Cele mai lungi greve din România: Sânge, sacrificiu și speranță

De-a lungul istoriei, România a fost martora unor greve de amploare care au influențat semnificativ evoluția socială și economică a țării. Aceste mișcări de protest au avut la bază revendicări legate de condițiile de muncă, salarizare și drepturi fundamentale ale muncitorilor. În cele ce urmează, vom analiza câteva dintre cele mai lungi și semnificative greve din România evidențiind cauzele, durata și rezultatele fiecăreia.

Cele mai lungi greve din România: Greva minerilor de la Lupeni (5-6 august 1929)

Una dintre cele mai tragice și semnificative greve din istoria României a avut loc în august 1929, în Valea Jiului. Peste 4.000 de mineri de la minele din Lupeni au declanșat o grevă generală, solicitând îmbunătățirea condițiilor de muncă, majorarea salariilor și reducerea timpului de lucru la opt ore pe zi. În prima zi, autoritățile nu au intervenit, însă, în a doua zi, armata a fost mobilizată pentru a suprima protestul. Confruntările s-au soldat cu moartea a 23 de mineri și rănirea a peste 150, conform relatărilor vremii. Acest eveniment a atras atenția internațională asupra situației dificile a muncitorilor din România interbelică.

Desfășurarea grevei și rezultatele obținute

Nemulțumiți de condițiile de muncă și de refuzul patronatului de a le îndeplini revendicările, aproximativ 4.000 de mineri de la minele Ileana, Victoria, Aurelia, Ștefan și Carolina au declanșat greva în dimineața zilei de 5 august 1929. Aceștia au refuzat să intre în subteran și s-au îndreptat spre centrul orașului Lupeni, ocupând ulterior Uzina Electrică, ceea ce a dus la întreruperea alimentării cu energie electrică în întreaga Vale a Jiului. În dimineața zilei de 6 august, autoritățile locale, în frunte cu prefectul județului Hunedoara, Ștefan Răzvan, au sosit la fața locului, însoțite de aproximativ 100 de jandarmi și soldați. După ce somațiile adresate minerilor de a părăsi uzina au fost ignorate, forțele de ordine au deschis focul asupra greviștilor. Conform relatărilor vremii, 20 de mineri au fost uciși pe loc, iar peste 150 au fost răniți. În urma acestui masacru, autoritățile au instituit starea de asediu în regiune, au efectuat numeroase arestări și au percheziționat locuințele minerilor. Deși evenimentul a atras atenția opiniei publice naționale și internaționale asupra condițiilor precare de muncă și a tratamentului brutal aplicat muncitorilor, revendicările minerilor nu au fost satisfăcute imediat. Abia în anii următori, sub presiunea opiniei publice și a mișcărilor sindicale, au fost implementate unele îmbunătățiri în condițiile de muncă și salarizare din industria minieră.Greva de la Lupeni din 1929 rămâne un simbol al luptei muncitorilor pentru drepturi și condiții de muncă decente, evidențiind totodată tensiunile sociale și politice ale perioadei interbelice din România.

Cele mai lungi greve din România: Greva generală a profesorilor (ianuarie-martie 2000)

Context și cauze:

În perioada postdecembristă, sistemul educațional românesc s-a confruntat cu subfinanțare cronică și salarii necorespunzătoare pentru cadrele didactice. În ianuarie 2000, nemulțumirile acumulate au culminat cu declanșarea unei greve generale. Profesorii solicitau majorarea salariilor și alocarea a 6% din PIB pentru educație, considerând că bugetul existent nu acoperea nevoile sistemului și că salariile erau mult sub nivelul altor profesii.

Desfășurare:

Greva a început pe 24 ianuarie 2000 și a durat cinci săptămâni, timp în care majoritatea școlilor și liceelor din țară și-au suspendat activitatea. În această perioadă, au avut loc numeroase negocieri între sindicatele din educație și reprezentanții guvernului, însă fără rezultate imediate. 

Rezultate:

În urma presiunilor exercitate de grevă și a negocierilor, guvernul a acceptat o majorare salarială de 80% pentru cadrele didactice, acordată în două tranșe. De asemenea, s-a convenit asupra unor investiții suplimentare în infrastructura educațională. Această grevă a reprezentat una dintre cele mai semnificative mișcări sindicale din educația românească postdecembristă. 

Greva minerilor din Valea Jiului (ianuarie 1999)

Context și cauze:

La sfârșitul anilor ’90, industria minieră din România se confrunta cu dificultăți economice majore, iar guvernul a inițiat un program de restructurare care prevedea închiderea minelor nerentabile și disponibilizări masive. În decembrie 1998, ministrul Industriilor, Radu Berceanu, a anunțat închiderea minelor Dâlja și Bărbăteni, ceea ce a stârnit nemulțumirea profundă a minerilor. Aceștia solicitau majorarea salariilor și renunțarea la planurile de închidere a minelor. 

Desfășurare:

Greva a început pe 4 ianuarie 1999, cu participarea a aproximativ 15.000 de mineri din Valea Jiului. După mai multe runde de negocieri eșuate și după ce greva a fost declarată ilegală pe 15 ianuarie, minerii, conduși de liderul sindical Miron Cozma, au pornit în marș spre București pe 18 ianuarie. Pe traseu, au avut loc confruntări violente cu forțele de ordine, cea mai notabilă fiind bătălia de la Costești din 21 ianuarie, unde peste 1.500 de jandarmi au fost luați prizonieri de mineri. 

Rezultate:

Pentru a evita escaladarea conflictului, premierul Radu Vasile a inițiat negocieri cu liderii minerilor la Mănăstirea Cozia, încheiate pe 23 ianuarie printr-un acord cunoscut sub numele de „Pacea de la Cozia”. Conform acestui acord, guvernul a acceptat majorări salariale de 30-35% pentru mineri și redeschiderea minelor Dâlja și Bărbăteni. Cu toate acestea, în anii următori, industria minieră a continuat să se confrunte cu probleme, iar multe mine au fost închise. 

Citește și: Viaţa lui Ion Iliescu, una dintre cele mai controversate figuri politice de după 1989

Greva de la Combinatul de Celuloză și Hârtie CELROM Drobeta-Turnu Severin (februarie-mai 1996)

Context și cauze:

În 1996, Combinatul de Celuloză și Hârtie CELROM din Drobeta-Turnu Severin se afla într-un proces de privatizare, iar muncitorii erau îngrijorați de posibilele concedieri și de deteriorarea condițiilor de muncă. Aceștia solicitau garanții pentru menținerea locurilor de muncă, creșteri salariale și transparență în procesul de privatizare.

Desfășurare:

Greva a început în februarie 1996 și a durat până în mai același an, însumând 87 de zile, fiind una dintre cele mai lungi greve din România. Muncitorii au organizat proteste zilnice, au blocat accesul în combinat și au cerut intervenția autorităților pentru a media conflictul.

Rezultate:

În urma grevei, s-a ajuns la un acord care prevedea menținerea locurilor de muncă pentru o perioadă determinată și creșteri salariale. Cu toate acestea, în anii următori, combinatul a acumulat datorii semnificative, iar în 2008 a fost închis definitiv, lăsând mulți muncitori fără locuri de muncă.

Cele mai lungi greve din România: Greva CFR din 1998

Context și cauze:

În anul 1998, angajații Căilor Ferate Române (CFR) se confruntau cu salarii mici, condiții precare de muncă și întârzieri în plata salariilor. Nemulțumirile au culminat cu declanșarea unei greve spontane în luna iunie a aceluiași an. Un exemplu notabil este cel al impiegatului de mișcare Mariana Bălinișteanu din Gara Constanța, care a refuzat să lase să plece trenul către București, în semn de protest față de neplata avansului salarial. Acțiuni similare au avut loc și în alte stații, precum Chitila, unde trenurile au fost oprite temporar. 

Desfășurare:

Greva a fost caracterizată prin opriri spontane ale trenurilor în diferite gări din țară, fără o coordonare centralizată. Aceste acțiuni au dus la întârzieri semnificative, afectând atât transportul de călători, cât și cel de marfă. Deși liderii sindicali au susținut că nu au avut cunoștință de intenția angajaților de a declanșa greva, aceștia au declarat că vor sprijini colegii în cazul aplicării unor sancțiuni. 

Rezultate:

Greva a provocat perturbări semnificative în circulația feroviară, afectând mii de călători și generând pierderi financiare considerabile pentru CFR. În urma protestelor, s-au purtat negocieri între reprezentanții angajaților și conducerea companiei, însă detaliile exacte ale acordurilor încheiate nu sunt clar documentate. Este important de menționat că, potrivit legislației în vigoare la acea vreme, participarea la grevă era considerată un drept al salariaților, cu condiția respectării anumitor proceduri legale. Această grevă a evidențiat tensiunile existente în sistemul feroviar românesc la sfârșitul anilor ’90 și a subliniat necesitatea unor reforme structurale și a îmbunătățirii condițiilor de muncă pentru angajați.

Aceste greve au demonstrat importanța luptei sindicale în România și impactul pe care îl pot avea asupra politicilor economice și sociale. Deși unele dintre ele au fost reprimate violent, ele au dus, pe termen lung, la îmbunătățirea condițiilor de muncă și la creșteri salariale. În prezent, grevele continuă să fie un instrument de negociere între angajați și angajatori, reflectând nevoile și problemele socio-economice ale diferitelor categorii profesionale din România.

Foto: Pinterest