Şi viitorul este…

…Este foarte aproape. Este mâine, este chiar azi, uneori. De cele mai multe ori, însă, este chiar în trecutul nostru.

De ce-mi pun această problemă? Pentru că în ultima săptămână am răspuns eu însămi la această întrebare pe care a pus-o cineva care pregătea un discurs despre oraşele viitorului şi strângea opinii de la cei pe care îi cunoştea legate de acest subiect. Am discutat apoi despre generaţiile viitoare care vor consuma un altfel de lux şi care vor avea un alt standard de viaţă cu un hairstilist care studiază fenomenul şi care ţine prezentări legate de asta, apoi am încercat să răspund copilului meu despre maşinile din viitor şi despre muzica pe care o vom asculta peste câţiva ani.

Nu ştiu dacă generaţia părinţilor noştri, ca să nu merg prea departe, era atât de preocupată de viitor, dar ştiu că acum toată lumea e proecupată de asta. Schimbările demografice, sociale, religioase, climatice se întâmplă cu o viteză atât de mare, încât dacă nu ne adaptăm mereu, dacă nu ţinem pasul, vom ieşi din joc.

Dar… care este jocul? Care este jocul cel bun? Care este cel păgubos? Care sunt valorile? Ce va conta? Cum vom trăi şi ce vom respira? Cum vom gândi şi la ce ne vom raporta? Cu ce ne vom îmbrăca, ce vom bea şi ce vom mânca? Astea sunt întrebările grele, la care nu există un răspuns unic.

Unii dau ca sumbru viitorul planetei spunând că apa va deveni următoarea comoară şi că fenomenele meteo violente (care se manifestă deja) vor schimba contururile continentelor şi hrana omenirii.

Alţii sunt ceva mai optimişti spunând că natura creativă şi genuin genială a omului va genera soluţii şi că din generaţiile viitoare vor apărea salvatorii planetei. Oricum ar fi, viitorul este un subiect prezent, este ceva ce se desenează, creează şi fabrică în fiecare secundă a zilei de azi.