Sofia Vicoveanca și-a croit propriul drum în lumea muzicii populare, prin intermediul căreia a adus în fața oamenilor cântece culese din bătrâni.
Născută în Ucraina, în fosta regiune a Bucovinei de Nord, și refugiată încă din copilărie în România, Sofia Vicoveanca a avut o copilărie grea. Copila știa că tatăl ei a murit în prizonierat.
Povestea de viață a Sofiei Vicoveanca este aparte, fiind presărate pe ici pe colo întâmplări ce i-au schimbat cursul vieții.
Viața i-a fost modelată de talentul cu care a înzestrat-o Dumnezeu
Sofia Vicoveanca a apărut pe lume într-o localitate de lângă orașul Cernăuți, primind la naștere numele de Sofia Fusa. Originea numelui Sofia provine din limba grecească, „Sophia”,care reprezintă „înțelepciunea”, fiind chiar numele zeiței ce întruchipa acest lucru.
Sofia a fost unul dintre cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusa. Deși fiecare copil ar trebui să se bucure de cei mai frumoși ani, copilăria, Sofia a cunoscut încă de mică greutățile vieții. Perioada copilăriei a fost întunecată de evenimente istorice dure, în care tatăl său a fost luat prizonier de către sovietici imediat după anexarea Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică.
Păstrându-se puternice, Sofia împreună cu mama sa au găsit un refugiu în casa unei mătușe din Vicovu de Sus. Viața și-a continuat cursul firesc aici, Sofia mergând la școală și încercând să se bucure de anii copilăriei așa cum s-a putut.
Puțini oameni cunosc originea numelui său de scenă
Sofia și-a iubit atât de mult meleagurile în care a copilărit încât atunci când s-a rupt de acolo, a luat cu ea o parte din acele locuri, purtându-le numele mai departe. Din dragoste pentru satul copilăriei, i-a împrumutat ulterior numele, alegându-şi numele de scenă Sofia Vicoveanca, atunci când directorul ansamblului artistic unde era angajată îi spusese că numele Sofia Fusa nu avea rezonanţă artistică.
Deși cariera îndrăgitei interprete a ajuns pe culmile succesului, aceasta nu s-a dat niciodată în lături de la muncile din gospodărie, fiind dintotdeauna o femeie vrednică. De mică, Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască și multe altele.
Viața i-a surâs pe plan profesional, profesând încă din tinerețe, după ce a urmat o școală de profil
Interpreta a mărturisit în nenumărate rânduri că munca sa îi aduce foarte multă bucurie și se mândrește că a ajuns să aibă propriul repertoriu cu cântece pe care le-a cules cu drag din folclorul zonei în care s-a născut.
Mulți curioși se întreabă de ce Sofia Vicoveanca poartă în permanență traista cu ea. Ei bine, aceasta poartă mereu cu sine câteva obiecte. Îi sunt nelipsite sticla cu apă, medicamentele, agrafele și o bancnotă de 10 lei pe care a primit-o de la un bătrânel la un spectacol și pe care a promis că nu o va cheltui niciodată.
Iubirea interpretei față de țară este nemărginită
Astfel, aceasta a construit în satul Vicovul de Jos o casă în stil bătrânesc, cu cerdac și a amenajat un mic muzeu etnografic.
Muzeul cuprinde o expoziţie de costume ţărăneşti şi obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casă ţărănească: ladă de zestre, blidar, covoare de perete, icoane, ştergare, leagăn pentru copil şi costumele populare purtate de ea.
Spre deosebire de mulți dintre colegii săi de breaslă, preocupați și ei de reverberația publică a cântecului popular, Sofia Vicoveanca urmărește cu orice preț valoarea și nu succesul imediat, facil și efemer în orice domeniu, fie el folcloric, fie cinematografic.
Sursa: Pinterest.com
Pe aceeași temă
Citește mai multe
