Rada Pantea, românca ce conduce una dintre cele mai prestigioase biblioteci din Franța: „Nu poți să descoperi o comoară și să o ții doar pentru tine, nu mai e comoară astfel!”

Rada Pantea este un om cu un destin surprinzător: pare că a trăit mai multe vieți într-una singură. Vorbește 6 limbi străine, a absolvit facultatea de limbi străine din Cluj-Napoca, dar a urmat ulterior studii de specializare în jurnalism sau în administrarea afacerilor, în Marea Britanie, SUA și Grecia. A lucrat mulți ani în presă – PRO TV Cluj, B1 TV etc. – ca prezentator, și apoi a fost director executiv al diviziei de modă al unor mari mărci internaționale.

Astăzi, Rada Pantea locuiește în Franța și conduce Biblioteca Pythagore (Pitagora) din Strasbourg – instituție ce a împlinit 100 de ani. O bibliotecă ce reunește 8000 de lucrări de filozofie și spiritualitate – ceea ce ne poartă către actualele preocupări ale intervievatei noastre.

Rada Pantea a înființat Centrul Solisis unde organizează cursuri, seminarii, conferințe etc. în zona de spiritualitate și dezvoltare personală, ajutându-i pe oameni să se regăsească pe sine și să-și caute sensul în viață.

Mai mult, ea se dedică de câțiva ani unui demers extraordinar: traduce în limba română cărți semnate de mari autori francezi. Printre aceștia, un loc special îl ocupă Daniel Meurois, cel mai citit autor de limbă franceză din lume, pe teme de spiritualitate. Unul dintre volumele recent traduse în română se referă chiar la viața lui Iisus Christos – Cartea secretă a lui Jeshua – o carte revoluționară, care ne poate îmbogăți și „umaniza” percepția despre marile adevăruri ale lumii.

Când am ales să fac acest interviu cu dvs., motivul a fost să povestim împreună despre proiectele atât de frumoase și de speciale, legate de spiritualitate și dezvoltare personală, pe care le organizați de câțiva ani.

Dar, le mărturisesc acum cititorilor noștri că am fost absolut surprinsă când am primit CV-ul dvs… Și mi-am dat seama atunci că povestea dvs. de viață este cel puțin la fel de fascinantă ca și cea a proiectelor de spiritualitate pe care le dezvoltați!

În 2008, pare că drumul dvs. a luat-o brusc în cu totul altă direcție: către spiritualitate. Cum și de ce s-a produs această schimbare? Ce a determinat-o?

Cred că inconștient este ceea ce căutam dintotdeauna. M-am luptat mult să-mi găsesc împlinirea cu ceea ce vedeam în jur (ca valori). Am început la 18 ani ca DJ la Radio Contact, apoi ca prezentatoare de televiziune. Dar simțeam o senzație stranie când vedeam admirația oamenilor, care înțelegeam clar că nu-mi era adresată mie… Era o iluzie totul: ei vedeau un personaj pe ecran care mie îmi era destul de străin, era pur și simplu confecționat…

Acesta a fost primul gol pe care l-am constatat, prima iluzie după care alergasem și care realizam că nu mă împlinea cu nimic! A urmat cariera în management, un salariu generos, confort material și totuși nu mă simțeam împlinită…

Și îmi amintesc clar un gând care m-a „vizitat” într-o bună zi: trebuie să găsesc calitatea vieții în interior, pentru că realizam că – în ciuda confortului material – în interior aveam diferite stări dureroase, de nemulțumire, de frică, de nesiguranță; da, reușisem să „ambalez” totul bine, dar asta nu putea să mă satisfacă deplin.

Așa că am făcut ce puteam la vremea respectivă: să merg la un psiholog. Ceea ce nu m-a ajutat cu adevărat până când nu am descoperit calea cunoașterii de sine: prin meditații, privirea adusă către interior, percepția energiei, a blocajelor mentale și emoționale din chakre ș.a. Am învățat să mă transform cu mult ajutor primit din lumile „invizibile”, să fac pași către lumină și iubire, aspecte fără de care am înțeles că nu poate fi Bine.

Asta m-a ajutat enorm, m-a transformat, mi-a dat aripi și un adevărat scop în viață. Mă întrebam cum se făcea că „dormisem” până atunci! Mă simțeam precum Columb care descoperise America!

Așa ca voiam neapărat să-i ajut și pe alții să descopere această pace interioară care mă umplea, această Bucurie… Surâd acum, amintindu-mi imensul val de entuziasm și de naivitate care mă cuprinsese atunci. Am înțeles târziu că omul trebuie să bată întâi ca să i se deschidă și nu puteam cu nimic să forțez trezirea în nimeni…

Ați făcut mai multe călătorii pe trasee inițiatice: Tibet, India, Egipt, Brazilia, Turcia, Grecia, Polynesia franceză și Camino de Santiago. Care dintre aceste călătorii v-a marcat mai tare? Care sunt cele mai intense amintiri pe care le aveți din aceste drumuri (interioare aș spune),  parcurse de dvs.?

Da, în acei ani de pregătire interioară (care continuă), sufletul meu era atras de anumite locuri marcate de predecesorii noștri care au căutat lumina. Îmi amintesc vizita la Luxor care  s-a întâmplat la câteva zile după un atentat. Eram cu un șofer personal așa că am putut vizita Luxorul fără nici un turist, am putut rămâne în liniștea locului, am simțit vibrația fraternității care a imprimat umanitatea cu lumina cunoașterii. A fost un cadou special…

La fel, în Grecia, în diferite locuri am simțit vibrația luminoasă și m-am simțit ca acasă. La fel de ciudat s-a făcut că am vizitat Delfi în singura zi a anului când era închis, de Crăciun! Și cum nu puteam să accept că am bătut drumul degeaba până acolo, am sărit gardul (!) și am contemplat din iarbă templul de acolo, am resimțit inițierile care se făceau, puritatea aspirației celor care au trăit acolo. A fost un moment privilegiat în liniștea locului.

Apoi, în Creta, am descoperit un alt loc special. În sudul Franței, este specială toată zona Camargue (zona de deltă a Rhône-ului), în care se petrece întâlnirea relatată în cartea Testamentul celor trei Marii (de Daniel Meurois), acolo unde mulți discipoli direcți ai lui Iisus s-au refugiat după condamnarea sa. La fel, un loc superb este Cappadocia, unde simți atmosfera, aspirația primilor creștini care locuiau împreună în locuințe făcute în pământ.

Să vorbesc despre India? Ce m-a impresionat cel mai tare acolo erau ochii surâzători ai oamenilor în ciuda contextului haotic, conștiința lor de masă care cuprinde căutarea divinului. Îmi amintesc de o meditație făcută cu grupul, moment în care două fetițe ni s-au alăturat surâzând, spontan, ca și cum era cel mai firesc lucru din lume…

Camino de Santiago este o cale luminoasă trasată de conștiința multor pelerini. Mișcându-mă încet, la pas, 600 de km, am avut timp să văd multe lucruri pe lângă care treceam înainte prea repede. Îmi vine în minte Prezența pe care am conștientizat-o trecând pe lângă lanurile de floarea soarelui, liniștea, orientarea lor mută către soare, magia acestei relații invizibile !

Polynezia franceză mi-a amintit de tărâmul magic al Atlantidei. Un popor încă senin și dulce locuiește acolo. Vă mulțumesc pentru plăcerea de a „revizita” aceste locuri și acum, povestindu-vi-le !

În aceste călătorii sau, mai târziu, prin activitățile legate de dezvoltare personală sau de spiritualitate pe care ați început să le organizați, ați avut șansa de a cunoaște mai mulți autori/profesori/terapeuți importanți, din întreaga lume. Simțiți că este vreo întâlnire care v-a marcat profund?

Cred că cel mai important a fost pentru mine să descopăr că există multe căi, că fiecare are adevărul său și rațiunea sa de a fi. Există multe „pârâuri” care pătrund peste tot, răspund nevoii de creștere spirituală ale acestei umanități. Înainte nu le vedeam, nu sunt vizibile decât celor care caută…

Citind cartea Întâlniri Solare pe care mai târziu am tradus-o în română, am fost cuprinsă de un așa entuziasm încât i-am scris autoarei – Marianne Dubois – care în două ore m-a și sunat! Ne-am „recunoscut” ca două suflete apropiate, m-a desemnat moștenitoare pe toate cele 7 cărți ale sale în toate limbile. A simțit că o înțeleg: iubim la fel, aspirăm spre același lucru.

Poate ar fi de menționat multe alte persoane, dar întâlnirea care ne marchează profund se petrece în interiorul nostru, recunoaștem Prezența și așa recunoaștem înrudirea cu alții care reușesc să manifeste Prezența.

În 2008 ați înființat Centrul Solisis pe care îl conduceți și astăzi și unde organizați cursuri, seminarii etc. pe această zonă de spiritualitate și dezvoltare personală. Cum s-a născut ideea acestui centru?

Mi s-a părut de la început că singurul mod în care pot mulțumi cu adevărat pentru tot ce am primit e să dau și eu mai departe. Nu poți să descoperi o comoară și să o ții doar pentru tine, nu mai e comoară astfel!

Așa că am început acest proces interior de descoperire a Sinelui, a Prezenței, a Sursei, cu câteva persoane, ele au văzut rezultatele, deci le-am propus să formăm un grup. Așa că ne întâlnim săptămânal pentru a medita împreună, a ne deschide spre Sursa noastră și așa primim multe învățături și clarificări pentru fiecare.

E clar că e o lucrare continuă, de câte ori ne orientăm către Sursă de atâtea ori ne alimentăm cu vibrațiile ei de Pace, Iubire, Armonie si Lumină. Și în felul acesta aducem aceste sentimente în realitatea noastră, aici, pe Pământ.

Unii vin, alții pleacă din grup, fiecare e liber să-și trăiască chemarea interioară așa cum simte.

Ne puteți povesti puțin despre activitățile centrului?

În primul rând Solisis este o școală de cunoaștere de sine cu mai multe module online și webinarii. Activitatea principală este Procesul în care o persoană plonjează (care durează 6 luni): învață la început să își conștientizeze propriile blocaje mentale și emoționale și să se elibereze de ele.

Până la urmă și asta face parte din cunoașterea de sine, nu? Să cunosc umbra și eliberându-mă să re-cunosc lumina interioară, care era oricum tot timpul acolo și atunci când eram ocupați. Doar că nevăzând-o, ea devine ca inexistentă în percepția noastră.

Cei din grup care au urmat acest proces, dau mai departe și ei această cunoaștere din experiența lor celor care parcurg Procesul și celor care vor să vină pentru meditații sau pentru descoperirea cărților publicate de noi.

Am publicat cărți pe care le-am descoperit în Franța și nu am rezistat imboldului să le traduc și în română. Deci găsiți pe site-ul nostru (solisis.org): Cartea secretă a lui Jeshua, Akhenaton – Faraonul Soare, Testamentul celor Trei Marii, Șamanul și Christul, Francisc al Păsărilor (toate semnate de Daniel Meurois), Întâlniri solare (de Marianne Dubois), CD-ul de meditații Atomi de diamant ș.a.

Dorind să prezint publicului larg diferite persoane care vorbesc despre trezirea interioară am creat și canalul de youtube Rada Web TV. Aici găsiți interviuri cu cei care aduc claritate în domeniul cunoașterii de sine și câteva conferințe pe care le-am prezentat de-a lungul anilor.

Din 2015 sunteți președinta Bibliotecii Pythagore, o instituție ce a împlinit 100 de ani, situată în inima unuia dintre cele mai pitorești orașe ale Franței: Strasbourg. Cum ați ajuns să locuiți în Franța și cum v-a condus drumul dvs. spre această poziție la bibliotecă?

L-am întâlnit pe soțul meu care este francez, așa că m-am văzut mutată în Franța, iar partea cea mai interesantă e că, la doar un an după asta, am devenit președinta Bibliotecii Pythagore (Pitagora), care parcă mă aștepta ! Da, toată calea parcursă de mine anterior era în aceeași direcție cu această bibliotecă, care a luat naștere ca o bibliotecă teosofică și conține 8000 de cărți din toate curentele spirituale. Este o adevărată „bijuterie” în inima Strasbourg-ului !

Organizez aici săptămânal conferințe cu „deschizători” de uși spirituale din Europa, acum ele sunt online pe site-ul bibliotecii, deci vorbitorii de franceză sunt invitați să participe !

În cadrul Centrul Solisis, ați ales să editați cărți valoroase din lumea francofonă. Ați tradus recent – în limba română – câteva volume semnate de cel mai citit autor de limbă franceză din lume, pe teme de spiritualitate: Daniel Meurois. Cum ați ajuns să stabiliți un dialog cu domnia sa și cum ați luat decizia de a începe să publicați cărți?

Am citit pur și simplu cărțile sale și nu am putut rezista dorinței de a da ceea ce mă entuziasmează mai departe – ca tot ceea ce fac de altfel ! Așa încât l-am contactat și m-am lansat în aventură, susținută de grupul Solisis.

Unii au pus bani pentru tipografie și traducere, alții au corectat, e o muncă și o investiție uriașă ! Dar să apreciezi ceva care nu e apreciat încă de nimeni îți cere să manifești multă Forță interioară. E ca o trecere de la imitație la creație…

Doar așa putem crea o nouă lume și să nu mai rămânem sufocați în cea veche… E nevoie să avem încredere în imboldul interior și să manifestăm ceea ce vine. Suntem răsplătiți cu multă bucurie și pace sufletească dacă facem asta și asta nu e puțin lucru !

Printre cărțile traduse de editura dvs. se numără „Cartea secreta a lui Jeshua”, semnată de Daniel Meurois – pe care îmi permit să o numesc „o bijuterie”, nu doar o carte. Ea ne aduce mărturisirea amintirilor lui Iisus Christos, povestite de el însuși și captate printr-o tehnică specială practicată de Daniel Meurois. Mai mult decât o simplă scriere, eu am perceput-o, ca cititor, ca pe o adevărată „revelație”.

Am citit această carte în originalul în franceză, când a fost publicată (2015 – volumul I și 2017 – volumul II). Am avut o enormă surpriză și o mare bucurie când am aflat că această carte va fi tradusă și în limba română. Cum au primit cititorii români o astfel de lucrare, atât de specială? Altfel spus: câtă deschidere, câtă reticență, câtă răutate?

Constat multă deschidere și multă apreciere pentru această scriere, care este, într-adevăr, mult mai mult decât o carte. Ea este o informație vie care vine să ne deschidă spre alte orizonturi de conștiință. Iisus nu mai e perceput ca o icoană exterioară, vedem cum el încarnează modelul viu al omului care își recunoaște originea divină, cu care comunică, fiind unit cu ea. Și a venit să ne arate acest model pentru a-l încarna la rândul nostru : « cine crede în mine face lucrurile pe care le fac eu… » – ne spune un citat din Biblia clasică.

Trăim vremuri în care vechile modele se prăbușesc, această carte a apărut pentru că a venit vremea să înțelegem mesajul Învățătorului și – dincolo de înțelegere – să Fim.

În momentul în care nu mai cerem de la alții să ne spună cum să gândim și îndrăznim să apreciem ce simțim în interiorul nostru, inima noastră se deschide cu adevărat spre mesajul lui Iisus, care nu face decât să traducă mesajul inimii noastre !

E oare nevoie de altcineva să ne spună mental despre Dumnezeul care e viu în fiecare dintre noi ? Deci să stabilim astfel credințe cărora să ne supunem ? Sau e suficient să ne deschidem spre ceea ce e Viu în fiecare dintre noi ?

Cred că asta a venit Iisus să ne îndrume și nicidecum să stabilească vreo credință oarbă. Oricum, cartea aceasta extraordinară este vie și vorbește de la sine și vorbește multe ! Simt că suntem privilegiați să trăim aceste vremuri în care avem acces la așa o deschidere de conștiință ! Iar dacă a apărut și în română înseamnă că sunt mulți și aici care o pot primi în inima lor.

Tocmai ați editat un alt volum deosebit al lui Daniel Meurois, despre viața faraonului Akhenaton. Au urmat apoi „Testamentul celor trei Marii” și „Șamanul si Christul” și aveți în curs de apariție cartea lui Daniel Meurois despre Francisc de Assisi. Cărți una și una… Un adevărat parcurs spiritual aș spune, de la un mare maestru la altul… Cât de greu vă este să promovați titluri atât de deosebite? Este lumea deschisă spre astfel de lecturi?

Nu aș spune că sunt încă bestseller-uri, dar vor deveni pe măsură ce oamenii vor realiza enorma comoară ce se ascunde în ele… Căutăm ceea ce ne satisface, pentru cineva e o plăcere stimularea emoțională pe care o aduc romanele de dragoste sau suspansul din romanele polițiste, dar tot „vârtejul” emoțional are un sfârșit…

Când realizăm asta, căutăm să ne eliberăm de agitația emoțională și ne găsim pacea, viziunea mai largă a lucrurilor, înțelegem cine suntem, de ce suntem aici, care este sensul vieții… Și atunci abia putem să ne simțim atrași de acest gen de cărți bogate în raspunsuri, care ne deschid pe diferite niveluri ale înțelegerii, oferindu-ne o altfel de bucurie, care ne întregește și ne eliberează.

Toate aceste cărți ne ating inima și astfel ne transformă, ne eliberează de frici și de „umbre”. În plus, caracteristica lui Daniel Meurois este că își scrie cărțile sub formă de roman, deci sunt foarte ușor de citit, foarte plăcute. Cărțile domniei sale ne poartă în timpuri și locuri minunate și simțim deplin „parfumul” lor, dat fiind faptul că el retrăiește toate scenele povestite prin călătorii astrale, care presupun implicarea tuturor simțurilor (miros, gust, văz, atingere).

Prin paginile lui călătorim în Egiptul de glorie, cu tot parfumul lui de atunci, la fel în vremea lui Iisus sau în vremea indienilor din sec. XVII. Descoperim mult mai mult decât ce aflăm din istorie sau din imaginația romancierilor, e un parfum autentic care se degajează și ne face să îi iubim cărțile !

Primim reacții foarte încurajante de la cititori, iar cărțile acestea își vor face drumul lor în conștiința oamenilor tot mai mult.

Dat fiind că locuiți la Strasbourg, dar publicați cărți în limba română, sunteți mereu în contact și cu români și cu francezi atrași de zona spiritualitate sau de cea de dezvoltare personală. Există diferențe între modul în care percep românii și francezii aceste două zone? Este vreuna dintre cele două categorii de public mai deschisă decât cealaltă?

Da, eu văd românii mai deschiși pentru că sunt mai puțin „formatați” mental. Îi simt cumva mai sufletiști, cum se zice, deci mai aproape de o simțire directă prin suflet, adică mai mult prin inimă decât prin minte. Mentalul proiectează ce știe el, dar dincolo de el e universul întreg ! Deci, dacă ne deschidem, captăm și altceva. De fapt, eu cu asta mă ocup, să ajut oamenii să se deschidă dincolo de ideile proprii pe care și le-au creat prin experiența lor, care e inevitabil limitată. Adevărul neschimbător există dincolo de experiență. Ne putem deschide pentru a-l percepe…

În luna august veți  organiza o tabără de spiritualitate în munții Apuseni. Și timp de 7 zile cei înscriși vor ieși total din lume, așa cum scrieți pe site. Meditații, exerciții de respirație, conectarea la emoții și la eul interior etc., compun programul taberei dvs. De câți ani organizați astfel de tabere? Care sunt cele mai frumoase experiențe pe care le-ați trăit până acum în tabără cu cei care vă urmează?

Le organizez de ceva ani buni, în grup mic, de maxim 12 persoane. Și dacă ar fi să vorbesc despre cele mai frumoase experiențe, ar fi experiențele subtile, când ne adunăm pentru meditații sau învățături care vin prin intuiție. Atunci se creează ceva… magic.

Să descriu o asemenea experiență ca pe o „dulceață” a inimii ? Este o pace care se așterne peste toți și bătăile inimii se aliniază cu ritmul universului… e o magie greu de explicat, trebuie trăită pentru a fi înțeleasă.

Faptul că avem 7 zile la dispoziție – într-o natură încă neatinsă – și alternăm liniștea și parfumul naturii cu întâlnirile în care ne conectăm cu ființa noastră profundă, creează în noi o deschidere spre Viul din noi. Deci sunt experiențe magice și cuvintele sunt cam insuficiente…

Ce proiecte noi aveți în pregătire acum?

Tocmai am lansat un nou site solisis.org, în care încerc să explic mai bine ceea ce fac, pentru că nu e ușor să transpui în cuvinte cunoscute ceea ce e nou și nu a intrat încă în limbaj și în mental. Aici am făcut să fie ușor de comandat și cărțile noastre, tocmai pentru că ne ajută să le luați direct de la noi.

Banii primiți îi investim în următoarea carte care apare și așa putem continua mai departe să scoatem cărți „vii”. Descopăr tot felul de cărți noi, oameni interesanți pentru interviurile pe Youtube Rada WebTv și pun acum la cale o explorare mai profundă a unei inițieri din cartea Testamentul celor trei Marii. Vom forma un grup online timp de câteva săptămâni, în care ne propunem să conștientizăm planurile subconștientului pe care orice suflet le parcurge până la trezirea și eliberarea finală din iluzie.

Dacă ați primi mâine o finanțare substanțială pentru a dezvolta centrul și editura Solisis, care sunt primele proiecte pe care le-ați concepe?

Ah! Mi-aș dori foarte mult să creez o școală în care copiii să fie încurajați. Să se aprecieze pe sine și să aprecieze Viața! Să fie fericiți și să aștepte să treacă weekendul ca să revină la școală! Vă puteți imagina așa ceva?

O școală în care să le spunem cât sunt de minunați și ce potențial imens se află în interiorul lor, în creativitatea lor și nu în imitație, nu în obediența regulilor, fără validarea conștiinței proprii!

Deocamdată mă ocup de o „școală” pentru adulți. Așa că poate am putea să ne facem mai cunoscuți ca școală, ca posibilitate pentru cine vrea să își cunoască natura profundă, să se elibereze de orice formă de frică, să cunoască pacea – care e vibrația naturii noastre esențiale.

Deci aș investi în mediatizare, în imagine, ca să putem ajunge la oameni. Și aș crea un centru de meditații plăcut, în care să putem face cursuri înălțătoare, meditații pentru mici și mari, cu o terasă verde unde să bem sucuri naturale și ne bucurăm de prăjituri de casă!

Dar, totuși, banii în sine nu sunt motorul pentru nimic. Motorul, creatorul, este conștiința noastră. Atunci când oamenii vor înțelege altceva, vor căuta altceva, va exista o cerere și un răspuns se va materializa negreșit.

E aceeași poveste ca acest lider politic pe care oamenii din toate țările îl așteaptă să vină… el va veni când noi ne vom schimba conștiința ca majoritate. E pe cale de înflorire o schimbare de conștiință – pe care cred că o simțim cu toții – unii o vedem ca pe ceva dramatic, alții ca pe o speranță.

Oricum cred ca totul e pilotat de conștiința noastră superioară, deci să ne uităm în Sus și să ne bucurăm de fiecare clipă!