Și-a pierdut afacerea, prietenii și familia. A plecat la Hollywood să se regăsească, iar acum, întors acasă, visează să se reinveteze: se voia predicator, acum Silviu Rotariu e nihilist convins

Știu că ai fost căsătorit și că încheierea căsniciei tale a fost în aceeași perioadă cu închiderea afacerii. Vrei să vorbim despre asta?

Da, nu am nicio problemă. M-am însurat la 24 de ani, am fost 7 ani căsătorit în acte teoretic, pentru că după 5 ani nu mai locuiam împreună. Cumva toate au venit în acea perioadă. Acum când tu spui că am închis businessul, sună atât de ușor, însă la momentul acela a fost bombardament absolut pentru că eu luasem niște decizii riscante în business, făcusem niște contracte care presupuneau ca eu să fiu extrem de activ și de implicat, dar după ce se instalase acea oboseală, creierul nu a mai putut funcționa. Am încetinit atunci activitatea și s-a interpretat la acel moment că fac asta pentru că vreau să înșel oamenii cu care colaboram, că mi-am pus bani deoparte. Între timp apare divorțul, iar fosta soție interpretează și ea că aș fi făcut-o dinadins ca ea să nu rămână cu nimic. M-am simțit atacat din toate direcțiile.

Cine te-a susținut?

Absolut nimeni. Nu a existat niciun om în perioada aia care să nu mă judece și care să nu se fi bucurat că eu picam.

Adică oamenii se hrăneau cu suferința ta?

Nu, nu neapărat. Eu cred că ei erau răniți și de orgoliul meu de dinainte. Aveam comportamentul unui narcisist. Nu vreau să par infatuat, însă până la această cădere, să-i spunem așa, pe tot ce puneam eu mâna, devenea un succes.

Ce preț ai plătit pentru lozurile câștigătoare? Mai ales că creștea tot ce atingeai.

Da! Am pierdut tot! Bani, proprietăți. Așa am devenim mai spiritual, dar nu pe partea creștinească pentru că la ea renunțasem deja, ci pe partea orientală, cu zei, meditație, șamani. Am devenit hiperspiritual.

Am ajuns la concluzia că ne este predestinat în viața asta să avem o mare pierdere, o pierdere a vieții. La unii poate fi un divorț marea pierdere, la alții un copil rebel, o boală. La mine, acea mare pierdere a fost businessul. A fost o pierdere mult prea mare pentru că studiasem cum să fac marketing, branding, cum să mă comport cu angajații și cu clienții. Știi ce spuneam atunci? Că mi-aș dori să am o boală incurabilă pentru că măcar la boala aia stârneam în jurul meu milă. Că există cineva care mă compătimește. Pe lângă durerea aia din 2012-2013 și pe lângă faptul că nimic nu mai funcționa atunci în viața mea, oamenii spuneau: „Lasă că și-o merită!”

Din 2008 și până în 2012 a fost o criză economică urâtă. Eu aveam un succes în acea periodă, în timp ce toți cădeau prin jurul meu la nivel de imobiliare, eu mă ridicam. Cu cât cădeau alții mai rău, cu atât mă ridicam eu.

Silviu Rotariu: „Oamenii m-au dat în judecată, unii mă amenințau cu moartea”

Oamenii m-au dat în judecată, unii mă amenințau cu moartea.

Dincolo de toate, eu nu mai cred în Dumnezeu, dar este o anecdotă care îl include pe el și am să o spun: „Cineva îi cere lui Dumnezeu să îl facă fericit. Dumnezeui i-a răspuns: Ca să te fac fericit, trebuie să te fac mai întâi puternic”. Suntem datori în viața asta să fim puternici, iar asta este o chestie relativă. Pentru unii a fi puternic înseamnă să faca un business, sau să își crească copilul, sau părintele. Sunt multe cumpene care ne îndatorează să devenim puternici. Nu mai înțeleg acum pe cei slabi care se gândesc să-și încheie socotelile cu viața, deși și pe mine m-a trecut acest gând în 2012. Mi se par oameni lași, oameni care au hotărât că decât să devină puternici, preferă să cedeze.

Vrei să-mi vorbești despre acest episod?

Da. A fost o noapte în care m-am simțit ispitit să o fac. Nu intru în detalii. M-am pus în pat și mi-am zis: Ce bine ar fi să adorm, că dacă adorm, scap. Mâine dimineață nu am să mă mai gândesc atât de puternic la asta și fix asta s-a întâmplat…am adormit. Gândul plecase de la cumulul problemelor axistente atunci. Atât de mult mi-am dorit să fac ceva bine în viață, atât de mult am studiat, atât de mult mi-am dorit să fac bine, să am o căsnicie fericită, să am un business de succes. Faptul că toate intențiile mele bune au fost percepute drept lucruri negative, m-a dezamăgit să mai trăiesc.