Scriitori celebri care au refuzat Premiul Nobel. Genii ale literaturii ce au refuzat suprema recunoaștere

Premiul Nobel are câteva categorii distincte, sub care oamenii sunt recompensați pentru contribuția specială pe care o aduc umanității și civilizației. Un astfel de premiu nu este doar o mândrie individuală, ci și una națională. Una dintre categorii este cea a literaturii și deși reprezintă o distincție extraordinară, există în istorie câteva controverse legate de acei scriitori care au refuzat Premiul Nobel.

Iată care sunt cei trei scriitori care au refuzat Premiul Nobel pentru literatură în istorie:

Jean Paul Sartre

Jean Paul Sartre (1905 – 1980) a fost un scriitor și filosof francez, unul dintre adepții existențialismului care, pe lângă opera sa, s-a afirmat prin implicarea sa socială, ca jurnalist și militant social. În 1964 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură și, încă de dinainte de a se anunța acest lucru, el a trimis următoarea scrisoare:

„Domnule Secretar,

După anumite informații de care am luat cunoștință astăzi, aș avea anul acesta unele șanse să obțin premiul Nobel. Deși ar fi prezumțios să mă pronunț asupra unui vot înainte ca el să aibă loc, îmi iau libertatea de a vă scrie pentru a risipi sau a evita o neînțelegere. Vă asigur mai întâi, Domnule secretar, de profunda mea stimă pentru academia suedeză și premiul cu care ea a onorat atâția scriitori. Cu toate acestea, din niște motive care îmi aparțin și din altele care sunt mai obiective, doresc să nu figurez pe lista laureaților posibili, și nu pot și nici nu vreau, nici în 1964, nici mai târziu, să accept această distincție onorifică.

Vă rog, Domnule secretar, să acceptați scuzele mele și să credeți în înalta considerație pe care v-o port,

J.-P. Sartre”.

Scrisoarea a fost deschisă abia după anunțarea câștigătorului, pe 22 octombrie 1964, motiv pentru care Sartre a fost nevoit să trimită o altă epistolă pentru a sublinia refuzul:

„Motivele personale sunt următoarele: refuzul meu nu e un act improvizat. Am refuzat întotdeauna distincțiile oficiale. După război, în 1945, când mi s-a propus legiunea de onoare, am refuzat deși aveam prieteni care erau în guvern. La fel, n-am dorit niciodată să intru în Collège de France așa cum mi-au sugerat unii dintre prietenii mei. (…) Nu e același lucru dacă semnez Jean-Paul Sartre sau dacă semnez Jean-Paul Sartre laureat al premiului Nobel. (…) Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituție, chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum”.

Boris Pasternak

Cine nu a citit Doctor Jivago, probabi că nu-și imaginează încă ce capodoperă a literaturii universale a ratat. Boris Pasternak a fost unul dintre cei mai renumiți scriiotri ruși de origine evreiască, musician și filosof, ce provenea dintr-o familie de artiști intelectuali, de renume. În anii tinereții a studiat în Germania și tot acolo a rămas și pe timpul celui de-al doilea Război Mondial, scârbit cumva de presiunea rusă asupra poporului și de politicile partidului.

În timpul războiului a scris Doctor Jivago, pe care l-a publicat în colecția ”Opere alese” de Pasternak și pentru care a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1958. Faptul că a publicat acest roman în străinătate și că a acceptat Premiul Nobel, i-a adus aspre critici în presa rusă și excluderea sa din uniunea scriitorilor. Inevitabil a venit costrângerea de a refuza „de bună voie” această distincție importantă

Erik Axel Karlfeldt

Despre Erik Axel Karfeld nu se poate spune că a refuzat premiul, de fapt nici nu se poate spune că l-ar fi acceptat. Aceasta este o altă controversă din istoria Premiilor Nobel. El a fost unul dintre cei mai importanți poeți suedezi ce a creat poate una dintre cele mai frumoase lirici neoromantice, având ca temă ținutul natal, frumusețea meleagurilor, amintirea strămoșilor, a datinilor și obiceiurilor. Copil de țărani autentici, cu o inteligență sclipitoare native, a muncit din greu pentru a avea parte de cea mai bună educație. Au fost ani întregi în care a fost nevoit să renunțe la studii din cauza dificultăților financiare, însă, imediat ce a putut, a revenit. Însă toată viața a creat, pentru că viața lui era poezia.  S-a stins pe 8 aprilie 1931, iar câteva luni mai târziu a fost laureat al premiului Nobel. Din acel an, s-a luat hotărârea să nu se mai acorde premiul Nobel post-mortem.