Psiholog Constantin Cornea despre adolescenţa zilelor noastre: Adolescentul de azi este mai bine informat, mai sigur pe el, are posibilitatea de a-şi dezvolta cultura mai mult decât oricând

Perioada adolescenţei pare să fie o reală problem pentru părinţi. Uneori mă întreb dacă şi părinţii noştri avea aceleaşi întâlniri şi aceleaşi moment de disperare pe care le văd la părinţii de adolescenţi din jurul meu. Toată lumea vorbeşte despre vârsta adolescenţei ca despre un „bau-bau” şi tot timpul mă întreb dacă voi ajunge şi eu acolo. „Ai tăi sunt mici, nici nu ştii ce te aşteaptă”, Aud foarte des această frază. Ce mă aşteaptă? Dacă e aşa de rău, de ce nu mi-a spus nimeni înainte, poate nu mai făceam copii. Părinţii mei au supravieţuit şi până la urmă, toată lumea supravieţuieşte vârstei adolescenţei.

Aud însă şi „adolescenţii de azi sunt mai răi ca niciodată”. De ce? Nu sunt mai răi, ci doar sunt mult mai informaţi, metodele de parenting sunt puţin diferite azi faţă de cele de ieri tot aşa. Despre ce înseamnă adolescenţa azi şi despre provocările părinţilor, am vorbit cu psihologul Constantin Cornea în interviul de mai jos. 

S-au schimbat generaţiile de adolescenţi? Adolescenţii de azi sunt altfel decât cei de acum 20-30 de ani? De ce?

Dintr-o anumită perspectivă nu s-au schimbat deloc, şi mă refer aici la anumite calităţi cum ar fi: energia lor debordantă, dorinţa de a schimba lumea, visul de a zbura liberi şi neîngrădiţi. A mai rămas la fel şi conflictul dintre generaţii, prin care ei îşi caută adevărata identitate şi îşi formează aripile pentru a putea zbura de sub tutela părinţilor, pentru a putea să îşi întemeieze o familie proprie.

Ce s-a schimbat însă la adolescentul de azi?

Accesul la informaţie. Cantitatea de informaţii este aproape infinită şi calitatea acestora este pe măsură. Cele mai toxice informaţii pentru adolescent au legătură cu: informaţiile de natură sexuală (filmele pentru adulţi, videochatul, dar şi site-urile de dating), adicţiile (droguri, alcool, medicamente), jocurile ce conţin violenţă. Din păcate, lipsa unor filtre, ce ar trebui formate de societate sau de părinţi pot transforma sau distruge adolescentul. De exemplu, posibilitatea de a accesa informaţiile legate de sexualitate au dus la o maturizare forţată, la dorinţa de a sări etape, la lipsa de răbdare în a construi o relaţie, pentru că sexul primează. Apoi vorbim de reţelele de socializare unde adolescentul îşi poate forma un avatar în spatele căruia să se ascundă. Aşa îşi poate forma „o dublă personalitate”. Cel din spatele monitorului şi cel din faţa acestuia. Ce se întamplă când cel din spatele monitorului este expus? Apar o seama întreagă de tulburări de personalitate şi de comportament.

Ce înseamnă adolescenţa azi?

Tot ceea ce a însemnat şi în trecut, plus toate „cuceririle ştiinţei”. Adolescentul de azi este mai bine informat, mai sigur pe el, are posibilitatea de a-şi dezvolta cultura mai mult decât oricând (ceea ce nu se prea întamplă….), dar şi oportunitatea de a-şi alege ceea ce i se potriveşte cel mai bine din punctul de vedere al calităţilor înnăscute, cât şi a celor educate.

Ce ar trebui să ştie părinţii pentru a gestiona sănătos relaţia cu copiii lor adolescenţi?

Să nu uite în primul rând că au fost şi ei adolescenţi. Să îşi construiască relaţia cu propriul copil cu răbdare şi pe principii ce au la bază următoarele ingrediente:

• Cultura: actele de cultură se învaţă de mici şi au la bază tot ceea ce poate oferi societatea modernă: lectură, teatru, film, spectacole.
• Educaţie familială: dragostea, respectul, comunicarea, înţelegerea nevoilor celorlalţi, posibilitatea de a cultiva la partener o anumită plăcere, toate acestea sunt învăţate de copil de mic, în primul rând văzând comportamentele părinţilor şi abia apoi ascultând de indicaţiile lor.
• Educaţie sociala: copilul trebuie să aibă în preajmă alţi copii. Copii ai prietenilor de familie, întainte de orice altceva. Aceştia le vor putea fi baza dezvoltării lor sociale, dar şi a redescoperirii echilibrului emoţional, după momentele de cumpănă. Apoi toate celelalte elemente social-comportamentale cum ar fi: cum te comporţi cu o persoană de sex opus, cum te comporţi la restaurant, la piscină, într-un mijloc de transport în comun. De asemenea, mai este important să ştie cum este bine şi corect să se comporte atunci când vede două persoane care se ceartă în public, când este  martorul unui comportament agresiv la adresa unei alte persoane, a unui animal, sau a a unui bun public.
• Educaţie sexuală. Informaţiile de natură sexuală trebuie cultivate numai după cele care au legătură cu un cod al bunelor maniere. Doar aşa se asigură o bază solidă pe care se poate construi apoi o viaţa sexuală împlinită.
• Educaţie legată de viaţa sportivă. Activităţile sportive este bine să fie făcute şi impreună, nu doar să fie dus şi lăsat undeva la o sală sau la o piscină. Este bine să vadă la proprii părinţi dorinţa de a arăta bine, de a se respecta prin modul în care arată, pentru a avea cu adevărat modele de imitaţie în familie.

Doar aşa putem spune că un părinte îşi educă, dezvoltă şi creşte un copil echilibrat fizic şi emoţional.

Cum se mai face educaţia unui adolescent azi? (în adolescenţa mea, părinţii puneau presiune pe copii, atât legat de şcoală, cât şi de viaţa personală, era ceva de genul „trebuie să faci aşa, că aşa trebuie, aşa spun eu”)

În primul rând părinţii să nu uite că respectul, comportamentele sociale, comunicarea, se învaţă acasă. Nu este bine să îşi închipuie că grădiniţa sau şcoala au rolul de a îndrepta lipsa de educaţie a copilului, de a-i restricţiona comportamentele urâte, înlocuindu-le cu altele corecte. Şcoala are rolul de a educa informaţional copilul şi mai puţin comportamentul, aceasta fiind de principiu îndeletnicirea părintelui. Copilul va face ceea ce trebuie cu drag, dacă este crescut într-un mediu plăcut, cald, dar şi cu regului şi valori. Crescut astfel, se va adapta repede la cerinţele şcolare şi va avea rezultate pe măsura calităţilor înnăscute, dar şi pe baza celor căpătate în fragedă copilărie.

Care sunt cele mai grave probleme la care pot ajunge adolescenţii? (cunosc cazuri de copii care se taie pe mâini şi picioare din cauza lipsei de atenţie)

Există o seamă întrega de tulburări de personalitate şi de comportament. Printre cele mai grave putem enunţa următoarele tulburări de personalitate: paranoidă, schizoidă, schizotipală, antisocială, borderline, histrionică, narcisică, dependentă, obsesiv-compulsivă, pasiv-agresivă, depresivă. Mai vorbim de tulburări alimentare: obezitate, anorexie, bulimie. De adicţii: droguri, alcool, ţigări, medicamente. De tulburări ale somnului: coşmaruri, insomnie, somnolenţă, somn întrerupt. Şi afecţiunile pot continua….

Cât de important ar trebui să fie psihologul în viaţa unui adolescent? (citeam undeva că dacă până la 21 de ani tânărul merge la psiholog are toate şansele să-şi rezolve toate traumele şi angoasele, însă, după aceasta vârsta, şansele scad considerabil. E adevarat?)

Cât de repede şi uşor îşi poate rezolva problemele ţine mai de grabă de gravitatea acestora, dar şi de sprijinul pe care te poti baza din parte familiei. Este recomandat să se apeleze la psiholog la primele semne de dezechilibru ale copilului. Şi foarte important, nu forţaţi copilul să meargă la psiholog, convingeţi-l prin dragoste, comunicare şi înţelegere să apeleze la ajutor specializat. Însă, înainte de orice, aveţi grijă să remarcaţi la voi ceea ce poate perturba copilul şi încercaţi să îndreptaţi cât puteţi de repede comportamentele greşite ce îl pot dezechilibra pe acesta. Pentru a avea un copil,  adolescent sau tânăr sănătos, mediul familial şi social trebuie să fie prielnice şi acestea trebuie să fie grija şi preocuparea adultului.