Și-a pierdut afacerea, prietenii și familia. A plecat la Hollywood să se regăsească, iar acum, întors acasă, visează să se reinveteze: se voia predicator, acum Silviu Rotariu e nihilist convins

Erai preadolescent pe atunci. Ai regretat acest transfer?

Nu! A fost cea mai bună schimbare din viața mea. Brașovul ne-a primit foarte frumos, oamenii foarte calzi, comunitatea de asemenea. Ne-am acomodat extrem de repede, deși ne-am mutat în 1991. La acel moment, o mutare de la Iași la Brașov era ca o mutare în Occident. Inițial am locuit lângă Brașov, la Ghimbav, care era un oraș săsesc cu o arhitectură nemțească. Totul arăta diferit, de la case, la străzi, la modul în care oamenii vorbeau.

Să înțeleg că totul a fost linear pentru tine?

Oarecum…uite, am avut primul impact în sens negativ la admiterea la liceu. În Iași eram cel mai bun elev, mă plafonasem și până să ajung la nivelul admiterii la liceu, îmi rătăcisem potențialul, dacă pot spune așa și am devenit mediocru. Nu am avut curaj să merg la cel mai bun liceu, și m-am dus mai jos pe listă. Ideea este că în acel an, media cu care am picat la al 4-lea liceu, aș fi intrat la cel mai bun. Am făcut un liceu cu profil auto. Ulterior am devenit mai serios pe partea religioasă și am făcut o școală pe profil teologic, care se numea biblică, în cadrul cultului evanghelic din care făceam parte. Cred că asta a fost prima școală pe care am făcut-o pentru sufletul meu. Apoi am făcut și facultatea de psihologie.

Ce te visai?

Când eram mic, îmi doream să devin predicator și pastor pentru că am crescut într-o familie cu o perspectivă religioasă diferită față de cea tradițională. Eram creștini neoprotestanți. Eu am simțit că aceasta este direcția mea încă de la 5 ani.

Ce însemna această meserie pentru un copil?

Nu știu dacă am acum răspuns pentru cum gândeam atunci. Știu doar că îmi plăcea să am oameni în fața mea, să țin discursuri. La acea vreme se numea predicator.

Silviu Rotariu: „Visul de a vorbi unui public a rămas și va rămâne o viață întreagă”

Câți ani ai fost consecvent pe acest vis? Când ai schimbat direcția?

Am ieșit din sistemul acesta religios la 27 de ani, iar acum am 42 de ani. Visul de a vorbi unui public a rămas și va rămâne o viață întreagă.

Acum ce religie ai?

Ateu! De fapt, nu…adevărata mea poziție este de nihilist, un ateu mai sofisticat, mai studiat.

Ai studiat psihologia. De ce?

Credeam că ajută în cariera de pastor, însă, paradoxal, deși mergeam în direcția aia, m-am apucat de imobiliare.

De ce paradoxal?

Pentru că nu aveai cum să câștigi din activitatea religioasă, iar eu m-am dus direct către câștiguri atunci când mi-am deschis firma.

Ce vindeai?

Doar terenuri. Am fost la un moment dat cea mai puternică companie imobiliară din Transilvania. Eram foarte cunoscuți, iar asta pentru că folosisem toate skilurile învățate pentru a conduce un grup de oameni, din pespectiva de pastor, însă de data asta, conduceam o echipă să vindem ceva. Reușeam să motivez o echipă pe vânzări și am funcționat foarte bine. Încă glumesc și spun că noi eram o sectă imobiliară. Am ajuns la 30 de angajați, dar progresiv.

Când te-ai oprit din imobiliare și de ce ai făcut-o?

M-am oprit în 2012 pentru că obosisem psihic. Munceam prea mult, aveam senzația că eu eram angajatul, nu viceversa. Credeam, la acel moment, că lucrurile vor merge din inerție, că echipa va continua businessul, că voi avea un venit pasiv. A fost opusul. Când m-am retras eu, s-au retras și angajații.

Silviu Rotariu: „Am ajuns la concluzia că ne este predestinat în viața asta să avem o mare pierdere, o pierdere a vieții”