Primele 100 de lucrări din Pinacoteca Bucureştiului se află pentru un an la Palatul Suţu

Tablouri de Nicolae Grigorescu şi Theodor Pallady, Gheorghe Tattarescu, sculpturi de Filip Marin, Dimitrie Paciurea şi Ion Irimescu, reprezentând primele o sută de lucrări care au constituit Pinacoteca oraşului Bucureşti la 1933, pot fi văzute timp de un an la Palatul Suţu, la etajul întâi al Muzeului Municipiului Bucureşti.

Muzeul Municipiului Bucureşti a deschis vineri o nouă expoziţie temporară – „Pinacoteca Bucureştiului. Un proiect interbelic”, care va rămâne deschisă publicului în perioada 29 iulie 2016 – 30 august 2017.

„<Pinacoteca Bucureşti. O poveste interbelică> este un proiect pe care-l aşteptăm de multă vreme. Mă bucur că putem inaugura acest început de drum aşteptat de peste două decenii de cei mai tineri, însă cei cu vârste onorabile îl aşteaptau de mult mai mult timp” a spus la vernisaj Adrian Majuru, manager al instituţiei.

Istoricul de artă dr. Marian Constantin, cel care conduce secţia de Artă a MMB, secţie din care face parte acum Pinacoteca, a fost cel care a realizat această expoziţie şi cel care a declarat la vernisaj că îşi doreşte un sediu definitiv pentru aceasta. „Avem şi o promisiune din partea Primăriei. De vreo trei ani se vorbeşte despre sediul Palatului Dacia-România de pe Lipscani, dar încă nu se mişcă nimic”.

„Pinacoteca oraşului Bucureşti a luat fiinţă în 1933, când primarul de atunci Dem I. Dobrescu a inaugurat o mică colecţie de artă. Spun asta, pentru că la început Pinacoteca s-a deschis cu puţin peste 100 de lucrări, la Observatorul Astronomic de astăzi. Soţia amiralului Gheorghe Urseanu a donat casa pentru a găzdui atunci Pinacoteca. Şi această colecţie a început să se dezvolte încet-încet. Spre sfârşitul anilor 30 deţinea două colecţii importante: una cu operele sculptorului Filip Marin, donaţie din partea soţiei, 60 de lucrări, şi o a doua, o donaţie care cuprinde multă artă universală, 67 de opere, a venit dinspre soţia avocatului Ioan Movilă. Astfel că în anii 40, Pinacoteca cuprindea deja 700 de lucrări”, a povestit Marian Constantin.

Pinacoteca s-a îmbogăţit substanţial în anii comunismului, când au avut loc multe schimbări: din 1947 n-a mai funcţionat în palatul amiralului G. Urseanu, şi-a schimbat sediul şi a fost instalată pentru o vreme în Muzeul Simu, care exista deja în Bucureşti la acea dată.

„O altă etapă a fost când s-a dărâmat clădirea Muzeului Simu şi din nou lucrările au fost mutate în 1950 la Muzeul Naţional de Artă al României, pe atunci Muzeul RSR, care tocmai se înfiinţase. Pinacoteca a mai funcţionat şi sub denumirea schimbată de <Bucureştiul în Arta Plastică> timp de 10 ani, până la cutremurul din 1977, când pentru patru ani nu a mai avut sediu. A revenit într-o casă, la începutul anilor 1980, Casa Slătineanu, pe lângă Opera Română, unde a funcţionat până în 1989. Casa a fost recuperată şi Pinacoteca a fost închisă. Astăzi (vineri, n.r), în două săli de la etajul MMB am adunat aproximativ 100 de lucrări, câte erau la început, şi am împărţit sălile cu lucrări de la Filip Marin şi de la Ioan Movilă, într-o sală, şi în cea de-a două lucrări de pictură din perioada interbelică şi lucrări de sculptură din perioada comunismului, pentru a face trecerea în contemporaneitate”, a precizat Marian Constantin, care speră ca anul Bucureşti Capitală Europeană să nu se deschidă fără Pinacotecă.

„Pentru noi, spectatorii de acum, această mică expoziţie este expoziţia unor pictori antebelici, interbelici, care la vremea respectivă, când se deschidea Pinacoteca, erau contemporani cu spectatorii. Este ca şi când noi am fi acum la Muzeul de Artă Contemporană unde se va deschide o Pinacotecă”, au fost cuvintele Ruxandrei Dreptu, profesor universitar şi istoric de artă.

La vernisaj, istoricul Ruxandra Dreptu a vrut să sublinieze şi faptul că la vremea respectivă, când se deschidea Pinacoteca, muzeele aveau un rol educativ. Nimic nu se făcea la întâmplare.

„Pe vremea aceea, factorul educativ era foarte important şi asta au făcut primele muzee: Kalinderu şi Simu. Sunt mari colecţionari care au donat statului colecţii, dar nu numai că le-au donat statului aşa, ci le-au donat clădirea cu operele şi câte o moşie pe deasupra ca statul să aibă cu ce să întreţină muzeele respective. Era o precupare de onoare. Dacă vroiai să te remarci cumva, asta făceai. Aşa cum a fost exemplul Muzeului Aman, care a fost donat cu atelier. Din păcate, acum încercăm să încropim ceva ce altădată vemea în mod firesc. Faptul că se deschide Pinacoteca cu primele lucrări care au constituit-o este important”, a mărturisit istoricul de artă.

Expoziţia cu lucrări care fac parte din Pinacoteca oraşului, tablouri de Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Francisc Şirato, sculpturi de Ion Irimescu, Dimitrie Paciurea, Filip Marin ocupă două săli la etajul I al Muzeului Municipiului Bucureşti, sediu din care directorul Adrian Majuru speră să se poată muta cu administraţia pentru a lăsa loc colecţiilor de artă.

Potrivit MMB, în momentul de faţă patrimoniul artistic al Pinacotecii numără peste 5.500 de lucrări, proporţia cea mai mare fiind deţinută de lucrări de pictură, urmate de grafică, sculptură şi artă decorativă.