Singura noastră scăpare, sunt ei: eroii

Oamenii au nevoie de eroi. Au nevoie de modele pe care să le urmeze şi au nevoie de lideri care să îi ghideze atunci când îşi pierd orizontul. Uneori ei pot să fie chiar dintre noi. Alteori, în ficţiune, ei pot să fie super eroi.

Ne putem alege eroii dintre sportivii care ne bucură serile şi să ne aducă aminte de ce ar trebui să luptăm împreună pentru ţara noastră (echipa naţională de handbal feminin este un exemplu, aşa că haideţi să o susţinem zilele acestea la Campionatul Mondial din Germania).

Sau dintre activiştii care vor să ne transformam societatea într-una mai bună (ai putea trimite şi tu “SPITAL” la 8844 pentru a susţine construirea primului spital de Oncologie şi Radioterapie Pediatrică din România).

Uneori simţi că ai nevoie de un miracol care să te scoată din starea de amorţeală, de lipsa de perspectivă. Nu mai ai încredere în sistem. Şi nu mai ai încredere în cei care te conduc. Iar atunci, singura scăpare pe care o vezi este aceea a lor, a eroilor. A celor care luptă împotriva curentului. A celor cărora pare că nu le este teamă de nimeni şi de nimic. A celor care sunt în stare să lupte contra lucrurilor de care ţi îţi este atât de teamă.

Şi, uneori, aceşti eroi sunt oameni ca noi. Sunt regi care îţi luminează gândirea printr-un discurs. Sunt politicieni în care ai încredere pentru că ţi-au demonstrat că vor să schimbe lumea ta în bine. Însă, de cele mai multe ori, sunt cei de lângă tine care se ridică din mulţime şi luptă pentru idealuri. Împotriva corupţiei. Împotriva nedreptăţilor. Împotriva imoralităţilor.

Iar atunci când nu mai vezi nicio altă scăpare, ai nevoie de un miracol. Iar, în ficţiune, mai avem o altă şansă: aceşti eroi pot să fie şi altfel. Să fie super oameni. Pentru a-şi justifica puterea sau forţa, au nevoie să nu fie ca tine. Pentru a putea lupta contra oricui. Pentru a dărâma orice limită. Şi pentru a oferi speranţă şi a construi mituri, au nevoie să li se atribui apelativul super înainte de cel de erou.

Şi pentru că avem nevoie (poate azi mai mult decât oricând) de eroi care să ne dea speranţă, vă provoc să vorbim puţin despre câţiva dintre ei. Am ales din ambele categorii (eroi şi super eroi).

Tom Kirkman (Designated Survivor) – eroii pot fi şi dintre noi. 

Atunci când ajungi într-o situaţie extremă şi toată lumea îşi pierde încrederea, atunci trebuie să te ridici şi să le arăţi calea. Politicienii sunt cei care, mai mult sau mai puţin, mai pe faţă sau nu, deţin puterea. Şi ne ghidează viitorul. Uneori avem încredere în ei. Însă, de cele mai multe ori, nu. Uneori îi susţinem. Şi de puţine ori îi sancţionăm.

Puţini sunt cei pe care îi vedem drept lideri. Tom Kirkman, personajul principal din Designated Survivor, este exact eroul care apare atunci când Statele Unite ale Americii are nevoie de el. Şi, deşi la început nimeni nu are încredere în el. Nici măcar el. Ajunge, treptat, să fie apreciat.

Cu siguranţă, Kirkman este exact portretul non-eroului care, împins de la spate de o situaţie extremă ajunge să îmbrace nişte haine străine sale, la început, cele de erou. Şi, încet, încet, să se obişnuiască cu ele. Şi să le poarte cu din ce în ce mai multă clasă. Şi asta pentru că trebuie să facă asta şi nu pentru că vrea.

Designated Survivor sau atunci când o situaţie extremă provoacă, peste noapte, apariţia unui lider, a unui erou. Găsiţi serialul pe Netflix, acum la al doilea sezon:

Queen Elizabeth II (The Crown) – eroii ne sunt şi lideri.

Şi tot dintre situaţie extremă se naşte şi un alt erou. De data aceasta unul pe care, cel puţin tradiţia şi istoria, îl prevesteau. The Crown ne vorbeşte despre povestea celui mai cunoscut monarh: despre Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

De ce un erou? Pentru că a fost mereu o femeie la conducere într-o lume dominată (mult mai mult decât astăzi) de bărbaţi. Şi pentru că a trebui să devină un lider peste noapte, transformându-se dintr-o tânără fără experienţă de niciun fel într-o regină pusă în faţa unor decizii extrem de importante pentru ţară (sau poate chiar pentru lume). Aşa s-a născut, din nevoie, un lider. O eroină pe care astăzi cu toţii o cunoaştem şi o admirăm. Pe care astăzi, poporul pe care încă îl conduce o iubeşte, o respectă, o ascultă şi o urmează.

Poate că astăzi, mai mult decât oricând, serialul celor de la Netflix a venit exact la momentul potrivit pentru noi. Lansarea celui de-al doilea sezon a avut loc pe 8 decembrie. Şi pentru a vă convinge, vă invit să vă uitaţi la trailer:

Jessica Jones – deşi puţin răvăşită, are timp să schimbe lumea.

Uneori, am văzut mai sus, eroii sunt regi care deşi nu au puteri supranaturale, fac parte dintr-o lume diferită nouă. Alteori, însă, eroii se nasc doar pentru a fi eroi. Pentru că lumea are nevoie disperată de ajutor şi de speranţă. Şi, pentru a face faţă presiunii, li se oferă super puteri.

Jessica Jones este un astfel de exemplu. Şi am ales-o pe ea tocmai pentru că la prima vedere îţi oferă cele mai puţine speranţe de izbândă. Însă, de fiecare dată găseşte o cale pentru care să îi valideze statutul său de super erou. Poate că alegerea mea este una neaşteptată sau controversată, însă Jessica Jones pare să fie personajul cel mai bine construit a serialelor din această categorie. O combinaţie foarte interesantă între trăirile emoţionale a personajului şi acţiunile sale, amplificate de o interpretară foarte naturală şi convingătoare a lui Krysten Ritter.

Tocmai pentru abordarea foarte umană a acestui super erou, merită să te uiţi la acest serial produs de Netflix. Jessica Jones pare un pic prea răvăşită să ai încredere în ea, însă, la nevoie (sau la disperare) pare să fie exact eroul de care ai nevoie. Uită-te la trailer, sigur o să îţi placă de Jessica:  

Green Arrow (Arrow) – un super erou, fără super în faţă

Şi tot din categoria reinterpretarea super eroilor, îl avem şi pe Green Arrow. Un super erou fără, însă, a avea abilităţile fizice ale unui astfel de personaj.

Uneori eroii pot fi super, chiar şi fără super în faţă. Forţa lor nu stă neapărat în faptul că pot para gloanţe sau pot modela fierul. Puterea lor stă în faptul că ne oferă nouă speranţa pentru o lume mai bună. Personajul principal din serialul Arrow este un om-erou care are, însă, capacitatea de a oferi speranţă exact ca cea a eroilor clasici.

După un prim super sezon, serial şi-a pierdut puţin busola, devenind mai degrabă o adaptare uşurică a poveştii lui Batman. Însă, în ultimul timp şi-a regăsit identitatea, aşa că Arrow a reintrat pe lista mea de recomandări (cel puţin pentru fanii categoriei producţiilor cu super eroilor). Aşa că, mai ales pentru primul sezon, pune serialul asta pe listă:

Kai Anderson – nu ar trebui să îl vedem astfel, dar ar putea fi un erou.

Şi la final, pentru că prea am vorbit de bine, am zis să pun pe listă şi un non-erou. Un personaj din cauza căruia apar super eroii despre care am vorbit mai sus. Personajul din cel mai recent sezon American Horror Story: Cult, Kai Anderson este, asemenea lui The Joker, eroul negativ care propune o soluţie (greşită din paradigma noastră) la derapajele societăţii în care trăim.

Agresivitate. Violenţă. Ură. Kai Anderson există tocmai din aceleaşi motive pentru care apar eroii: dezamăgire, lipsă de opţiuni şi de speranţă, necesitatea unui lider care să le arate calea cea dreaptă. Şi soluţia lui evident că îşi găseşte adepţi. Iar ei nu pot fi învinşi (exact ca în realitate) decât de un grup de oameni conduşi de un lider, de un erou gata să iasă în evidenţă şi să îşi conducă oamenii către salvare, către speranţă, către un viitor mai bun.

Andreea Toma e foarte tânără şi a văzut atât de multe seriale, încât nici ea nu le mai ştie numărul. E super specialistă în social media, digital project management şi alte câteva denumiri bune pentru o #Millenials. Şi scrie la fel de bine precum povesteşte sau imaginează campanii. Azi e guest writer pe life.ro.