fbpx

Căutare

Share this article

Ionela Spînu a purtat de mică dorința de a se dezvolta peste hotarele țării noastre considerând că poți să te descoperi pe tine însăți și reușești să o faci doar explorând lumea. Zis și făcut. Am găsit-o în Cambodgia. Este de doi ani acolo unde susține traininguri pentru tineri de orientare și reorientare profesională și unde se implică și în activități de voluntariat. Toate acestea după mai bine de un deceniu petrecut în UK, unde s-a remarcat ca consultant pe partea de business și trainer în instituții corporate, dar și după un master finalizat. 

România a crescut-o, Anglia i-a oferit mai multe oportunități, iar în Cambodgia a învățat să prețuiască și mai mult viața. Ionela crede în puterea cuvântului, în succesul bazat pe motivație și pe muncă cu resursele proprii, dar și în exprimarea liberă a opiniei. Guvernează în jurul cuvântului „evoluție”, care, de altfel, a fost și motorul care a pus în funcțiune tot sistemul său intern. Nu-i lipsește recunoștința pe care o are pentru tot ce trăiește, nici bucuria de a-și face noi și noi planuri și de a-și creiona proiecte. Să o cunoaștem mai bine!

Unde te găsim, Ionela?

Sunt în Cambodgia acum, de doi ani și puțin. Am venit aici chiar înainte să se închidă tot odată cu venirea pandemiei. Dar 12 ani am stat în UK. Din România, sunt plecată din 2008. 

De unde decizia aceasta de a pleca din România în UK, dar și hotărârea de a face voluntariat în Cambodgia?

Hai că o să îți explic în detaliu tot traseul meu. Am venit în UK în 2008, am făcut masterul. Visam să fac ce am făcut eu de la 14 ani, mai ales de când primeam întrebări legate de ce o să devin când o să cresc mare. Mi se pare o întrebare foarte bună. 

Ionela Spînu:„ Corect ar fi fost să fiu întrebată care sunt lucrurile care îmi plac.”

Clișeică, poate, dar îți pune rotițele în mișcare. 

Da, așa este. Cred că acum, dacă ar fi să mă uit în urmă și care ar suna mai corect, ar fi just să fiu întrebată despre lucrurile care îmi plac. Nu e o regulă să faci doar ce ai studiat. Eu, de exemplu, fac ceva foarte diferit acum față de ce am studiat. Tot timpul spuneam la 14 ani că vreau să plec. Visam să mă duc la București la facultate, apoi să fac master în UK. Și cam așa a fost. Am început să plec odată cu o bursă Erasmus. 

De unde ești de loc?

Din Brăila, dar eu am vrut mereu să descopăr și să mă descopăr și am considerat că poți să o faci doar dacă cunoști lumea. M-am întrebat mereu ce mi-ar plăcea să fac și am vrut mereu să experimentez, nu doar să mă hrănesc cu ce văd la televizor. Ce am înțeles totodată, e că niciun loc nu e perfect. 

Revenind la studii acum, ce ai studiat exact?

Am studiat în cadrul facultății de litere Știința documentării și informării. Am început în 2004. În 2008 am mers la un master de business. Dar cu criza financiară, nu prea mai avea legătură. S-a trecut mult în online atunci și am trecut și eu în online să învăț din podcasturi, din cursuri pentru că strategiile pe care le învățasem eu la master, nu se mai aplicau. Noi ne-am schimbat ca tehnologie, ca societate. S-au schimbat foarte multe. 

Ionela Spînu:„ Primii doi ani în Anglia au fost foarte grei.”

Ce ai studiat în Anglia?

Am studiat business cu turism integrat. Dar eu am muncit în restaurante ca să mă întrețin. 

Chiria trebuia plătită, nu?

Da. Mă întreb și acum cum am supraviețuit. Primii doi ani au fost foarte grei. Am fost și într-o fază depresivă. Eram foarte stresată. Erau și restricții încă în 2008. Aveam reguli diferite față de restul Europei. Am muncit la negru câteva luni. După ce am terminat facultatea, mi-a luat ceva să găsesc de muncă. Nu interesa pe nimeni cât de inteligent ești tu, ci trebuia să dai din coate. Erau și alte vremuri. Sunt multe lucruri pe care le fac acum, și dacă aveam pe cineva care să mă învețe să le fac încă din facultate, era tare bine. Mi-ar fi plăcut să învăț să creez relații, conexiuni. Nu știi de unde vin recomandările, poate. 

Și în ce domenii ai activat după acei ani grei din Anglia? Unde ai persistat cel mai mult cu serviciul? Pe ce nișă?

Am schimbat nișa puțin. Pe mine, m-a fascinat mereu știința comportamentală, dezvoltarea personală. Am fost în lumea startup-urilor vreo zece ani. Eram într-o companie care avea sediul în Australia, în e-commerce, retail. Eu aveam grijă de business-urile celor de care eram înconjurată. În procesul acesta, am mai și muncit ca coach de motivație, de mindset. Eram acolo, lângă antreprenori. Combinat, am făcut asta vreo 6 ani. Dar am vrut, de fapt, mereu să fiu pe cont propriu, pe partea de educație. Am făcut mai mult traininguri corporate. Am făcut și consultanță pe partea de business-uri, am ținut și workshop-uri și după a venit oportunitatea cu Cambodgia. 

De ce Cambodgia? De ce voluntariat?

Inițial, nu am venit aici doar pentru voluntariat. Am venit aici tot pentru un business pe partea de educație. Am venit aici pentru că partenerii mei sunt de aici. Am vrut să setăm o academie pentru tinerii de aici. Îi învățăm vreme de 6 luni și la final le găsim joburi. Ăsta a fost motivul pentru care m-am mutat aici. Cu copilașii, a fost o experiență wow. Cu o prietenă m-am aliniat. Cât pot, îi susțin. Întotdeauna mi-a plăcut să ajut. 

Ionela Spînu:„ Pe oamenii din Cambodgia i-am tratat egal.”

Și apropo de dăruire, ce au dăruit acei copii și acei tineri în tine? Ce au sădit în tine? Te-au transformat acești doi ani?

Au fost cei mai grei ani. A fost și pandemia. Nu m-am gândit că o să stau atât de mult. Am avut o perioadă foarte grea, dar foarte grea în care îmi era dor de toată lumea și credeam că o să cedez. Am reușit să trec peste și mi-am zis că rămân aici și m-am setat pe un mood bun. Mi-am zis că trebuie să explorez tot ce se poate și uite că au trecut doi ani și ceva. Culmea, urmează să mă întorc în România în curând. Ei, toți, m-au făcut să-mi dau seama de valoarea mea, mi-au dat mai multă încredere. Pe oamenii din Cambodgia i-am tratat egal și asta i-am învățat și pe ei să o facă cu mine. Îmi vorbeau cu „dumneavoastră” și nu-mi place:)).  

Ce ai găsit în Cambodgia? Care sunt vârstele cu care lucrezi?

Copiii de la voluntariat sunt de la 2 ani până la 16 ani, iar tinerii cu care am lucrat erau între 18 și 40 de ani. Cu unii am lucrat și pentru orientarea profesională sau reorientarea, mai corect spus. Dar eu am fost foarte deschisă cu ei. E o țară în curs de dezvoltare și vezi extremele. Găsești și lux, dar vezi și extrema. Găsești căsuțe de tablă. 

Voi ați venit la categoria a doua de oameni, nu? Sub ce alte forme ați oferit ajutor voi? Strângeți fonduri pentru mâncare, haine, rechizite sau vă oferiți sprijinul pentru a-i îndruma pe plan profesional?

Sunt multe organizații care întind mâini de ajutor. Asociația asta la care am fost eu este din Franța. Din ce știu, copiii nu neapărat pot fi adoptați pentru că mulți dintre ei au familii, dar care n-au sprijin financiar. Aici, de exemplu, la școală trebuie să plătești. Există un anumit număr de ore, dar dacă vrei mai multe ore, trebuie să plătești. Nu primești nimic gratis. Nu există sistem sanitar de stat. 

Ionela Spînu:„ Mi-am dat seama cât de privilegiată sunt eu când am ajuns în Cambodgia.”

Cu ce gând te întorci acasă după doi ani?

Probabil, sunt foarte recunoscătoare pentru această experiență. Vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Îți dai seama cât de privilegiat ești tu. În primele luni mi-am zis „wow” de multe ori. Mi-aș dori să fac mai multe pe partea de educație. Este nevoie nu numai aici. Este nevoie în țările în curs de dezvoltare. 

Citește și: https://life.ro/bianca-voinescu-medicul-care-aduce-zambetul-pe-buzele-copiilor-din-burundi-nu-am-vazut-niciodata-in-romania-o-mama-care-sa-primeasca-o-farfurie-de-mancare-si-care-sa-refuze-sa-o-imparta-cu/

Le-ai transmis și lor că educația este singura armă cu care pot să dobândească în viață?

Da. Ce mi-am dat seama, de exemplu, e că ei știau să vorbească engleză și să folosească computerul și că ajutau și pe cei de acasă. Tinerii care vin au acces la tehnologie. În Cambodgia, facebook e ca Google:)). Sunt deschiși să învețe și să se educe. 

Unde aplică ei cu jobul cel mai mult?

Depinde. Acum că suntem în era digitală, aplică în mediul acesta de tehnologie, la bănci, la telefonii mobile. Cambodgia își ia banii din turism, deși au fost afectați în ultimii doi ani. Și-și mai iau bani din confecții. Marea majoritate se îndreaptă și spre ONG-uri. 

Apropo de întoarcerea ta, ce proiecte vrei să ticluiești sau îți iei o pauză? Te vei întoarce în România doar în vizită?

Da, doar în vizită, să mă încarc. 

Deci, nu vei sta locului. 

Voi face un circuit. O să fiu prin UK, Germania, Austria și România. După, mă întorc iarăși în Cambodgia pentru o perioadă. Estimez octombrie-noiembrie pentru o perioadă, apoi în Bali aș vrea ca să stau câteva luni. 

Ce înseamnă Anglia pentru tine? Dar România? Dar Cambodgia? România este țara natală. Anglia este țara în care, poate, te-ai dezvoltat, iar Cambodgia este spațiul în care te-ai descoperit. Ce-mi poți spune?

Primii doi ani în Anglia m-am confruntat cu rasism. O perioadă spuneam că provin din Spania. Dar nu am mai vrut să-mi omit rădăcinile. România cred că este locul unde îmi sunt rădăcinile, familia, prietenii. A fost startul meu în viață. În România am învățat că se poate. Noi, românii, cred că suntem foarte descurcăreți. În UK nu mă descurcam foarte bine la început, dar am venit din țară, din România, cu metode creative pentru că învățasem să mă descurc, de exemplu, pe bani puțini. Poate este și „trauma comunismului”. 

La început, te-ai confruntat cu rasism. Dar ceilalți ani ce au semnificat pentru tine?

Libertate. 

Și o rampă de lansare?

Da. Dar sentimentul pe care mi l-a dat UK întotdeauna este faptul că poți să te exprimi liber. Nu se uită, de exemplu, cum te îmbraci sau ce faci. Nu te arată nimeni cu degetul acolo, poate, cum se întâmplă la noi. Am învățat că nu ești în competiție cu nimeni. Am cunoscut și oameni foarte interesanți, din toate păturile sociale. Am stat la discuții super interesante cu oameni chiar și cu foarte mulți bani și cu perspective înalte. 

Ionela Spînu:„ Aici, electricitatea este foarte scumpă.”

Cambodgia ce a sădit în tine?

Aici mi-am văzut capacitatea cel mai mult. Aici am văzut puterea interioară a mea. 

Ai întâlnit, probabil, situații de criză pe care le-ai depășit, nu?

Da. Aici mi-am dat seama că zace o forță în mine. În noi toți găsim putere. Asta am realizat. Aici, nu toată lumea are frigider:)) Electricitatea este foarte scumpă și se descurcă și fără frigider:)). 

Pui capul pe pernă seara liniștită? Ești satisfăcută de ce ai înfăptuit până acum?

De cele mai multe ori, da. 

Alteori, de ce nu?

Cred că de multe ori treci prin diverse stări emoționale pe care nu le identifici. Am pățit și eu asta. Dar sunt recunoscătoare pentru tot ce trăiesc și în momentul în care mă focusez pe ceea ce am, atrag lucruri pozitive. 

Ce i-ar spune Ionela de acum Ionelei de acum zece ani?

Multe:)) Dar mai ales să lase perfecțiunea deoparte și să meargă înainte. I-aș spune să aibă mai multă încredere și mai mult curaj. Îmi dau seama și le spun și cursanților mei că trebuie să te accepți și să te iubești. 

Ce vrei să-i spun Ionelei cea peste zece ani? Ce ți-ai transmite? Poate o deviză de care să ții cont și peste un deceniu de ea. 

Cred că mi-aș spune să trăiesc viața cu naivitatea de copil. 

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO