Reguli pentru remi şi istoria jocului celebru în perioada comunistă

Înainte de revoluţia din 1989 posibilităţile de distracţie şi de petrecere a timpului liber erau destul de reduse. Aşa că întâlnirile între prieteni, în sufrageriile apartamentelor, erau la ordinea zilei, iar acestea erau mai mereu condimentate cu jocurile la modă din acei ani şi aici mă refer la remi – rummy în original, canastă, scrabble sau table. Unele dintre ele şi-au păstrat popularitatea printre români, iar remi-ul este şi acum o distracţie aleasă chiar şi de cei foarte tineri, obişnuiţi mai degrabă cu jocurile online decât cu serile lungi petrecute în jurul unei table de joc. Acum, că frigul ne ţine tot mai mult în case, e vremea să ne reamintim ce reguli pentru remi trebuie să respectăm dacă nu vrem să transformăm jocul în motiv de ceartă, ci să profităm de părţile lui distractive.

Reguli pentru remi – O scurtă istorie

Puţini sunt cei care ştiu că jocul de remi cu piese, nu cu cărţi, a fost inventat în sufrageria unui român evreu. La finalul anilor `30 cărţile de joc erau interzise, aşa că Ephraim Hertzano a căutat o metodă să continue să joace jocurile preferate, dar fără să fie acuzat că încalcă legea. A făcut mai întâi nişte piese din lemn, cu numere şi culori diferite, dar erau şi scumpe şi greu de lucrat. S-a gândit că ar putea să le facă din plastic şi cum oricum era mereu în căutare de plastic pentru periuţele pe care le făcea şi vindea, aşa a ajuns să folosească plastic reciclat de la avioanele produse la Ghimbav. Deşi reticenţi la început, prietenii s-au adaptat rapid la noul joc, iar vestea acestuia s-a răspândit rapid, aşa că proprietarii de magazine s-au grăbit să achiziţioneze noua distracţie a românilor.

Finalul celui de-Al Doilea Război Mondial l-a determinat pe Ephraim Hertzano să emigreze în Israel, unde a continuat să producă piesele pentru noul joc de remi. Deşi sărăcia era mare, nevoia de distracţie era şi mai mare, aşa că atelierul lui Hertzano a crescut şi s-a transformat într-o fabrică. Pasiunea soţiei unui celebru comediant american pentru acest joc i-a transformat afacerea într-una internaţională. A fost suficient ca bărbatul să povestească despre el la televizor şi comenzile au explodat. În 1977, la 40 de ani de la prima idee, jocul era cel mai vândut de pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Reguli pentru remi – Cum se joacă unul dintre cele mai populare jocuri din lume

Cutia de remi conţine 106 piese numerotate de la 1 la 13 şi 2 piese ce sunt folosite pe post de Joker, 4 table de joc, suporţii pentru ele şi o hârtie cu instrucţiuni. Nu ştiu cum se face, dar mereu hârtiile cu instrucţiuni dispar primele din seturile de jocuri.

Piesele numerotate au 4 culori: roşu, galben, albastru şi negru şi numerele de la 1 la 13 se regăsesc în dublu exemplar pentru fiecare culoare în parte. După ce au fost întoarse cu faţa în jos şi amestecate, acestea sunt aşezate în grămezi de câte 7 piese şi aşezate una lângă cealaltă. Piesa rămasă în plus este ceea ce se numeşte atu şi este utilizată pentru a număra grămezile până la locul din care încep să fie împărţite jucătorilor.

Fiecare jucător primeşte la începutul jocului câte 2 grămezi, 14 piese, mai puţin cel care îl deschide, acesta primind câte 15 piese, din care va folosi una ca să pornească şirul de piese de care jucătorii se lipsesc de pe tablă. Ulterior, fiecare jucător trage o piesă din şirul de piese rămase neîmpărţite şi lasă o alta cu faţa în jos, pe masă. Piesele de pe masă, „aruncate”, se aşează una după alta, în şir, perpendicular cu prima aşezată, care indică începutul şirului.

Scopul jocului este ca jucătorii să potrivească piesele de pe tablă astfel încât să obţină serii şi suite. Seriile sunt piese cu aceeaşi valoare, dar de culori diferite, de exemplu 3 de 4, roşu, galben şi negru. Suita este formată din piese cu valori consecutive, dar de aceeași culoare, cum ar fi 2, 3, 4, 5 de culoare albastră. Fiecare formaţie, fie ea suită sau serie trebuie să aibă cel puţin 3 piese, dar seriile nu pot fi mai mari de 4 piese.

În prima tură a jocului nu se poate face nicio mutare cu excepţia pieselor luate de sus şi renunţarea la una inutilă de pe tablă. Deschiderea/etalarea trebuie să fie de cel puţin 45 de puncte adunate din piesele folosite şi să aibă 2 formaţii de tipuri diferite, serie şi suită, iar jucătorii pot folosi după etalare piese de pe tabla proprie care să le lipsească celorlalţi jucători. Se poate folosi şi ultima piesă de jos dacă jucătorul ce o ia dovedeşte că o utilizează pentru una dintre formaţiile cu care se etalează. Jucătorul poate alege şi să joace doar pe tablă, dar este obligat să anunţe acest lucru partenerilor de joc. Pentru cei care aleg să se etaleze, aceştia pot rupe şirul de piese de jos pentru a face cu piesa aleasă o formaţie, cu condiţia să aibă cel puţin 4 piese pe tablă. Jocul ia sfârşit când unul dintre jucători are toate piesele în formaţii şi una cu care închide, dar jucătorii sunt obligaţi să iasă din joc atunci când rămân cu mai puţin de 3 piese pe tablă.

Reguli pentru remi – Cum se calculează punctele

• Piesele cu numere de la 2 la 9 au câte 5 puncte.
• Piesele de la 10 la 13 au câte 10 puncte.
• Piesa cu numărul 1 valorează 25 de puncte la finalul jocului; la etalare se socoteşte însă ca 5 puncte dacă este folosită în suită 1, 2, 3, 10 puncte dacă este în suită de tipul 12, 13, 1 sau 25, dacă este folosită în serie 1, 1, 1.
• Jokerul, cunoscut şi sub numele de Jolly, are 50 de puncte şi poate fi folosit ca să înlocuiască orice piesă dintr-o serie sau suită.
• Atu-ul aflat pe tablă la începutul jocului valorează şi el 50 de puncte.
• Jucătorul care închide jocul primeşte un bonus de 50 de puncte.
• La final jucătorilor rămaşi cu piese pe tablă li se scade valoarea acestora.

Acestea sunt regulile pentru jocul clasic de remi, însă există mai multe tipuri de jocuri la care se pot folosi piesele acestuia, în România fiind foarte popular şi jocul numit canastă.