și 1967, trupa a atins apogeul faimei lor – ceva care este surprinzător privind în urmă cât de nereușit a fost turneul lor american cu doar un an în urmă. În 1965, trupa a lansat cel de-al doilea album din Marea Britanie, care a ajuns în topul topurilor în câteva zile. Același record a fost lansat în SUA și a reușit să ajungă pe locul cinci în topurile americane.
Mai târziu în acel an a apărut primul hit internațional al trupei, „(I Can’t Get No) Satisfaction”, care a fost de fapt înregistrat în timp ce trupa se afla la Chicago, în Statele Unite. Cântecul a fost renumit pentru un anumit riff de chitară interpretat de Richards, care pur și simplu a înnebunit mulțimile. În urma acestui succes, trupa a lansat încă 2 albume și încă un single în același an.
După 1964, restul este istorie, deoarece trupa a continuat să producă single după single și mai multe discuri de top. Ei au jucat în fața unor mulțimi sold-out de peste 100.000 de fani în Australia și Noua Zeelandă anul următor.
Dar nu a fost doar în anul 1965, deoarece melodiile Rolling Stones au continuat să ajungă în topul topurilor muzicale pentru un total de peste 39 de ani, iar trupa a găzduit spectacole regulate pe scenă, făcându-le cea mai lungă trupă rock din toate timpurile.
Unde sunt Rolling Stones acum?
Din păcate, chiar dacă Rolling Stones sunt încă împreună, au pierdut câțiva membri pe parcurs. Primul care a mers a fost Brian Jones.
Deși toți membrii trupei se bucurau de un stil de viață rock and roll plin de droguri și sex, Jones părea să se răsfețe prea mult, înstrăinându-i pe majoritatea colegilor de trupă. Și până în 1969, a plecat din trupă. La doar câteva săptămâni după acest eveniment, Jones a fost găsit mort în bazinul său.
Pe lângă doar lupta cu luptele interne, imaginea portretizată de trupă (și adesea trăită) le-a provocat și multe lupte externe. Atât de mult, de fapt, încât s-au trezit interziși din anumite state și țări.
A devenit atât de rău, încât în cele din urmă și-au creat propria casă de discuri pentru a împiedica casele de discuri să anuleze, numite Rolling Stones Records. Au avut, de asemenea, numeroase probleme juridice în anii 1970. Unele dintre aceste probleme legale au dus la interzicerea lor din Anglia, făcând astfel pe mulți dintre membrii trupei să-și abandoneze rădăcinile englezești și să se îndrepte către mai multe obiceiuri americane.
Următorul membru al trupei care a plecat a fost Ian Stewart, care a suferit un atac de cord în 1985
S-a dovedit fatal. În această perioadă, trupa s-a gândit să urmeze o carieră solo, dar după moartea prietenului lor, au decis să se întoarcă împreună și să facă muzică de una singură.
Citește și: Povestea trupei Aerosmith
Acest lucru nu a pus capăt problemelor lor legale, totuși, deoarece la începutul anilor 2000, trupa a fost dată în judecată de Mick Taylor, care a fost doar cu trupa ca chitarist în perioada 1969-1974. Dar în acest timp el a ajutat trupa să lanseze câteva melodii de succes precum Exile on Main Street, Let it Bleed și Sticky Fingers. El a susținut că nu a fost niciodată plătit corespunzător pentru munca sa cu trupa, dar după ce a anunțat oficial procesul, acesta a renunțat ulterior.
În ciuda faptului că basistul Bill Wyman s-a retras în 1993, Rolling Stones nu au dispărut în uitarea muzicii și încă călătoresc și concertează în toată lumea, chiar dacă majoritatea membrilor trupei au acum șaptezeci de ani.
Popularitatea trupei a venit și a dispărut de-a lungul anilor, dar pur și simplu nu există nicio periere a Rolling Stones sub covor.
Până la scrierea acestui articol, trupa mai conține cântărețul Mick Jagger, chitaristul Keith Richards și Ron Wood (chitară bas) după moartea toboșarului Charlie Watts în 2021. Trupa se află în prezent într-un turneu american pentru restul anului 2023.
Nu au fost încă anunțate date viitoare ale turneului, dar se poate presupune că Rolling Stones va continua să producă și să interpreteze muzică atâta timp cât Jagger/Richards vor fi în viață și vor fi în viață!
Sursa foto: Facebook
Pe aceeași temă
Citește mai multe
