Povestea unui visător călător. Ionuț Trandafirescu: „caut un călător, nu turist, o persoana care respectă locurile și oamenii pe care îi întâlnește, care nu lasă urme acolo unde ajunge”

Ionuț Trandafirescu: „Locul care răspunde la toate așteptările mele de călător cu sete de cunoaștere și trăire: acest loc nu poate fi decât Islanda”

Spuneai și mai devreme că îți place foarte mult să călătorești (amintesc aici proiectul @filostravelers). Care este cel mai interesant loc în care ai fost vreodată? Și ce cauți într-o călătorie?

Recunosc că am avut de câteva ori ispita de a mă raporta la un clasament, dar am realizat că nu este deloc important acest exercițiu. Călătoriile sunt unice, la fel și locurile sau experiențele în sine. Am o oarecare fascinație pentru Nord, chiar pentru Nordul extrem (și am ajuns destul de aproape de Polul Nord), dar îmi place în egală măsură și căldura extremă, fie la tropice, în deșertul saharian sau în junglele sălbatice din Asia. Cu toate astea, după multe zeci de țări vizitate și după multe experiențe, am reușit să identific locul care răspunde la toate așteptările mele de călător cu sete de cunoaștere și trăire: acest loc nu poate fi decât Islanda. 

Dacă ai putea să pleci într-o călătorie cu oricine. Cu cine ți-ai dori? Și unde?

Pentru mine călătoria în sine este ceva extrem de important, călătoria ca scop, călătoria ca inițiere și aprofundare. Ca descoperire. A ta, dar și a celorlalți. Am observat pe propria piele câte (încă) mai avem de învățat de la ceilalți. De aceea cred că este extrem de important și cu cine pleci la drum. Într-o călătorie – și nu doar la nivel simbolic, ca sens – descoperi cu adevărat o persoană. Caut mai degrabă o tipologie de călător, nu o persoană anume. Călător, nu turist, persoana care respectă locurile noi pe care le întâlnește, respectă oamenii pe care îi întâlnește, o persoană care nu lasă urme acolo unde ajunge și care nu influențează prin comportamentul său. 

Sunt multe locuri pe care le aveam planificate înainte de pandemie și pe care sper să le văd: Noua Zeelandă, Alaska, Antartica, Peninsula Kamchatka, Hawaii… și sunt doar câteva dintre ele.

Citește și: Fotograful care încearcă să surprindă România frumoasă, Alexandru Handrache: „Când ești pe coclauri așteptând răsăritul, ego-ul trebuie să rămână acasă pentru că realizezi că nu ești așa de important în fața frumuseții naturii”

Tu ai adus filmul palestian în România, la un moment dat. De unde pasiunea pentru această zonă a lumii? 

Sunt multe zone în această lume care încă sunt percepute greșit, prea multe stereotipuri și prejudecăți. E nevoie de un exercițiu de empatie, de deschidere pentru a înțelege cât mai bine unele realități. Palestina este o cultură multimilenară, este o țară fascinantă cu oameni și locuri de poveste. Prin film, prin această formă a artei, mi-am dorit să se ofere publicului din România și o altă perspectivă. Eu am avut privilegiul să cunosc această zonă de lume altfel, real, cu plusuri și minusuri.   

Ionuț Trandafirescu, dacă ar trebui să organizezi o cină acum și ai putea să inviți cinci oameni (trecut – prezent, pe cine vrei tu). Pe cine ai invita?

Aș tinde să cred că m-aș raporta mai mult la oameni din trecut. Poate mari exploratori sau mari artiști – muzicieni în special, foarte greu de spus. 

Și despre ce ai vrea să vorbești cu ei?

Din contră, aș prefera să ascult. Cred că sunt momente când pur și simplu trebuie să asculți și să te lași fascinat de poveștile și experiențele celorlalți. Mi-ar plăcea o astfel de cină. Și nici nu cred că aș mai mânca, doar aș asculta.