Simboluri de protest în creaţiile vestimentare de la New York Fashion Week

New York Fashion Week a reunit şi de data aceasta o serie de prezentări de modă la care au participat deopotrivă designeri vestimentari, modele, editori, cumpărători şi fani fashion. Dedicate vestimentaţiei masculine toamnă-iarnă, cele patru zile de defilări (între 30 ianuarie şi 2 februarie) – majoritatea desfăşurate la Skylight Clarkson Sq, unul dintre cele mai mari şi mai râvnite spaţii din Manhatten – au adus în prim plan fineţea, eleganţa, forţa şi extravaganţa.

Unii designeri s-au inspirat din moda anilor ’80, ’90, alţii din cultura Beat, în timp ce câţiva designeri au făcut trimiteri clare la situaţia tensionantă din America, adăugând creaţiilor lor simboluri şi mesaje cu trimitere explicită la libertata de exprimare, emigrare etc. 

Robert James. Cu o uşoară tentă sport, colecţia se bazează, în mare parte, pe o tematică militară aducând în prim plan imprimeuri camo (deja o tendinţă cheie a săptămânii modei de la New York) prezente pe articolele de îmbrăcăminte exterioară şi pe cizme. Făcându-şi apariţia pe podium în astfel de haine-armură (trimitere clară la privarea de libertate), modelele designer-ului au puratat şi pancarte pe care erau trecute mesaje precum „Refugees Welcome”, „Free Science” , „I’m Addicted to Foreign Oil.”

Robert Geller. Folosind simboluri militare gen camuflaj sau imaginând diverse modele de măşti gen măştile de ski din neopren, designerul Robert Geller a făcut trimitere clară la situaţia în fierbere a Americii actuale, în care poziţia fermă a lui Trump în ceea ce îi priveşte pe emigranţi este unul din principalele aspecte pesimite la care face trimitere. Însă accentele de roz şi violet, combinarea unor materiale cu imprimeuri camo cu articole fine gen pantaloni de mătase au adăugat accentul de speranţă acestei colecţii.

Ovadia&Sons, marca new yorkeză, a avut în colecţie pantaloni până la călcâi, jachete ample tip „bomber” argintii sau cu imprimeuri de camuflaj, accesorizate cu tenişi fără şireturi şi talpă groasă.

Spre deosebire de designerii mai sus amintiţi, în special Robert James, ale cărui pancarte au făcut cea mai radicală apariţie pe podium, alţi designeri au preferat să nu spargă într-atât graniţele mediilor de exprimare şi să se rezume la ceea ce pot comunica doar hainele.

Cu o cromatică definită, în mare parte, de vişiniu, gri-cărbune şi negru, colecţia Hugo Boss a inclus costume din stofă, paltoane cu glugă din blană ecologică, jachete negre din piele, pardesie cu linie dreaptă şi revere ample, hanorace din nailon şi piele, trenciuri pentru zile ploioase în tonuri de gri şi bej, pulovere ce imită stilul ski retro, cu dungi grafice şi accesorizate cu eşarfe lungi, pantaloni în dungi. Inspirată de anii ’80 şi ’90, colecţia Hugo Boss s-a jucat interesant cu volumele şi proporţiile.

În timp ce Billy Reid s-a inspirat pentru noua colecţie din generaţia Beat (mişcare social-literară iniţiată de un grup de scriitori americani din anii 1950 şi 1960, din care au făcut parte scriitori precum William S. Burroughs şi Jack Kerouac). Degajând o atmosferă romantică, hainele create de Billy Reid – pantaloni drapaţi, paltoane, jachete, costume din lână, caşmir, păr de cămilă – au fost prezentate de personalităţi precum actorul Alex Sharp şi cantareţii Cedric Burnside şi Karen Elson.