Puterea colaborării dintre oameni, plante și animale. Legătura dintre artă și tehnologie. Și povestea de iubire dintre artiștii Cristina Bodnărescu și George Urse

Cine este Cristina Bodnărescu? Cel mai bine o lăsăm pe artistă să ne răspundă la această întrebare: „dacă nu e clar deja, aș spune despre mine că sunt o persoană curioasă, sensibilă, gata să exploreze noi modalități de exprimare creativă. Cred în puterea colaborării dintre oameni, plante și animale, și în interacțiunea dintre om și tehnologie ca mijloc de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine și lumea din jur”.

Am vorbit cu Cristina Bodnărescu despre artă, ecologie, inteligență artificială, despre proiectul Arborescent, relația pe care o are cu artistul George Urse pe care o consideră „jumătatea mea mai bună”, dar și despre familie sau copilărie. 

Cristina, povestește-ne puțin despre proiectul Arborescent, ce reunește ecologia, artele vizuale, și tehnologia de ultimă oră, sub semnul accesibilității și inclusivității…

„Arborescent – practici simbiotice observate în mișcare” este un proiect multidisciplinar, care promovează arta, natura și tehnologia și care implică numeroase activități, inclusiv susținerea unor serii de ateliere de mișcare augmentată tehnologic pentru elevi din școli speciale și normale din județele Suceava și Neamț și introducerea unei experiențe meditative de realitate virtuală în școală. De asemenea, aduce în prim-plan și colaborarea interdisciplinară pentru producția de noi instalații interactive și, nu în ultimul rând, democratizarea accesului la noile tehnologii unui public preponderent din mediul rural, deschizând noi oportunități pentru educație și creație. 

Proiectul reunește artiști din diverse domenii: arte vizuale, new media, muzică, dans și performance, dar și artizani locali, și este implementat de Mulberry Projects, cu sprijinul financiar oferit de AFCN și Primăria și Consiliul Local Marginea. 

Când am conceput proiectul Arborescent, împreună cu Oana Băluță, ne-am dorit să înțelegem mai bine poziția noastră într-un (eco)sistem complex nu doar prin cunoașterea abstractă, ci și prin a împrumuta și, pe cât posibil, a aplica în viața noastră moduri de a fi ale speciilor non-umane. La fel cum fiecare organism dintr-o pădure este influențat și susținut de rețeaua invizibilă a miceliilor, și noi, oamenii, suntem modelați de legăturile pe care le avem cu ceilalți, precum și de interacțiunile și interconexiunile cu mediul natural. Am pornit de aici – de la această legătură constantă și invizibilă între elementele unui ecosistem, care este esențială pentru supraviețuire, dezvoltare și prosperitate. 

Cercetarea realizată împreună cu specialista în biodiversitate Alina Ioniță, sprijinită de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) Brașov, în parteneriat cu Asociația Carpaterra, a avut un rol esențial în dezvoltarea conceptului pentru lucrarea interactivă „Arborescent.Neural”. Această instalație explorează un nou mod de interactivitate, permițând participantului să o „aducă la viață” prin puterea minții, folosind concentrarea. Am integrat o cască EEG (electroencefalogramă) pentru a analiza activitatea cerebrală și a o transpune în vizual, în timp real.

Mi-am propus să exprim artistic ideea de „devenire conștientă cu natura” (concept inspirat de Donna Haraway – becoming-with nature), creând o legătură între activitatea mentală umană și procesele naturale, într-un mod clar și accesibil, dar cu o notă artistică puternică.

Lucrarea „Arborescent.Neural”, alături de proiecția interactivă „Hidrosfera în mișcare”, ambele având coloana sonoră semnată de George Urse, au fost prezentate într-un eveniment de trei seri dedicat publicului larg din comuna mea natală, Marginea, din județul Suceava. Am avut peste 300 de participanți de toate vârstele, care au răspuns invitației noastre cu atât de multă curiozitate, dorință și entuziasm încât abia așteptăm să ne întoarcem cu noi provocări interactive. 

Cristina Bodnărescu: „Eu sunt din natură, la fel cum oricine e parte integrantă ei”

Care este relația pe care o ai tu cu natura?

Încerc să nu mă văd într-o relație de binaritate cu natura. Eu sunt din natură, la fel cum oricine e parte integrantă ei. Încerc să o respect și să-i înțeleg dorințele, fragilitatea și forța care se regăsesc în egală măsură în ea.

Cum ai ajuns în lumea artei?

Observând, iubind și muncind. 

Mi-am dorit să păstrez sentimentul acela de bogăție și împlinire pe care l-am simțit încă de când am făcut primele mele fotografii bune, când eram prin clasa a 7-a. Descoperind noi și noi perspective mijlocite de camera foto, am realizat cât de mult mă hrănește actul de a observa, încadra și fotografia. Îmi ofereau o bucurie imensă cele mai neobservabile reflexii și forme într-un mediu domestic (fotografiam adesea rămășițe vegetale sau menajere și le redam într-o formă abstractă). Așa mi-am format actul privirii și ce profesie e mai potrivită care să alimenteze setea asta decât cea de artist?

Familia ta era în această lume a artei? 

Am crescut printre cărți, caiete, sacâz și plăcuțe electronice, mama fiind învățătoare și tata depanator radio-TV. Cred că am luat ceva din pasiunile amândurora: dragostea pentru educație și cunoaștere de la mama și interesul pentru tehnologie de la tata. Mi-am urmat pasiunea și mi-am creat propriul traseu în artă, iar familia m-a susținut întotdeauna.

Citește și: Cum a ajuns Mihai Călin să se căsătorească cu fata care credea despre el că e „arogantul ăsta pe care nu-l suport”? Ce a învățat de la bunicul său deportat în Siberia? Și ce amintiri are despre Partidului Comunist Român

Ești licențiată în arte vizuale la Universitatea de Arte București, iar studiile masterale le-ai absolvit la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (UB) și centrul CINETIC (UNATC), unde ți-ai dezvoltat interesele pentru postumanism, sisteme de interactivitate, human-computer interaction, mediere tehnologică, machine learning și Inteligență Artificială. De unde acest interes pentru studiul corpului uman mediat tehnologic? Și cum se combină acesta cu inteligența artificială?

Interesul meu pentru corp și tehnologie a pornit de la simpla observație că telefoanele mobile au devenit extensii ale propriului nostru corp – un fel de proteze tehnologice de care nu ne mai putem despărți. Am început să-mi pun întrebări legate de natura acestui comportament: o fi bine? o fi rău? o fi bine că gândesc în termeni de „bine” și „rău”? 

Pe măsură ce am început să întâlnesc diverse tipuri de senzori – de la camere de supraveghere simple la senzori de mișcare, biometrici sau termici, am realizat că aceștia pot facilita interacțiuni între corpul uman și lumea digitală în contexte artistice. Am întâlnit, de asemenea, autori care discută despre devenirea umanului în contextul avansului tehnologic, în cadrul curentelor postumanism și transumanism. Aceste curente, deși foarte diferite, m-au inspirat să explorez medierea tehnologică a corpului uman în cadrul celor două programe de masterat. Tezele rezultate au fost realizate într-o strânsă legătură. 

„Digital Heaven” (2022) este un performance de dans care utilizează tehnologii interactive pentru a explora poetic și vizual posibilitatea renașterii umanității într-un mediu profund digitalizat. Acest proiect reflectă modul în care tehnologia poate redefini relația noastră cu propriul corp și cu lumea din jurul nostru, deschizând noi perspective asupra modului în care ne înțelegem și ne experimentăm existența într-o eră digitală.

Inteligența artificială aduce un nivel suplimentar de complexitate în ecuația medierii tehnologice. Pe de o parte, poate analiza datele colectate de la senzori care monitorizează diferite aspecte ale corpului uman, cum ar fi activitatea cerebrală, mișcarea sau semnalele biometrice, și le poate clasifica – ceea ce are vaste aplicații – de la instalații artistice, până la instrumente de manipulare și control al populației. Pe de altă parte, inteligența artificială poate ajuta la generarea de conținut vizual, bazat pe datele colectate în timp real. 

Să înțeleg că artistului Cristina Bodnărescu nu îi este deloc frică de faptul că inteligența artificială i-ar putea fura job-ul, din contră pare că este bună prietenă cu aceasta. Cum o folosești în proiectele tale? Și cât de mult te ajută?

Inteligența artificială este un instrument util de la brainstorming, la prototip, pentru orice artist care lucrează cu digitalul. În lucrările mele folosesc algoritmi de machine learning pentru a crea interacțiuni mai fluide între participanți și instalațiile digitale. De exemplu, antrenez modele care recunosc anumite mișcări sau gesturi ale oamenilor, însă nu întotdeauna acești algoritmi înțeleg perfect ceea ce face participantul. De aici apar mici erori, care, deși la început par nepotrivite, ajung să facă interacțiunea mai interesantă și imprevizibilă. Un astfel de caz este instalația „Imagined Critters” (2022), realizată împreună cu George Urse, în care creaturi generate de inteligența artificială, modelate apoi în 3D, reacționează la gesturi umane asociate emoțiilor, precum îmbrățișări, salut sau atac.

Un alt exemplu este lucrarea interactivă AIMOTION (2022), în care am folosit o cameră web pentru a analiza expresiile faciale ale participanților și a genera vizualizări ale emoțiilor lor în timp real, pe baza unui algoritm care detectează și prezice starea emoțională curentă. 

Citește și: Când era adolescent credea că are vocație de preot, dar în leagănul vieții s-a lăsat condus de artă. Cum arată povestea lui Ștefan Linu, tânărul din Grințieș care studiază neîncetat ca să cucerească scenele lumii

Artă sau tehnologie. Acum pare că le combini cu succes, dar la început, în școală, erai bună la ambele lucruri? Îți plăceau atât abordările creative, cât și cele realiste, pragmatice, matematice?

Abordări creative se pot aplica, și e chiar indicat să fie așa, în toate domeniile, chiar și în cele realiste. Când eram elevă îmi plăceau foarte mult și artele vizuale, și matematica. Îmi plac și acum, diferența este că artă fac zilnic, integrale, nu. Am absolvit un liceu teoretic cu profil mate-info, intensiv info, și, totuși am dat la arte. În 2020, când am descoperit că pot să împac ambele emisfere cerebrale făcând programare creativă, am fost cea mai fericită.

Cristina Bodnărescu: „Am învățat să prețuiesc prieteniile”

Cum ai fost în școală? Și care crezi că este cel mai important lucru pe care l-ai învățat din acea perioadă?

Am fost o elevă ambițioasă și am învățat mult, dar am avut timp să mă bucur de tot ce oferea vârsta. Am învățat să prețuiesc prieteniile.

Când ai ajuns să trăiești exclusiv din artă?

Destul de recent, de când am avut mai multe colaborări importante, iar proiectele mele au început să capete o anvergură mai mare.

Mai ții minte când te-ai simțit, prima dată, mândră de o lucrare pe care ai făcut-o?

Din fiecare nouă etapă artistică au rămas întipărite amintiri frumoase. 

Îmi amintesc cu bucurie de un colaj pe care l-am făcut cu mama când eu aveam 5-6 ani. Am decupat împreună niște rațe care pluteau pe un lac. Cred că atunci am fost mândră, sau poate doar bucuroasă, însă sunt sigură că am simțit mândrie când mi-au ieșit primele duble expuneri în aparat, care au fost mult apreciate de domnul Popovici, profesorul meu de fotografie de la Clubul Copiilor din Rădăuți 🙂

Cum răspunde Cristina Bodnărescu la un compliment?

Cu bucurie!

În cadrul Arborescent project și a atelierelor Hidrosfera în mișcare, lucrezi alături de performera Oana Băluță și copii cu vârste de la 6 la 12 ani. Care este lucrul cel mai important pe care ai vrea să-l învețe din această experiență?

Aceste ateliere sunt adaptate la necesitățile actuale ale tinerelor generații și le oferă oportunități valoroase pentru dezvoltare personală. Mi-ar plăcea ca toți participanții să devină conștienți de puterea pe care noile media o au în a educa, într-un mod interactiv și distractiv.  

Și cât de important crezi că este pentru cei mici să fie expuși la noile media, artele vizuale și performative?

Noile media nu sunt despre consumul de tehnologie, ci despre înțelegerea și utilizarea ei în moduri care stimulează gândirea critică, creativitatea, mișcarea și abilitățile de rezolvare a problemelor. Atelierele noastre oferă copiilor instrumentele necesare pentru a deveni consumatori activi și creatori de conținut, nu doar utilizatori pasivi. 

Cred că experiențele interactive pe care le oferim, aflate la intersecția artei vizuale și performative cu noile media, sunt esențiale pentru educarea noilor generații, pregătindu-le să facă față și să acumuleze cunoștințe în această lume în continuă schimbare. 

Împreună cu George Urse ai format Ethics of Joy, un proiect experimental de experiențe interactive și muzică ambientală, în care sunetul este folosit ca mijloc de explorare conceptuală a relațiilor dintre uman și non-uman în Antropocen. Povestește-ne puțin despre acest proiect și despre această colaborare cu George…

Colaborarea noastră profesională a început odată cu relația personală, în 2020, când am avut ideea de a compune un album de muzică postumană, intitulat Posthuman Landscapes. Albumul, care încă este în lucru, sonifică peisaje dintr-un viitor ușor distopic, intens tehnologizat, în care natura pune stăpânire peste construcțiile ridicate de oameni și roboți. Amândoi suntem fani ai genului SF, și ne-am provocat reciproc să ne imaginăm cum sună aceste peisaje acaparate de mucegai, spori, licheni și plante invazive. 

George, fiind și dezvoltator de jocuri video, și muzician, a venit cu un set mare de abilități în completarea calităților mele, astfel că învățăm unul de la celălalt cu ușurință. Împreună am gândit și realizat și alte proiecte, care implică tehnologii interactive, senzori, sunet și vizual, în general pe teme legate de relația dintre om și natură în era pe care o traversăm acum, Antropocenul. 

Cristina Bodnărescu: „George este cel care îmi oferă sprijinul moral necondiționat”

Cristina Bodnărescu, dacă ai putea lucra împreună cu oricine, cu cine ți-ai dori și în ce proiect?

Mi-ar plăcea să colaborez cu Studio Drift, fiindcă artiștii aceștia reușesc o combinație poetică între natură, tehnologie și mecanică, ceea ce s-ar potrivi minunat cu ideea mea de a crea o instalație cu specii de plante dispărute, supradimensionate, și mecanice, care răspund gesturilor și prezenței umane. 

Care este persoana de la care ai învățat cel mai mult? Sau care a fost cea mai importantă lecție de viață pe care ai primit-o vreodată?

De multe ori propria-mi experiență a fost cel mai valoros mentor. E mult mai ușor să înveți din propriile greșeli, decât din ale altora.

Dacă ai putea organiza o cină la care să ai 5 invitați (trecut, prezent, viitor), pe cine ai alege? Ce subiecte de discuție crezi că ar fi la masă? Și, le-ai găti tu?

Într-un scenariu în care noi, oamenii, putem conversa cu plante, animale și ciuperci (posibil augmentați de tehnologie) aș vrea să aduc împreună câte un reprezentant din fiecare regn, alături de o superinteligență artificială și o personalitate precum Charles Darwin, sau mai bine un neanderthal. Aș fi curioasă care sunt secretele vieții pe Pământ, și cred că le-aș oferi invitaților umani și non-umani apă, sau poate o ciorbă rădăuțeană 🙂

În afară de muncă, proiecte și artă, ce mai face Cristina Bodnărescu? Ce alte pasiuni sau bucurii mai ai?

Iubesc să meșteșugăresc cianotipii cu amprentă botanică, pe care le transform apoi în bijuterii semnate Maia.Khloris. E o metodă relaxantă și creativă de a petrece timpul „analog”, departe de tastatură, senzori și ecrane. Îmi mai aduc bucurie îmbrățișările nepoților, filmele de artă, serile de miercuri cu prietenii, concertele de jazz și plimbările ad-hoc pe străduțe vechi sau prin pădure.  

Citește și: De la o copilărie la Roșia Montană, unde și-a făcut castele prin păduri, a sărit garduri, a strâns fân și s-a urcat în copaci, Andreea Novac ne invită astăzi să descoperim care este relația dintre râs, natură, vârstă și dans

Cine este cea mai importantă persoană din viața ta?

Fiecare etapă a vieții mele a fost influențată de câte o persoană importantă – de la părinți și fratele meu, la bunici, care m-au format și mi-au oferit susținerea de care aveam nevoie. În prezent, George este cel care îmi oferă sprijinul moral necondiționat și este, cu siguranță, jumătatea mea mai bună.

Și, ultima întrebare, ce ți-ai dori să știe lumea despre Cristina Bodnărescu. Ce le-ai răspunde la întrebarea „Cine este Cristina Bodnărescu”?

Dacă nu e clar deja, aș spune despre mine că sunt o persoană curioasă, sensibilă, gata să exploreze noi modalități de exprimare creativă. Cred în puterea colaborării dintre oameni, plante și animale, și în interacțiunea dintre om și tehnologie ca mijloc de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine și lumea din jur.