Singurătatea nu trebuie să fie o sentință: Cum a depășit Daniela Damian obstacolele și s-a specializat în terapia celor singuri

Dacă ar fi să privim lucrurile dintr-o perspectivă simplistă, am putea spune că Daniela Damian e și psihoterapeutul celor singuri. Dar cine nu e la un moment dat în viață singur?

Este și bine să avem parte de aceste momente de singurătate pentru a putea avea șansa să ne uităm înăuntrul nostru, să reflectăm, să ne cunoaștem pe noi înșine, spune Daniela.

Ajungem la ea atunci când singurătatea devine o problemă greu de gestionat pentru noi și pentru cei din jur, atunci când ajungem să ne însingurăm, conștient sau inconștient, pentru o perioadă mai mare de timp.

Ce înseamnă singurătatea, când poate reprezenta o problemă și în ce poate degenera? La toate aceste întrebări ne răspunde azi Daniela Damian care, înainte de a fi psihoterapeut, este femeia care a întâlnit singurătatea, a acceptat-o, a ales să trăiască cu ea atunci când aceasta se instalează, a ales să o transforme în solitudine. 

Danila a trăit pe pielea ei multe din acele situații ce împing la însingurare. Însă, a ales să aparțină, să aibă conexiuni sociale și și-a dorit să-i ajute pe toți cei care o poartă cu ei, indiferent dacă sunt singuri la propriu sau singuri într-o viață aglomerată de oameni. 

Cum a depășit Daniela Damian obstacolele și s-a specializat în terapia celor singuri

Daniela Damian, tu ești psihoterapeut și înțeleg că ești specialistul la care apelează cei care se confruntă cu singurătatea….

Fac aceste evenimente din 2016, pe tema singurătății. Sunt psihoterapeut cu formări în psihoterapie de familie 4 ani, analiză tranzacțională 4 ani,, psihodramă 4 ani, psihogenealogie  psiho-sexologie și la acestea aduc completări cu formări de scurtă durată.. De ce spun 4 ani? Pentru că e foarte important. Din păcate se fac cursuri de scurtă durată și ne numim psihoterapeuți. Este important să aducem claritate. 

Aș vrea să ne întoarcem puțin la aceste evenimente  Ce înseamnă ele și ce înseamnă psihoterapie pe singurătate?

În aceste evenimente abordez tema singurătății în general, pe parcursul anilor am dezvoltat mai multe teme specifice cu care ne întâlnim pe parcursul vieții. De-a lungul timpului le-am dezvoltat, documentându-mă permanent din materiale științifice, articole și cercetări. 

Temele pe care le-am dezvoltat sunt singurătatea și conexiunile sociale, singurătatea între relații, singurătatea în doi, singurătatea în profesie, dragoste și singurătate, 

ce este după Singurătate, singurătatea și progresele tehnologice.

Evenimentele despre singurătate, ne oferă posibilitatea să vedem cum îi putem ajuta pe cei apropiați nouă și să lucrăm asupra noastră în diferite aspecte ale vieții. . 

Cui se adresează?

Publicului larg. Vorbesc despre singurătate și conexiuni sociale, despre singurătate și dragoste, despre singurătate în profesie, în cuplu, singurătate între relații – vorbesc de acel moment în care ies dintr-o relație și sar repede în alta pentru că mi-e frică de…

Am dezvoltat aceste 10 module pe care le țin pe parcursul unui an pentru publicul larg.

Sunt oameni singuri care vin la aceste evenimente?

Sunt foarte mulți oameni singuri. Și nu mă refer la oameni care nu au conexiuni. Am avut de-a lungul anilor surpriza să vină oameni care au relații, sunt oameni cu familii care se confruntă cu singurătatea, poate cu acel gol interior și care vine cu mai multe sentimente: de tristețe, de furie și așa mai departe. Persoanele vin atât pentru a lucra cu propria persoană cât și pentru a învăța cum să îi ajute pe ceilalți. 

Singurătatea are tratament, Daniela Damian?

Nu. Nu o combatem, nu o eradicăm, nu o vindecăm. Hai să-ți povestesc.

Singurătatea este înțeleasă diferit și este trăită diferit de toată lumea. Cu singurătatea ne întâlnim toată viața. Unul dintre lucrurile pe care le fac eu este să vorbesc despre singurătate și să o scot afară din dulap, că este un schelete pe care îl avem în dulap. Cel mai important este să o acceptăm. De acolo pornim. 

Cine spune că există cură pentru singurătate, greșește. Nu există pentru că ea face parte din noi. Așa cum ne este foame, cum ne este sete, etc. Îți este sete, ce faci? Bei un pahar cu apă. Când îți e foame, mănânci. Singurătatea ne invită să ne uităm la nevoile noastre, la conexiunile pe care le avem cu anumite persoane, ne invită să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. 

Când ești singur ce faci?

Când ne confruntăm cu singurătatea. E o situație diferită de a fi singur. Când ești singur înseamnă că ești singur într-o anumită situație: sunt singură la coadă la pâine, sunt singură la un examen, sunt singură în spital, sunt singură când conduc, etc. Sunt singură într-o anumită situație care ține ori de context, ori este tranzitorie. Sunt singură în momentul acesta. Problemele legate de a fi singur, singuratatea si izolarea sunt complexe. Singurătatea este o experiență care decurge din lipsa de legături suficiente și semnificative dorite cu ceilalți – acei oameni pe care te poți baza în momentul în care ai nevoie. Singurătatea nu are legătură cu câți prieteni sau relații ai, sau dacă ești singur sau printre oameni.

Dar singurătatea este ceva cu care ne întâlnim pe parcursul vieții, în diferite perioade și nimeni nu ne învață să vorbim despre acest lucru, astfel că ne speriem.

Ai văzut probabil în familie sau în parc că atunci când un copil se joacă singur, cineva vine și îi spune: „Hei ce faci tu singur acolo? Ia vino aici și spune și tu ceva?”. Avem tendința să-i învățăm de mici că singurătatea e un lucru rău, e pericol. 

Această situație de singurătate ne cheamă să ne uităm în primul rând la noi, la comportamentele noastre, la conexiunile noastre, ne învață să conștientizăm anumite lucruri despre noi. 

Singurătatea poate fi tranzitorie, cum e cazul cuiva care pleacă la studii într-o altă țară. 

Am înțeles până acum că singurătatea în anumite limite e ceva normal, cu care ne întâlnim toată viața. Dar când poate să devină o problemă?

Singurătatea poate fi simțită de oricine și de toți, indiferent de vârstă, avere sau statut social.

Devine o problemă atunci când persoanele care se întâlnesc cu singurătatea adoptă și comportamente care nu le ajută să se adapteze situațiilor noi. Aceste comportamente pot fi de retragere, de excludere din anumite grupuri, retragere din viața profesională și din viața socială, autocritică și așa mai departe. Atunci când o persoană stă mai mult timp în această stare și nu face ceva să iasă, devine o problemă.

Singurătatea este confundată cu anumite probleme psihice, dar nu este. Atunci când cineva stă mai mult de doi ani de zile într-o singurătate cronică, într-o autoizolare, atunci poate deveni o problemă.  

Știi cum e? Te întâlnești cu singurătatea, dar nu cred că cineva poate să-și dea seama singur de aceste semne și să caute un specialist. Singur cred că e greu să conștientizezi că ai o problemă?

Aici vine partea mai complicată. Toată explicația aceasta o legăm foarte frumos de teoria atașamentului a lui Bowlby. Pe de o parte putem lua în considerare modelele de atașament pe care le-am avut în copilărie, dezvoltăm anumite tipare de interacțiune, în funcție de cum învățăm să interacționăm în familie, în copilărie, urmăm același model și în viața de adult. Singurătatea poate fi declanșată atunci când: simți durere amintindu-ți orice relație semnificativă (cu tine) care s-a încheiat din orice motiv (moarte, separare, divorț), atunci când experimentezi iubirea neîmpărtășită, te simți neîmplinit/ă, nu te simți înțeles de cineva, atunci când viața se schimbă în jurul tău, când ai mai puțin acces la relațiile sociale prin schimbarea circumstanțelor de viață. 

E important ca în momentul acela să punem mâna pe telefon și să sunăm ori un prieten, ori să apelăm la un specialist. 

Când observ că stau prea mult timp în situația asta și nu-mi este bine, trebuie să recunosc, iar apoi să cer ajutor.