SOS copilul meu s-a apucat de fumat! Sfatul psihologului pentru o reacție constructivă a părintelui

Studiile arată că majoritatea adulților fumători au aprins prima țigară cu mulți ani înainte de finalul liceului. Cauza principală pentru care adolescenții sau chiar copiii se apucă de fumat este de obicei presiunea colegilor fumători, ,,nu ești primit în gașcă dacă nu fumezi cu ea”.

Eu însămi m-am apucat de fumat la 16 ani, începusem să colaborez ca reporter la Evenimentul zilei, în redacție puteai să tai fumul cu cuțitul, deci m-am luat rapid după colegii mei. De la câteva țigări pe zi, am ajuns rapid la un pachet. Îmi amintesc perfect criza de nervi a părinților când m-au surprins noaptea călare peste geam, jumate afară (să nu fac fum în casă) cu o țigară în gură. Și de unde am văzut că îi enervează, de acolo am fumat mai mult.

Care ar fi cea mai corectă strategie din partea părintelui pentru a-și ajuta copilul să rămână ,,strong” în fața acestei tentații ?

Am stat de vorbă ci Alina Milea, psiholog și psihoterapeul cognitiv-comportamental despre motivele pentru care adolescenții sau chiar copiii încep să fumeze, care trebuie să fie reacția părinților și cum îi putem ajuta pe ,,cei mici” să traverseze perioada acestei încercări.

De ce se apucă adolescenții sau chiar copiii de fumat?

Fumatul se încadează în rândul comportamentelor de dependență, alături de consumul de alcool, consumul de droguri și practicarea jocurilor de noroc. Conform OMS (Organizația Mondială a Sănătății), mai mult de 4 milioane de decese raportate anual în lume sunt corelate cu acest obicei. Aproximativ 4000 de copii se apucă de fumat în fiecare zi, dintre aceștia, 1500 sunt adolescenți mai mici de 18 ani.

Motivele pentru care adolescenții se apucă de fumat sunt multiple: curiozitatea, influența colegilor și prietenilor, unul dintre părinți este fumător sau chiar amândoi, pentru a-și diminua apetitul și a pierde în greutate, pentru a socializa mai ușor și, nu în ultimul rând, ca metodă de gestionare a stresului. Studiile arată că 86% dintre tineri se apucă de fumat pentru a-și controla variațiile dispoziției și a face față emoțiilor negative.

Cei mai mulți dintre adolescenți își doresc să aibă prieteni și să facă parte dintr-un grup dar nu toți se vor apuca de fumat, chiar dacă unii dintre prietenii lor fumează deja. Unii vor fi curioși și vor încerca dar nu vor dori să continue să fumeze dacă nu au o  predispoziție spre comportamente adictive. Cu alte cuvinte, dorința de a fi acceptat de gașcă nu este o cauză în sine pentru care adolescentul se apucă de fumat, ci doar factorul declanșator care determină structurarea comportamentului de dependență.

Cum combatem “pălăria de cool” a fumatului? Fumatul este asociat în mintea copilului cu independența, rebeliunea.

Tot ceea ce este interzis  va fi „cool” pentru adolescentul care își dorește să devină autonom cât mai repede și să scape de controlul părinților. În încercările lor de a-și câștiga cât mai repede independența, tinerii se vor implica în tot felul de comportamente, mai mult sau mai puțin nocive.

Acest lucru este natural, copiii au nevoie să învețe din propriile greșeli, procesul de maturizare este dificil.

Dar simpla expunere la nicotină la îndemnul prietenilor nu îl va transforma pe copil în fumător. Dacă acesta va continua să fumeze o perioadă îndelungată și va deveni dependent, acest lucru se va întâmpla pentru că deja prezintă acest risc.

Agresivitatea părintelui va întărâta și mai mult copilul, mult mai bună este empatia

Părinții care întrețin o relație apropiată cu copiii lor au mai puține șanse de a fi luați prin surprindere și, mai mult ca sigur, vor interveni înainte ca lucrurile să se agraveze. Acest lucru presupune ca părinții să fie atenți, consecvenți și să nu se teamă să pună întrebări dificile sau să stabilească limite ferme, atunci când este cazul. Când părintele își dă seama că adolescentul său s-a apucat de fumat adesea are o reacție agresivă acuzând copilul de inconștiență și cerându-i imperativ să renunțe la acest obicei. Acest lucru determină copilul să se revolte în fața autorității parentale sau să se ascundă și să mintă. O alternativă la acest comportament ar fi ca părintele să încerce să empatizeze cu copilul, să adopte o atitudine non-judicativă, să încerce să înțeleagă ce l-a determinat să se apuce de fumat, ce înseamnă această experiență pentru el, care sunt beneficiile pe care le obține fumând. Odată ce copilul se va simți înțeles de către părinte fără să fie judecat, acesta va fi mai deschis pentru a înțelege riscurile pe termen lung ale fumatului. Fiind susținut de către părinte, copilul va reuși să găsească alte căi pentru a a obține beneficiile pe care i le oferă fumatul.

Sondajele arată că 95% din copiii fumători sunt convinși că se vor lasă până la terminarea facultății. Cât de ușor sau greu este în realitate să te lași de fumat după câțiva ani? Greutatea de a te lăsa de fumat are legătură cu numărul mic de țigări arse zilnic? Toți copiii vin cu argumentul că fumează doar 2-3 țigări pe zi.

Dintre toate comportamentele adictive, consumul de tutun este unul dintre cele mai la îndemână. Tutunul este disponibil legal, intens promovat în mass media și este un obiect al dependenței tolerat din punct de vedere social. Din această cauză, tinerii care se apucă de fumat au impresia că pot renunța foarte ușor la acest obicei de îndată ce vor dori acest lucru.

În realitate însă nu se întâmplă așa, după ce au fumat un an sau doi, tinerii constată că le este foarte greu să renunțe, cu toate că se străduiesc și înțeleg pericolele la care se expun din cauza fumatului.

Consumul regulat de nicotină provoacă un anumit grad de dependență fizică dar și dependență psihologică. În încercarea de a renunța la fumat este mult mai ușor să gestionezi dependența fizică, decât cea psihologică. Nicotina poate fi eliminată complet din sistem în decurs de câteva zile dar dependența psihologică se află în strânsă legătură cu modificarea funcționării creierului, care se păstrează pe termen îndelungat. Toate tipurile de dependențe, inclusiv fumatul, accentuează temporar funcționarea dopaminei în creier. Dopamina este o substanță chimică „mesager” esențială pentru creier, care joacă un rol central în toate formele de adicție și are funcții de stimulare și motivare. Nicotina declanșează în mod direct eliberarea dopaminei provocând senzația de plăcere și astfel intră în funcțiune așa-numitul „circuit al recompensei”. La început sunt necesare 2-3 țigări pentru a obține starea de bine. În timp, consumul regulat duce la o scădere a numărului de receptori pentru dopamină. Cu cât sunt mai puțini receptori, cu atât mai mult are nevoie persoana  să-și alimenteze creierul cu substanța care acoperă lipsa. În acest fel se creează cercul vicios al dependenței.

Unii oameni sunt mai predispuși către dependențe din cauza faptului că au un număr mai mic de receptori pentru dopamină în creier. Cercetările arată că existența unui număr relativ mic de receptori pentru dopamină este una dintre bazele biologice ale comportamentelor dependente. Atunci când sistemul nostru natural de stimulare-motivare este afectat, suntem mult mai fragili din punct de vedere psihologic.

Care pot fi argumentele părintelui fumător în fața copilului care tocmai s-a apucat?

Copiii au tendința  să facă cea ce fac părinții și mai puțin ceea ce spun aceștia. Copilul cu părinți dependenți va avea un risc crescut de a dezvolta dependențe din cauza faptului că este expus încă de la naștere, uneori chiar din viața intrauterină la dependențele părinților.

Chiar dacă părintele fumător îi va vorbi de mic copilului despre pericolele fumatului este foarte puțin probabil ca această formă de prevenție să aibă un impact semnificativ, deoarece copiii care prezintă cel mai mare risc sunt cel mai puțin deschiși să audă mesajul și, chiar dacă îl aud, sunt cel mai puțin capabili să se conformeze. Este foarte dificil pentru un părinte fumător să aibă credibilitate în fața copilului, cerându-i acestuia să renunțe la un obicei distructiv în condițiile în care el însuși nu reușește sau nu dorește să facă acest lucru. Momentul în care propriul copil se apucă de fumat poate fi o oportunitate pentru părinte de a privi înlăuntrul său, de a-și pune întrebările potrivite și a găsi răspunsuri.

Personalitatea dependentă este o personalitate care nu s-a maturizat suficient. Persoanele dependente, indiferent dacă sunt dependente de o substanță, de jocuri de noroc, de mâncare, de cumpărături sau de muncă, au o capacitate scăzută de a-și regla emoțiile, un control scăzut al impulsurilor și o nevoie constantă de a găsi alinare fizică sau emoțională în surse exterioare. Pentru a fi capabil să-și înțeleagă și să-și ajute copilul, părintele are nevoie să se înțeleagă și să se ajute pe sine mai întâi, să accepte faptul că orice dependență reprezintă o „cârjă” emoțională. Dacă noi ca părinți avem tendința să negăm sau să raționalizăm propriile dependențe, ne putem surprinde strigând, amenințând ori avertizând, demonstrând că, de fapt, nu suntem în stare să facem față adevărului despre problemele noastre și ale copiilor noștri.

Schimbarea poate apărea numai în cadrul unei relații de conexiune emoțională profundă între părinte și copil, în care copilul să se simtă înțeles, acceptat și respectat. Recomand părinților să abordeze cu onestitate și deschidere propria relație cu dependența, să fie sinceri, să-și exprime vulnerabilitatea față de copil, să-i povestească acestuia despre propria luptă interioară în raport cu dependența de tutun sau cu alte tipuri de dependență. Astfel vor reuși să le fie de ajutor copiilor lor.

Fumatul este considerat viciu în cazul țigărilor electronice? Te lasi la fel de greu de el sau mai usor?

Unele cercetări indică faptul că utilizarea țigărilor electronice poate să conducă în timp către utilizarea țigărilor tradiționale în rândul adolescenților și adulților tineri. Alte studii au constatat că nu există nicio legătură între utilizarea de țigări electronice și intenția de a renunța la fumat în rândul tinerilor fumători, ceea ce indică faptul că această grupă de vârstă nu vede aceste produse ca ajutoare pentru renunțarea la fumat. Dacă acceptăm ideea conform căreia dependența este caracterizată de un anumit grad de pierdere a controlului, înlocuirea țigărilor tradiționale cu cele electronice poate fi considerată o încercare de a obține parțial controlul prin alegerea unei alternative cu un risc mai redus pentru sănătate. Chiar dacă efectele adverse sunt mai puțin nocive, așa cum susțin producătorii, utilizarea țigărilor electronice întreține dependența psihologică. Fără conștientizarea acestui aspect, tinerilor le va fi la fel de greu să renunțe la fumat ca și în cazul țigărilor tradiționale.

Poate fi combătut fumatul prin neacordarea banilor de buzunar de către părinte?

Așa cum am mai menționat și cu alte ocazii, pedeapsa, de orice natură ar fi ea, nu va duce la modificarea comportamentului nedorit pe termen lung. Copilul pedepsit astfel se va simți judecat și nedreptățit, se va înverșuna împotriva părintelui, va începe să se ascundă și să mintă și va găsi alte metode de a procura bani pentru a-și întreține dependența.