„Reparându-i pe cei vii” – un film palpitant despre fragilitatea teribilă a vieţii

„Cu grijă, fără emoţii puternice”. Claire (Anne Dorval) zâmbeşte cu o oarecare reţinere, subminând neliniştea fragilă a celor dragi prin batjocorirea bolii cardiace care poate pune capăt vieţii sale în orice moment. Mamă a doi adulţi care se îndreaptă spre vârsta de 50 de ani, Claire este punctul final al călătoriei celui mai apropiat lucru pe care acest film îl are drept personaj principal: inima pe care o urmărim de la donator – Simon (Gabin Verdet), un adolescent care este victima unui accident, până la destinatar – Claire, care se află în stare critică.

După debutul său în cadrul Festivalului de Film de la Veneţia, „Reparându-i pe cei vii” şi-a continuat traseul în festivaluri precum Festivalul de Film de la Londra, Rotterdam IFF şi San Francisco IFF. De asemenea, filmul a strâns numeroase nominalizări de-a lungul traseului său. Printre multe altele, de menţionat sunt nominalizările din cadrul Festivalul de Film de la Veneţia, Valladolid IFF, Toronto IFF şi Ghent IFF.

Katell Quillévéré declară într-un interviu pentru Cineuropa, următoarele: „Am crezut că ar fi fanscinant să explorez măsura în care un transplant este o aventură umanistă şi am încercat să portretizez asta, deoarece filmul pune la îndoială legătura cu eternul. Povestea se desfăşoară în primul rând la nivelul individului, al unei familii, apoi al unei comunităţi, al spitalului şi apoi al societăţii, în idee în care, în Franţa, orice persoană are dreptul la un transplant. Este o aventură care pune societatea în mişcare la toate nivelurile. Un transplant este înrădăcinat în principiul solidarităţii şi ne aminteşte cum sunt fiinţele umane interconectate”.

Cei mai mulţi oameni au avut experienţa de a observa străinii din jurul lor pe o stradă aglomerată, într-o gară sau într-un autobuz şi de a se întreba: „Oare ce obstacole a avut de trecut în viaţa sa?”, Oare ce are pe suflet bărbatul acela?”, „Oare la ce se gândeşte femeia aceea care zâmbeşte?”. Să percepi alte persoane ca având probleme reale, mai ales atunci cănd nu le cunoşti, este, de cele mai multe ori, dificil. Este greu să nu ne pierdem în propria percepţie şi să ne mai schimbăm punctul de vedere odată ce ne formăm o opinie. „Reparându-i pe cei vii” ne prezintă o lume cu persoane diferite care trec prin încercări diferite, dar cât se poate de reale, şi ne demonstrează că asta este exact ceea ce ne leagă pe toţi.

„Reparându-i pe cei vii” va fi distribuit în cinematografele din România din 10 noiembrie, de Transilvania Film.