Silvia Chiteală și Laura Cazacu sau Chotronette, fetele care au cucerit Hollywood-ul, revista Vogue și America: „Dacă aveam niște copilării fericite nu mai reușeam sa creăm un brand internațional”

Chotronette este un duo de design format din Silvia Chiteala și Laura Cazacu, două fete obsedate de Frida Kahlo, muzica retro punk, arhitectura Art Nouveau, filmele lui Wes Anderson și serele victoriene. Scopul lor artistic este să facă rochii atemporale care ar fi arătat grozav la petrecerile lui Gatsby, dar care să arate în continuare rafinat peste 50 de ani.

„Nu credem în tendințe, dar credem în stil”, spun cele două ieșence.

De la începuturile lor au fost remarcate de revista britanică „Rock’n’Roll Bride” care promovează nunți cât mai „altfel”, apoi au urmat apariții în Vogue UK și Vogue Italia, Fashion TV, Playboy, prezentări internaționale în Australia și New York.

Rochiile Chotronette, denumire pusă în amintirea unui joc din copilărie, a ajuns un brand apreciat la nivel global, în special în SUA și Marea Britanie. Aceleași rochii care pleacă din atelierul din Iași au îmbrăcat vedete de la Hollywood.

Pe lângă modă, Silvia și Laura sunt îndrăgostite de fotografie, iar atunci când au ședințe foto, fetele își creează cele mai frumoase amintiri, reușind să pună în scenă personaje pe care le crează în imaginariul Chotronette. Gospodina din suburbii aparent perfectă, prințesa rusă, aspiranta Audrey Hepburn, muza gotică Tim Burton și Lolita mexicană sunt doar o parte din personajele create în universuri imaginare.

Fetele sunt de părere că lumea are nevoie de povești și ele sunt povestitori vizuali.

Nu obișnuiesc să apară pe sticlă, dar știu sigur că rochiile vorbesc de cele mai multe ori în locul lor.

Silvia Chiteală: „Dacă aveam niște copilării fericite nu mai reușeam sa creăm un brand internațional”

Bună, fetelor! Ne întoarcem în liceu, dar după ce vedem copilăria. Sunt curioasă daca spiritul creației a plecat din copilărie la fiecare dintre voi. Cum a fost copilăria Laurei și a Silviei?

Buna, Otilia! Copilăriile noastre au fost pline de dificultăți și au lăsat niște urme adânci. Poate de asta am fost îndrăgostite de mici de povești. Pierdeam nopțile ca să citim tot felul de minunății și consider că asta a avut un efect direct asupra creativității fiecăreia dintre noi. Ne place să considerăm că nu am fi devenit atât de apropiate dacă lucrurile nu decurgeau așa cum au decurs. Iar toate formele prin care noi am încercat să evadăm din viețile noastre, prin filme, muzică, povești, ne-au ajutat mult în crearea unui univers fantastic. Dacă aveam niște copilării fericite nu mai reușeam sa creăm un brand internațional.

Ce înseamnă copilărie tristă?

Mi-a luat câțiva zeci de ani să îmi asum ce s-a întâmplat și să nu mă mai consider vinovată. 

Și cel mai important, să nu mai îmi fie rușine pentru ce s-a întâmplat. Am fost la un liceu de elită la care nu se ținea cont decât de realizări și mai puțin de latura emoțională, iar bullying-ul era un subiect tabu. Ori erai puternic ori erai slab, iar eu am fost slabă. Gimnaziul și aproape tot liceul am fost victima bullying-ului. Politically corectness-ul era un vis îndepărtat și chiar și mulți dintre profesori preferau să folosească umilința ca metodă didactică.

În schimb am avut norocul să am cei mai buni părinți din lume care m-au susținut în tot ce am făcut în viață și ei sunt de fapt cei care au crezut în noi încă de la început și ne-au ajutat să ajungem aici. Însă nu mulți copii care au fost în situația mea au avut norocul de a-și găsi echilibrul în interiorul familiei. Mi-ar plăcea să cred că putem face ceva ca lucrurile să se schimbe și atât copiii cât și părinții lor să elimine factorul „rușine” din ecuație și să vorbească deschis despre asta indiferent de care parte a bullying-ului se află. Mă consider un caz fericit care a reușit să transforme ideea de a fi diferit în cel mai mare atu.